4,171 matches
-
și în mod special preocupările „tinerelor mișcări provinciale”. Materialele sunt inserate în două mari rubrici: „Lupta dintre generații” și „Poeții tinerei generații”. În centrul atenției stau poeți aflați sub semnul lui Panait Istrati, deoarece la Brăila ei sunt în „locurile sfințite de suferința lui”. Panait Istrati este omagiat chiar din primul număr, cu prilejul împlinirii a doi ani de la moartea sa. În aprilie 1938, când Octavia Calangea figurează ca director (numele ei devine în decembrie 1938 Octavia Dragomirescu), în editorial sunt
FLAMURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287017_a_288346]
-
ea piere, ca o altă Clitemnestra, de mâna propriului fiu, care și incendiază cetatea. Piesa se încheie cu o apologie a independenței patriei: „Mai sus decât durerea acelor ce au murit/ Să se înalțe iarăși nemaiuitatul cântec/ Și jocurile noastre sfințească țerna ta,/ Pământ pe care nimeni în veci nu-l va supune!” Nicolae Iorga. Cărțile lui Nicolae Iorga. Articolele de revistă, studiile, pamfletele, portretele, polemicile. Șuvoi incandescent, fluid, frământat, torturat - rostogolind stâncile și pietrișul erudiției, turbureala patimii, și covârșind. Covârșind
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
coerentă. La baza acesteia se află două credințe: a) credința milenaristă, potrivit căreia a doua venire a lui Cristos va inaugura, pe pământ, o perioadă de o mie de ani de pace și de bunăstare, de care vor beneficia exclusiv sfinții; b) credința că vârsta lumii este de șase mii de ani. Motivul millenium‑ului pământesc - adică al unei perioade de mare prosperitate materială, survenită la finele istoriei - era deja prezent în literatura iudaică intertestamentară (de exemplu, 2 Baruh 29) și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
analog celui de la sfârșitul veacurilor (aceasta rămâne, desigur, o supoziție). Ca ultim argument, el citează un verset din Ieremia (1,5): „Mai înainte de a fi în pântecele maicii tale te‑am cunoscut, mai înainte de a veni pe lume te‑am sfințit și te‑am rânduit profet între neamuri” (11,3). Acest verset îl înfățișează pe Ieremia profet al neamurilor, fapt care are neîndoielnic legătură cu figura Anticristului‑Nero, cel care va fi stăpânul neamurilor. Martorii eshatologici apar pentru a treia oară
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
la pieire, ci doar pe aceia a căror fire nehotărâtă este ușor de înșelat. Apostolul arată de asemenea că acela va primi puterea lui Satan. Căci, așa cum Fiul lui Dumnezeu, unul‑născut, a împărțit sfinților profeți, sfinților apostoli si altor sfinți harismele Preasfântului Duh, și cum, prin întruparea Sa, a conferit naturii noi pe care a îmbrăcat‑o nu un har parțial, ci, cum spune apostolul, a binevoit ca întreaga dumnezeire să locuiască această natură, tot astfel diavolul nu a pus
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
doi, oricât s-ar urmări, nu se vor putea întâlni niciodată: „Și de-atunci se trase / și de-atunci rămase / lumea cât o fi / și s-o pomeni, / că ei se gonesc / și nu se-ntâlnesc. Luna când lucește, / Soarele sfințește, / Soare când răsare, / Luna intră-n mare”. Acesta este primul și cel mai vechi tip al baladei Soarele și Luna, întâlnit în spațiul muntean, oltean, bănățean, dobrogean și moldovean. Balada se înrudește, totodată, cu basmele tratând tema incestului. Prin forma
SOARELE SI LUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289739_a_291068]
-
a rugat pe Mântuitorul să‐i învețe și pe ei cum să se roage. Deci, rugăciunea Tatăl nostru este model de rugăciune pentru toți creștinii pentru că așa ne‐a învățat Domnul Iisus Hristos să ne rugăm. Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească‐se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă‐ne‐o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce
INVATATURI NECESARE UNUI BUN CRESTIN by Stefan MAXIM () [Corola-publishinghouse/Science/538_a_853]
-
Doamne, curățește păcatele noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre pentru numele Tău. Doamne miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească‐se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă‐ne‐o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce
INVATATURI NECESARE UNUI BUN CRESTIN by Stefan MAXIM () [Corola-publishinghouse/Science/538_a_853]
-
lui a avut loc la 25 septembrie 1883.<footnote George Bengescu, Din viața Majestății Sale Elisabeta, Regina României, Ed. Librăriei Socec&Comp., Buc., 1906, p. 114 footnote> Ceremonia inaugurării Castelului Peleș a fost dintre cele mai solemne. Mitropolitul primat a sfințit toate sălile castelului, după care Suveranii au iscălit, împreună cu toate personalitățile țării, următorul document transcris de însăși Regina Elisabeta cu litere ornate, pe o foaie de pergament: “Eu, Carol I, Domn și Rege , cu Elisabeta Regina, după o silință neobosită
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
slujim de dânsul, ce și focul cel din văzduh. A treia stihie iaste apa și a patra stihie iaste pământul. Deci într-aceste 4 stihii iaste omul făcut și, pentru căci sânt alcătuirile trupului omenesc, era cu cale să se sfințească cu pogorârea Domnului” (Antim Ivireanul). În jurul acelorași corespondențe între cele patru elemente primordiale ce au configurat universul și substanțele din care s-a constituit corpul omenesc brodează și alcătuitorul unei predoslovii din 1683 (textul este semnat de voievodul Șerban Cantacuzino
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
omidă”, „eprubeta fulgerului”, „ugerul de fulger”. Însă violentarea limbii se produce mai cu seamă prin acele „rezecții sistematice ale articolelor”, semnalate de cel mai binevoitor dintre recenzenți, Perpessicius. Acestea („umeri ca grinzi”, „cuvintele în aer se sparg precum oglinzi”, „umbrele sfințite în amurguri cum cozi”, „tâmplele ca hățuri” etc.) par să ignore simțul limbii. Efecte analoage, de ordin mai mult decât lingvistic, provoacă și unele „originalități” propriu-zis poetice: asonanțe năstrușnice („voce”-„rocii”, „ramuri”-„armuri”, „sticlă”-„spilcă”, „sănii” -„sânii”, „cere-i”-„tăcerii
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
asceză, prin transsubstanțiere, „gloria iubirii”, în înțelegerea sonetistului inspirat de Shakespeare, „nu este îmbuibarea, / Ospețe de săruturi, orgii de-mbrățișări, / Ci dorul lung și taina-mpletită cu-așteptarea”; iubirea „nu stă-n trup, stăpână a cărnii și-a plăcerii”, ea e „sfințită de marea-i înălțime”. Este o mistică a androginului, „sămânță eternității”, prin care „misterioasa carne se face duh în noi”. În interpretarea teologică propusă de Valeriu Anania, sonetele ar exprima năzuința sufletului uman de a se contopi cu Logosul divin
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
discuțiile în șoaptă ale părinților, mama îl sfătuia pe soț „să tacă, să nu scape cumva vreo vorbă la o bere cu prietenii”; știe că „toți profesorii care spuneau să nu mergem la biserică primeau pe ascuns aghiazmă sau pască sfințită de la rudele lor” („Nu aveam voie să mergem la Înviere, dar toată lumea mergea, de fapt”; „Aveam un vecin milițian, soția lui îi aducea mamei mele pască să o ducă la sfințit și îi cerea să nu spună la nimeni”), dar
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
mergem la biserică primeau pe ascuns aghiazmă sau pască sfințită de la rudele lor” („Nu aveam voie să mergem la Înviere, dar toată lumea mergea, de fapt”; „Aveam un vecin milițian, soția lui îi aducea mamei mele pască să o ducă la sfințit și îi cerea să nu spună la nimeni”), dar nu se miră: „Credeam că e normal să fie așa, deoarece statul, partidul erau incompatibile cu biserica și credeam că acest lucru se întâmplă în toate țările”. Mai târziu, în liceu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cele mai tentante pentru noii criminali. Hardul și softul pot fi manevrate cu multă ușurință de om. În acest caz, ca și în altele intrate în obișnuința cotidiană, „inteligența” calculatorului lasă de dorit, putându-se spune că tot omul (a)sfințește ... calculatorul, motiv esențial pentru sporirea preocupărilor tuturor specialiștilor din domeniul securității sistemelor informaționale. Tabelul 1.1. Numărul site-urilor ce tratează concepte specifice protecției și securității sistemelor informaționale 1.2.1. Vulnerabilitatea sistemelor bazate pe partajarea resurselortc "1.2.1
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
de deprinderi de viață socială și în crearea unei reciprocități generalizate și a unei responsabilități comune. După cum scrie Robert Putnam „societatea modernă abundă în oportunism și în ocazii de pe urma cărora se poate profita. Democrația nu pretinde ca cetățenii să fie sfinți, dar presupune în multe moduri modeste că cei mai mulți dintre noi vor rezista în cea mai mare parte a timpului tentației de a trișa. Capitalul social, așa cum ne arată tot mai limpede dovezile acumulate, întărește eurile noastre mai bune și expansive
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
profunzimile teologiei. Ei nu puteau primi tirada antifariseică a Evangheliilor altfel decât ca pe o bunăvestire. În cuvintele lui Iisus descopeream noutatea absolută a unui manifest de ultimă autoritate: „Nebuni și orbi! Ce este mai mare, aurul sau templul care sfințește aurul?” (Matei 23, 17). Nu ni se adresa mai ales nouă, celor tineri, promisiunea Mântuitorului: „Veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va face liberi”? În aceste cuvinte răsuna, prin pâlniile asurzite ale auzului meu de copil, ecoul protestelor celor tineri
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
imediat al lumii. Așa cum ne arată tratatele de apologetică ale Bisericii primare, gândirea teologică este gata să judece foarte aspru orice amănunt din istoria perpetuei căderi a omului. Așa cum pocăința este datoria zilnică a oricărui suflet ce caută să se sfințească, critica tuturor instituțiilor veacului poate fi temelia unei continue renașteri. Este foarte probabil ca, în dimensiunea sa umană, Biserica să dețină păcatele oricărei instituții seculare, fără ca aceasta să însemne că n-a găzduit și miracole invizibile ochiului sceptic al istoricilor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
asemantic, încurajat de o vagă psihologie a fricii și potențat de reflexul muzeificării. Ortodoxia își denumește întemeietorii cu apelativul de „Sfinți Părinți” tocmai pentru că întemeietorii Bisericii sunt mai mult decât niște doctori, specialiști în doctrină și apologetică. Întemeietorii Bisericii sunt sfinți care și-au însușit atributul duhovnicesc al paternității. Viața lor este organizată într-o sintaxă liturgică, imitând taina chenozei fără de care n-am putea gândi revelația. Paternitatea și condiția filială sunt rezultatul unui eveniment care anulează toate determinările biologice și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
se păreau de prisos. Convertirea noastră la limba fără cuvinte a Cuvântului veșnic este inevitabil contagioasă. Suferind această febră în corpul unei comunități, contagiunea semantică are consecințe mult mai profunde. Interpretând, noi traducem; transmițând „noi înțelesuri”, nu facem decât să sfințim acel univers simbolic căruia - prin limbă, cultură sau tradiție - îi aparținem. Generozitatea comunității iudaice între secolele III-I (î.Hr.) și grija Bisericii creștine primare față de proiectul traducerii textului sacru sunt probe istorice care demonstrează suveranitatea Cuvântului lui Dumnezeu față de limbile
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
strîmtoarea Sund își va pierde nu puțini dintre ostașii ei, înainte de a se desfășura din nou pe mările Orientului. Și cine-ar fi putut spune dacă, în acea caravană imensă, nu înota însăși Moby Dick, aidoma elefantului alb adus să sfințească procesiunea de încoronare a regilor Siamului? Iată de ce, cu bonetele întinse, navigam prin strîmtoare, pe urmele acestor leviatani; cînd, deodată, fu auzit glasul lui Tashtego, atrăgîndu-ne atenția asupra unui alt pericol. într-adevăr, am putut vedea în urma vasului un semicerc
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și cu toate că rămînea, noapte de noapte, învăluit într-o beznă grea, care-ar fi putut sluji drept paravan oricărui hoț - fiece răsărit de soare îl găsea în locul unde-l lăsase în ajun asfințitul, căci fusese pus de-o parte și sfințit în vederea unui țel înfricoșător, iar marinarii, oricît de ușuratici ar fi fost de felul lor, îl venerau, cu toții, ca pe un talisman - talismanul Balenei Albe. Cîteodată, în timpul obositoarelor carturi de noapte, vorbeau despre el întrebîndu-se cui avea să-i revină
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
după ce bea apă dintr-un izvor vrăjit, dobândește virtuți de războinic neînfricat. El preia armura viteazului Arginteanul și se avântă eroic în lupta cu păgânii. În bătălia dintre munteni și turci intervin și forțe nevăzute, dracii luând partea turcilor, iar sfinții sprijinindu-i pe creștini, care, în final, obțin victoria. Ajunși la Spăteni, țiganii participă la nunta lui Parpangel cu Romica și află toate amănuntele aventuroasei călătorii a mirelui. Un plebiscit sui-generis, având ca temă forma de guvernământ a proiectatului nou
BUDAI-DELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285910_a_287239]
-
zi cu zi”. Cum se va vedea mai Încolo, Duhul Sfânt făcătorul de minuni (semeia, dynameis) poate fi echivalat metaforic, În sens puternic, cu „degetul lui Dumnezeu” (Luca). Duhul Sfânt este „degetul lui Dumnezeu” prin care lumea se vindecă, se sfințește, se mântuiește. Marcu Isus intră În sinagogă, unde găsește un om cu mâna uscată. Provocat, El răspunde aporetic, printr-o Întrebare: „Se cuvine, de sabat, să facem bine (agathon poiesai) ori să facem rău (kakopoiesai), să salvăm un suflet ori
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
copil trebuie s-o știe și s-o rostească cu smerenie. (pe fundal apare numai chipul lui Dumnezeu; Prelatul face semn asistenței să se ridice în picioare; apoi începe Rugăciunea „Tatăl nostru” spusă de toți participanții) „Tatăl nostru care ești în Ceruri/Sfințească-se numele Tău/ Vie împărăția Ta/Facă-se voia Ta/Precum în Cer așa și pe Pământ/Pâinea noastră cea de toate zilele/ Dă-ne-o nouă astăzi/ Și ne iartă nouă greșelile noastre/Precum și noi iertăm greșiților noștri/Și
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]