14,124 matches
-
practica înjurăturii a fost blocată de stereotipul invocării automate a morfologiei sexuale personale, descalificate prin comparație. Pârghiile revoltei canalizate spre imaginea de artă ca defulare națională sunt multiple și comice deseori. Neînțelegerea referințelor implicate de limbajul sculptorului, explicit ca realism simbolic, sublimat prin referința la arhaicitatea etruscă indicată de regimul volumelor, sau condiția de coloană a personajului, ca și raportul dintre verticalitatea purtătorului de ofrandă și orizontala lupoaicei, care indică alt traseu interpretativ, enervant ca invocare a altui nivel universalist încă
Retorica artei și retorica străzii () [Corola-journal/Journalistic/4591_a_5916]
-
la arhaicitatea etruscă indicată de regimul volumelor, sau condiția de coloană a personajului, ca și raportul dintre verticalitatea purtătorului de ofrandă și orizontala lupoaicei, care indică alt traseu interpretativ, enervant ca invocare a altui nivel universalist încă operant, cel al simbolicii creștine, generează alte reacții. Desigur, orice imagine autoritară, datorată unui artist cu incontestabilă autoritate, oferă creației artistice înseși invitații la parodie sau la referințe ce se înscriu în estetica postproducției, la fel de generoase în amploarea dialogului cultural, ca și gesturile radicale
Retorica artei și retorica străzii () [Corola-journal/Journalistic/4591_a_5916]
-
liricii în primii ani ai veacului XX și-a aflat apogeul în vecinătatea ermetismului: nu altceva decât o codificare în care cuvântul va pierde mult din densitatea lui logică, devenind aluziv, neliniștitoare sugestie polisemică, găsindu-și forme și sinteze indirecte, simbolice, ocult revelatoare. Și Montale a fost încadrat într-un context „ermetic” ( a nu se confunda cu ceea ce va fi definit Ermetismul propriu-zis). Însă, după cum scrie Edoardo Sanguineti („Tra Liberty e Crepuscolarismo”), Montale n-ar fi nici mai mult nici mai
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
ar fi trebuit să treacă testul jocurilor geopolitice lipsite de scrupule în afara plasei de siguranță a UE”, notează scriitorul spre finalul textului, amintind și figura tutelară a lui Vaclav Havel care, din fericire, încă ocupă un loc semnificativ în economia simbolică a celor două națiuni. Dezintegrarea europeană nu e un experiment și nici o curiozitate de copii țâfnoși, care aruncă vina de la unul la altul, ci o chestiune ale cărei efecte ar fi mai neplăcute decât ne place să ne imaginăm din
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4594_a_5919]
-
mureșene și nici de timpul nu neapărat al amintirii, cât al activării asidue a unei stări quasi-paradisiace”. Versurile lui Ion Horea, cu ritmica lor învăluitoare, cu arhitectura lor fluidă și cadența riguroasă, reconstituie o întreagă lume, a tradiției, a rădăcinilor simbolice, a istoriei și a unei mitologii personale în care satul, hotarul sunt repere încărcate de nostalgie și sensibilitate ale geografiei transilvane.
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
demn mai degrabă de lupta sindicală a proletariatului feminin din Dagenham, femeile declară o grevă a sexului pe principiul că accesul la sursă (sex) se va face numai după ce femeilor li se va facilita accesul la cealaltă sursă (izvorul). Jocul simbolic este destul de transparent, și nu de puține ori intelectualismele cad într-un comic involuntar. Sexul, ca și apa, este sursa vieții, femeile ar trebui astfel să ocupe un loc central în societatea patriarhală arabă, în plus, sexualitatea se vrea sublimată
Revoluția arabă în fustă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4612_a_5937]
-
a discuta esteticul în termenii unei permanente deschideri spre spiritual și social, ca pe o atipică filosofie aplicată ce nu-și pierde nicicând misterul prin elucidări străine propriei naturi (după cum o declară, în câteva adevărate profesiuni de credință). În mod simbolic, volumul își are punctul de pornire (din care crește armonios) într-un grupaj de studii dedicate traductologiei, care privesc traducerea ca „funcție nucleară a limbajului”. Un rol de prim plan îl joacă aici Borges, cel care a schițat direcția unei
Hermeneutică postmodernă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4616_a_5941]
-
ci doar ca mistagog. Cu șapte luni înaintea tragicului său sfârșit, Culianu publică un articol intitulat Eliade koan. El susține acum că spusele maestrului vor trebui adunate într-o zi și păstrate ca niște prețioase koanuri. Afirmație care se contrapune simbolic celei dintr-o variantă inițială a primului său studiu despre Eliade, scrisă în 1974, în care, pentru a nu-i fi exagerate remarcile despre caracterul de fragmentaritate fulgurantă a însemnărilor din jurnalul acestuia, își prevenea cititorul că el nu conține
Inima înțeleptului și statuia lui – Contribuții la exegeza lui Eliade – by Liviu Bordaș () [Corola-journal/Journalistic/4625_a_5950]
-
reprezentant.” Mandatarul este un reprezentant cu o obligație - aceea de a respecta voința mandantului, îndeplinind ceea ce mandantul l-a însărcinat. Actualmente, juridic vorbind, deputatul sau senatorul este eliberat de orice asemenea obligație odată ce a fost ales, existând numai o sancțiune - simbolică de altfel în contextul votului proporțional - de a nu fi reales. Soluția din această perspectivă ar consta în adoptarea unui sistem electoral pur reprezentativ și pur democratic, în înțelesul original al cuvântului - demos - cratos, autoritatea poporului. Practic, acesta ar presupune
Avocat Ioan-Luca Vlad: Prin aura Coroanei () [Corola-journal/Journalistic/46345_a_47670]
-
astăzi exprimate difuz. Ele, prin aparatul lor, prin specialiștii lor, ar canaliza aceste energii, dându-le o formă care poate fi transpusă în realitate. În lipsa unor partide care să-și urmeze rostul, societatea privește către cealaltă jumătate a suveranității - suveranitatea simbolică, reprezentată de instituțiile cu o legitimitate istorică (Monarhia - Coroana, Biserica, Armata) și cele cu legitimitate meritocratică (specialiștii din toate domeniile, guvernul de tehnocrați). Însă acestea nu au o legitimitate reprezentativă. Ele nu pot înlocui adevărații reprezentanți ai națiunii. Vindecând nevoia
Avocat Ioan-Luca Vlad: Prin aura Coroanei () [Corola-journal/Journalistic/46345_a_47670]
-
argotic al adolescenței putea lipsi, fără a reduce sensurile cărții. Dan Lungu a înțeles bine că, dincolo de toate, copilăria nu are sens fără un sine colectiv. Numai raportat la ideea de grup individul are șansa unei regenerări emoționale, fie ea simbolică. Acesta fiind și rostul „învierii” din cimitir a copilului responsabilizat. Dan Lungu convinge prin felul în care realizează fuziunea dintre inutilitatea maturității și agonia iluziilor. Dacă ar fi insistat pe acest nucleu simbolic, cartea n-ar fi fost departe de
Impostura maturității by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4649_a_5974]
-
are șansa unei regenerări emoționale, fie ea simbolică. Acesta fiind și rostul „învierii” din cimitir a copilului responsabilizat. Dan Lungu convinge prin felul în care realizează fuziunea dintre inutilitatea maturității și agonia iluziilor. Dacă ar fi insistat pe acest nucleu simbolic, cartea n-ar fi fost departe de, să zicem, Un om care doarme de G. Perec. Firește, cu distanțele potrivite. Performanța romanului ține de felul în care autorul ieșean instalează cititorul în poezia unei inerții exclusiviste, totodată familiarizându-l cu
Impostura maturității by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4649_a_5974]
-
câmpie erau trasate numeroase drumuri, care reprezentau primele repere ale vieții lui care, brusc, înregistrase o cotitură”. La începutul anilor șaptezeci asistăm la triumfurile literaturii experimentale, a luxului stilistic. Topografiile propuse de Radu Mareș în anii șaptezeci sunt vagi, rețelele simbolice, aproximative. Ca și în romanele altor colegi, „locurile” sunt desenate cu atenție, dar cu grija de a nu le așeza sub semnul unui realism compensatoriu. Locurile sunt desprinse de istoria lor. Suntem încă în vremurile oniricilor: „Fapt e că orașul
Radu Mareș – topografiile de ieri și de azi by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4669_a_5994]
-
tradițional pentru care familia, iubirea, fertilitatea ținuturilor atât de ofertante sunt destrămate de somațiile istoriei. Deplasarea spre roșu începe cu deplasarea ziaristului către un orfelinat copleșit de daruri. Suntem după decembrie 1989, când darurile par a salva orfelinii orașului. Rețelele simbolice nu sunt mereu limpezi, dar opțiunile prozatorului, ale eseistului, ale jurnalistului nu sunt dintre cele mai optimiste.
Radu Mareș – topografiile de ieri și de azi by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4669_a_5994]
-
vom ști, - pe baza unui credo, cum este elaborat de prof. Postolache, cum se schița și din expunerea excelentă a domnului Aurelian Dochia -, nu să rîvnim la vreun cinic cîștig piramidal, bun să ne rătăcească în himerele unei exuberante avuții simbolice, dar atașați, dimpotrivă, realităților esențiale, să tindem neabătut spre acea „égalité d’âme”, pe care, pe drept cuvînt, o preconizau moraliștii de stirpe autentică. În ipostaza care e homo oeconomicus, se cuvine să răzbată asemenea elemente. Omagiul cel mai persuasiv
O flacără, dincolo de proza reușitei pragmatice by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4545_a_5870]
-
ci să atragă ființele Niniei... Lui Dan Coman îi reușesc senzațiile de amplificare a sensului în relatările cele mai banale și invers, impresia de firesc din notațiile suprarealiste. O împăcare poetică numai bună pentru un text incert, cu evidente valențe simbolice. Tristă și deseori macabră în fibra ei expresivă, proza poetică a lui Dan Coman are ceva din feeria irealităților. Parohia este un roman al realităților contorsionate, în care plasticitatea gravează deopotrivă o istorie vie și una a neantului. Rămâne de
Literatura loser-ilor by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4567_a_5892]
-
întărind funcția anticipatoare a acestora și convingând o dată în plus cititorul că își acceptă, calm și lucid, autodistrugerea. Aceasta după ce îl face complice pe Nilă, cel mai puțin dotat intelectual dintre copii și cel mai puțin apt să înțeleagă semnificațiile simbolice ale gestului. Tatăl îl conduce în grădină, îl inițiază, îl îndeamnă printr-un gest ca invitație la un sugestiv adevărat paricid: „Nilă intră în șopron după secure. Moromete deschise poarta grădinii și-i făcu iarăși semn să vină după el
Ilie Moromete și dublul său by Mircea Moț () [Corola-journal/Journalistic/4580_a_5905]
-
în cazul lui Moromete, ca și în situația lui Ulisse, putem vorbi de o „golire” interioară a personajului , din momentul când el intră în „forma aceea ciudată, neobișnuită”, moment ce echivalează și în cazul țăranului din Siliștea Gumești cu distrugerea simbolică a propriei persoane, cu o moarte simbolică în ultimă instanță, reluând acea moarte sugerată deja prin tăierea dublului vegetal și întărind-o. Acestor ipostaze li se adaugă particularitățile relației dintre cuvânt și tăcere, transcriind admirabil implicarea în realitate,în istorie
Ilie Moromete și dublul său by Mircea Moț () [Corola-journal/Journalistic/4580_a_5905]
-
situația lui Ulisse, putem vorbi de o „golire” interioară a personajului , din momentul când el intră în „forma aceea ciudată, neobișnuită”, moment ce echivalează și în cazul țăranului din Siliștea Gumești cu distrugerea simbolică a propriei persoane, cu o moarte simbolică în ultimă instanță, reluând acea moarte sugerată deja prin tăierea dublului vegetal și întărind-o. Acestor ipostaze li se adaugă particularitățile relației dintre cuvânt și tăcere, transcriind admirabil implicarea în realitate,în istorie, prin cuvânt, prin dialogul necesar (scria de
Ilie Moromete și dublul său by Mircea Moț () [Corola-journal/Journalistic/4580_a_5905]
-
fără a o emula numaidecât (așa cum s-a spus adeseori malițios), o citesc cu atenție. Și totuși, am câteva motive să-i dau dreptate Angelei Marinescu. Îmi e simpatic, în primul rând, genul ei de inadecvare. Nemulțumiți de propriul statut simbolic sunt mulți autori de azi (nu îndrăznesc să spun toți, și nici n-ar fi exact). Poeții, că nu li se citește cum se cuvine poezia, prozatorii, că romanele lor n-au tirajele pe care le-ar merita. Majoritatea însă
Probleme personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4352_a_5677]
-
mai recent roman al lui Alexandru Ecovoiu, ar fi avut toate datele pentru a scoate nițel cititorul român din imaginarul minimalist și mizerabilist al prozei ultimilor ani. Din lipsă de interes sau din indolență compozițională, parabolele, romanele cu cheie, ficțiunile simbolice lipsesc cu desăvârșire din recuzita scriitorilor mai noi. Ce-i drept, realitatea social-politică românească nu prea încurajează nici ea zborurile în abstract. E, acesta, și motivul pentru care prozatorul nu-și plasează acțiunea în spațiul românesc, ci în îndepărtata Danemarcă
Un roman neterminat by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4354_a_5679]
-
facă recognoscibil în epoca, să fie reținut de memoria culturală drept Eckermann-ul de la Rohia. Nu e putin lucru nici acesta. Ce place în volum este evocarea în trei locuri - la început, la mijloc și la sfîrșitul jurnalului, grație unei simetrii simbolice - a părului bătrîn din curtea parohiala din satul Chintelnic, singurul supraviețuitor al unei livezi bogate care a căzut sub secure cu prilejul ridicării noii case preoțești. Îmbătrînirea pomului e pusă în analogie cu propria înaintare în vîrstă, într-o comparație
Părul din parohie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4367_a_5692]
-
să ia cuvântul în fața simpatizanților PDL. Printre cei care vor lua cuvântul se numără și europarlamentarii Monica Macovei și Cristian Preda. Participanții la mitingul PDL s-au îmbrăcat în alb, la îndemnul organizatorilor: "Îmbrăcați-vă în alb, culoare apolitică și simbolică în aceste momente de murdărie!", dar manifestanților le sunt înmânate și tricouri cu chipul lui Crin Antonescu, avânt mustață gen Hitler, dar și cu zvastica tăiată. Președintele PDL, Vasile Blaga le-a transmis celor prezenți că, "nu am renunțat, nu
EBa și liderii PDL, prezenți la mitingul PDL () [Corola-journal/Journalistic/43843_a_45168]
-
triumf ar fi însemnat depășirea limitelor instituțiilor înguste” (McCann, 2000: 6). Părând să disprețuiască ideologia, autorii hard-boiled participau intens la o luptă în care genul, clasa și (într-o măsură mult mai mică) rasa își disputau locurile de onoare pe simbolica scenă publică. Dintr-o perspectivă ideologică, îmbrățișată de mulți literați actuali, opera autorilor din constelația Hammett- Chandler reprezintă o critică a societății executată de autori înarmați cu o ideologie de stânga. Unii dintre ei erau de stânga, alții nu, însă
Detectivul Marlowe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4381_a_5706]
-
aceea formulată de Nicolae Manolescu, vizând lipsa de adâncime literară. Cutare carte ar fi „de fapt un roman pentru adolescenți”, o alta, „neserioasă”. Sunt sentințe din Istoria critică. Problema e una de fond, iar a o expedia cu scuza dimensiunii simbolice (adeseori invocată de alți comentatori) mi se pare greșit. Dimensiunea simbolică e, până la urmă, o însușire de suprafață, accesorie. (Aș adăuga, cu riscul de a-i supăra pe mulți, că supralicitarea acesteia denotă un anume semidoctism.) N-are nimic substanțial
Specificul național by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4383_a_5708]