33,268 matches
-
de spații limitate. Dacă la Cristian Teodorescu, în Medgidia, fragmentele se coagulează prin intervenția selectivă, ordonatoare și valorantă a memoriei, la Petru Cimpoeșu ele sunt experimente. Un album de familie care defragmentează realitatea, în primul caz, un insectar care țintuiește simptome ale realității incongruente, în al doilea. Adaug Angelus, cartea Ruxandrei Cesereanu. Întrebarea care introduce artificial insolitul: „Și dacă, într-o bună zi, trei îngeri s-ar pogorî peste oraș?” convoacă o varietate de profesiuni, vârste, atitudini, situări, ideologii, prejudecăți, reacții
Fragmentul și defragmentările by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3352_a_4677]
-
de afecțiune, fac ca acest simulacru de alienare să semene leit cu alienarea însăși. Subtilitatea construcției personajului stă, toată, în acest paradox: înscenarea pas cu pas a dereglării mintale nu face decât s-o ridice la pătrat, printr-un nou simptom: metanebunia. „(...) Scrânteala mea, nereperabilă poate niciodată, pentru că nu e vorba, repet, de o nebunie fățișă, sănătoasă, propriu-zisă, nebunia de care vorbesc eu nu încolțește decât în minți scăpărătoare, capabile să o ascundă din fașă, să n-o trădeze, să o
Proza, pe invers by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3204_a_4529]
-
prin a se sinucide. E cazul unor Van Gogh sau Hemingway. Bipolar a fost și Dickens, al cărui unic reconfort a fost, după părerea biografilor săi, să-și considere personajele ca reale. Napoleon era invidiat că nu simte niciodată oboseala, simptom al bipolarităț ii, ca și alternarea fazelor de creștere serioasă în greutate cu cele în care slăbea zece-cincisprezece kilograme. Bipolar, Newton, pe care două întâmplări personale l-au traumatizat în așa hal, încât nu s-a arătat în public vreme
Artiști suferind de bipolaritate () [Corola-journal/Journalistic/3045_a_4370]
-
izvorul culturii a stat în tensiunea dintre realitatea vieții și imaginația menită a o oglindi, pentru ca acum un nou rival să-și revendice întîietatea: virtualitatea ecranelor nu numai că înăbușă imaginația, dar astăzi tinde să eclipseze pînă și realitatea. Primul simptom al dependenței de lumea digitalică e sărăcirea imaginației pînă la neputința de a mai avea fantezii proprii, urmată de perceperea lumii reale ca o parte atît de fadă a vieții că e mai bine s-o ocolești. Butaforia electronică creează
Flirtul web by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3244_a_4569]
-
muri înghețat. Scapă și de data aceasta, depunînd mărturie în filmul Luciei Hossu Longin. Din asemenea episoade e alcătuită suita de mărturii ce dau carne volumului, cititorul primind rafalele de cruzime cu o crescîndă indispoziție, pentru ca la sfîrșit să arate simptomele unei inhibiții de protecție. Sînt atîtea maltratări că preferi să nu fi știut de ele, ca apoi să-ți spui că tocmai acesta e cazul ignoranței endemice din școlile românești, unde copiilor nu li se suflă o iotă despre nenorocirea
Exponențial, nu reprezentativ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2983_a_4308]
-
Oprescu 2008, Nicușor Dan 2012, Mircea Diaconu 2014. Fostul consilier prezidențial a precizat că sistemul bolnav a fost locomotivă electorală a celor enumerați, care au fost votați de oamenii dezgustați de partidele politice. "Dincolo de asemănări și diferențe, toți au fost simptomele unui sistem bolnav. Au fost votați de oameni disperați și dezgustați de partidele politice așa cum arată ele după 25 de ani de tranziție", a scris Sebastian Lăzăroiu.
Lăzăroiu: Asemănarea dintre Vadim și Diaconu by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/30080_a_31405]
-
psiho-sanitară care scăpase omenirea de o mulțime de plăgi și o îndrumase pe făgașul progresului calm...". Săgețile ironiei sunt necontenit trimise din spatele unui scut de aparență științifică. Alarma se dă atunci când la tineri de pe toată "imensa întindere a uniunii" apar simptome emoționale, unii cântă, alții vorbesc despre artă, frumusețe, iubire, religie etc. În zadar a fost supus creierul unui nou "trăsnet coagulator", a fost extirpată epifiza, pentru că, natura, care știe mai bine, făcuse să renască spiritul în inimă. De la centrul uriașului
Vasile Voiculescu, subversiv by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/14901_a_16226]
-
treilea mileniu ratează constant o lectură adecvată a Poeziei în genere. Ortografierea cu majusculă a unor substantive încărcate de seva memoriei istorice și culturale pare, în cel mai bun caz, o extravaganță, atunci cînd nu este taxată, de fapt, drept simptom "maniaco-depresiv". Viețuim în "vremuri sărace" ontologic, iar apelul la tradiția instituită prin moștenirea greco-romană și iudeo-creștină nu mai convinge aproape pe nimeni. Autosuficiența iresponsabil-jucăușă cu care privim, nepăsători, spre trecut solicită imperativ stupoarea, perplexitatea. Într-un asemenea context, virtuțile terapeutice
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]
-
ca pînă atunci să găsească toate soluțiile pentru această perioadă foarte grea pentru dăscălimea..." (telegraf.conpress.ro); ,această declarație a surprins întreaga dăscălime, fapt pentru care reacțiile din teritoriu au fost foarte dure" (gardianul.ro). În genere, dăscălime e un simptom al obositoarei manii a amestecului lingvistic, al preferinței pentru pitorescul strident (nu rareori eșuat în improprietăți lexicale): ,învățământul românesc se dă de ceasul morții, pentru că însăși dăscălimea română se află în căutarea propriei decențe și, de ce nu?, a identității" (vlg
Dăscălime by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11074_a_12399]
-
ai săi. Conștiința acestor culpabilități multiple este fondul psihologic și moral din care se va naște prozatorul. Nu-i deloc întâmplător că în crezul său artistic din Amalgam va recunoaște că se sfiiește să scrie la persoana întâi. e un simptom. Liviu Rebreanu avea o nevoie disperată să devină un mare scriitor, pentru a vedea astfel înfrânte și îngropate, prin prestigiul unei opere, impedimentele (vinovățiile obscure, complexele), care lucrau insidios împotriva lui. Gloria, care a înfrânt toate susceptibilitățile, a venit destul de
Fuga de subiectivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11094_a_12419]
-
filozofie, iar moartea de care va muri nu va fi una somatică, ci una psihică. Este vorba de decesul gîndirii prin atrofie sufletească. Ca morb căpătat în urma unei patogenii discrete, sindromul gîndirii abstracte are un tablou clinic alcătuit din următoarele simptome: 1. folosirea unui jargon în care termenii nu au nici un conținut intuitiv; 2. vraja exercitată de alura emfatică a acestor cuvinte; 3. credința de neclintit în adevărul proferat de ele; 4. orgoliul netulburat al celui care le folosește; și 5
Sindromul gîndirii abstracte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11099_a_12424]
-
vraja exercitată de alura emfatică a acestor cuvinte; 3. credința de neclintit în adevărul proferat de ele; 4. orgoliul netulburat al celui care le folosește; și 5. uscăciunea sufletească ascunsă în spatele acestui orgoliu. Să le luăm pe rînd. Cel dintîi simptom este jargonul non-intuitiv: e o constatare de bun-simț ca limbajul filozofiei este ticsit de concepte cărora le lipsește orice trimitere la realitate. Pur și simplu folosești cuvinte abstracte, golite de orice semnificație sensibilă, așadar termeni cărora, lipsindu-le vreun conținut
Sindromul gîndirii abstracte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11099_a_12424]
-
se tîrăște nevolnic în felia sensibilă a aparențelor mincinoase, departe de tainele latente și mîntuitoare ale universului. Rezultatul este că jargonul non-intuitiv, formă gravă de glosolalie cronică, devine scop în sine, ajungînd să fie cultivat de dragul lui însuși. Al doilea simptom este vraja pe care o resimțim răzbătînd dinlăuntrul cuvintelor abstracte. Există o fascinație pe care sintagmele goale le exercită asupra minții noastre. A fost o vreme cînd o expresie ca ,pura cunoaștere de sine în absolută alteritate", una din miile
Sindromul gîndirii abstracte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11099_a_12424]
-
unor asemenea bazaconii conceptuale, stă pitit spectrul vreunui adevăr. Promisiunea incantatorie a acestor expresii emfatice mi-a mîncat ani de răbdare și de strădanie masochistă, întregul meu chin fiind pus în slujba unei cauze dinainte pierdute: gîndirea abstractă. Al treilea simptom este strîns legat de cel de-al doilea. Dintre toatre lucrurile care ne înconjoară, nu ajungem să credem cu adevărat decît în cele care exercită asupra noastră o vrajă. De pildă, dacă tehnica a cucerit lumea este pentru că senzația de
Sindromul gîndirii abstracte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11099_a_12424]
-
că o astfel de vrajă există și că, în numele ei, ajung să cred neclintit în lumea ideilor pe care conceptele mi-o sugerează. În fond, orice filozof este un credincios travestit într-un adept fanatic al acrobațiilor conceptuale. Al patrulea simptom este orgoliul. Superioritatea celui care a reușit să deprindă tehnica jocului de-a abstracțiunile este una fără margini, ea frizînd orgoliul luciferic al celui care își închipuie că poate crea lumea din simpla mînuire a cuvintelor. Iar disprețul cu care
Sindromul gîndirii abstracte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11099_a_12424]
-
după ce mai întîi i-ai disprețuit pînă la capăt, ca pe niște popîndăi orbi agitîndu-se aiurea în lumea asta concretă și sensibilă, o lume din cauza căreia nici unul din ei nu e capabil să intuiască profunzimea scamatoriilor tale conceptuale. Al cincilea simptom este atrofia afectivă. După ingineri și fotbaliști nu cunosc specie omenească mai lipsită de fibră lirică ca filozofii. A fi liric este mai întîi o chestiune de vibrație sufletească și abia apoi una de expresie propriu-zisă. Trebuie să simți ceva
Sindromul gîndirii abstracte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11099_a_12424]
-
e condamnată să moară din lipsă de combustibil afectiv. Iată de ce jargonul conceptual, ca formă de carență lirică mergînd pînă la deficiența totală a sentimentului, este forma de atrofie sufletească a celor care suferă de sindromul gîndirii abstracte. Așadar cinci simptome de care, dacă ai apucat să suferi, te vei vindeca foarte greu, și numai cu o condiție: să vezi că alții sînt mult mai bolnavi decît tine. Și, cum se întîmplă de obicei, însănătoșirea va fi cu mult mai dureroasă
Sindromul gîndirii abstracte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11099_a_12424]
-
a îmbătrîni aici ascultînd mereu ploaia/ cu exilații și cu morții, susurul ei nocturn/ peste case revărsat, peste tufa de baștină, a domnului lunetist" (Lunetistul). Spre a evita de bună seamă plonjarea discursului în excesivă fluență, într-o melancolie caligrafică (simptome ale detensionării), poetul recurge la cîteva inserturi dure, precum lovituri de pumnal aplicate convenției: ,Vai vouă, rîturi de porci/ cum veți cînta, cum veți cînta sub stele/ Caracal Sighișoara mea, Caracal Sighișoara copilăriei mele.// Vai nouă, versuri/ mișcîndu-ne încet ca
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
antologică. Iată-l: ,Deși prezența mea în mijlocul dv. ar putea să pară paradoxală, unora, dați-mi voie să împing lipsa de modestie până la a socoti că această prezență, datorită sprijinului guvernului și amabilei pasivități a partidelor de opoziție, constituie un simptom îmbucurător. Desigur domnilor că lipsa mea de modestie ar putea fi taxată de îndrăzneală, dacă mi-ași închipui o clipă că, facilitând intrarea mea în această adunare, ați înțeles să cinstiți talentul sau priceperea politică. îmi dau perfect de bine
Nevoia de elocință by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11153_a_12478]
-
Știință), Mircea Petean (Limes) și Vasile Geroge Dîncu (Eikon), Adrian Costache (Moștenirea lui Heidegger) sau Ion Simuț (Declarație de dragoste pentru generația '60) care lansează, cu sprijinul revistei, și o provocare: opiniile și reacțiile stîrnite de articolele sale din rubrica Simptome vor fi publicate în revistă. Cronicarul își exprimă însă dezamăgirea de a citi în cronica TV a lui Ștefan Manasia o frază de un sarcasm infantil: ,Pe litoral au fost descoperite exemplare contrafăcute din cartea lui Mircea Cărătescu De ce iubim
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11176_a_12501]
-
și câteva trimiteri la psihanaliza lui Jung, la manierismul lui Hocke sau la ideea lui Hugo Friedrich despre modernism ca ,romantism deromantizat". Dar cea mai importantă referință se face, relativ frecvent și, deci, semnificativ, la Dionisie Areopagitul. Ea e un simptom al tipului de lectură teologică, fundamental nou față de 1965. Acum, în 2004, Dumitru Micu are un principiu unificator pe care în 1965 nu l-a avut și, dacă l-ar fi avut, nu l-ar fi putut etala: raportarea continuă
Relectură, revizuire, rescriere by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11232_a_12557]
-
în grotesc, dar nu anulat prin aceasta. Grotescul potențează tragicul" (p. 104). Dumitru Micu polemizează aici cu Nicolae Balotă, care afirma că în Flori de mucegai lipsește dimensiunea tragicului. Mai mult decât această replică, Dumitru Micu identifică în volumul arghezian ,simptome deŤ suferință a ceruluiť"(p. 105), ca un ecou al dramei metafizice din psalmi. Interesantă este interpretarea concluzivă privitoare la Arghezi însuși, în sensul că această poezie a unei lumi decăzute e ,o proiecție a spiritului său". Sau, altfel spus
Relectură, revizuire, rescriere by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11232_a_12557]
-
dă lectura nu poate fi întreținută decît, așa, repetînd-o în chip regulat. Fără repetiție nu există plăcere, cum fără repetiție nu există nici dependența pe care o capeți de la un moment dat încolo. Iar dependența poate fi recunoscută după un simptom inconfundabil: nu poți pleca undeva fără să iei cu tine o carte, sau nu poți să te așezi seara în pat fără să răsfoiești măcar cîteva pagini din ea. În schimb, reversul dependenței este rutina, cu sațietatea pe care o
Patima lecturii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10668_a_11993]
-
culturale, în ultimii ani ceaușiști și în primii de după Revoluție, îi reține preț de atâtea pagini interesul analitic. Nu pare o curiozitate pentru tot ceea ce este - și se propagă - aberant, ci un interes așa-zicând științific, de medic confruntat cu simptome de nebunie pestriță, intens și divers colorată. "Tulburări afective și afectivități tulburate", cum notează el ironic, la un moment-dat. O carte inegală, cu hibe, dar și cu porțiuni de mare densitate descoperim în aceste Tangențiale, în care spiritul critic, câteodată
Impactul critic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10681_a_12006]
-
a detaliat ?arhitectura procesuală? a creației lui }epeneag. Legătura dintre onirism și scripturalitate experimentală, dintre creație și traducere, se poate extinde până la dimensiunile unui caz semnificativ de interculturalitate. Cuvântul nisiparniță, apărut inițial în Franța în 1985, Le mot sablier, este simptomul unei crize acute a bilingvismului și totodată documentul tentativei de ieșire din această criză. Câțiva ani, din 1978 până în 1984, prozatorul nu mai scrisese nici în română, nici în franceză, se refugiase în șah și apoi decide să scrie numai
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]