2,658 matches
-
Așa că în clipa când niște chitare au părut că susură, ne-am uitat repede pe geam, ne-a plăcut priveliștea și-am intrat. Abia la plecare ne-am dat seama că era chiar Sao Miguel. Deci, cine? În afară de noi, răsfirați singuratici la mese, bărbați și femei sorb vin și ciugulesc măsline. Patroana, o doamnă blondă, stil hipiot, proptește intrarea, toată zâmbet. Un chelner ca noaptea de negru, stilat, cu papion, stă lângă bar. Lipiți de un zid, pe scaune, doi chitariști
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
apoi, liniștindu-l încă o dată pe jupan Macek în privința succesului misiunii lor, puseră cei doi dinți în traistă și o apucară teleap-teleap spre castelul Potoțki. Castelul își ridica înfricoșător surii păreți pe geana unui deal, nălucindu-se negru în calea singuraticilor drumeți. Nouri de corbi se învolburau la apus în juru-i; în nopțile fără lună vânturile șuierau dându-i ocol și un vaiet subțire, înjunghiat, se auzea ieșind din ziduri. Nu e de mirare astfel că țăranii din împrejurimi îl botezaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
faimoasele gondole, acele bărci de eleganța lebedelor în jurul cărora s-a țesut o adevărată literatură romantică. Și unde e literatură e și ficțiune. De aceea, respectând adevărul istorisirii noastre, va trebui să spunem că nu perechile de îndrăgostiți, nu amorezii singuratici ocupau în majoritate scândurile umede și nu totdeauna salubre ale destul de incomodelor - pe atunci - vehicole. Dacă în prima treime a secolului al XVII-lea, pe la orele 6-7 dimineața te-ai fi găsit la Veneția, ai fi văzut gondole ticsite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
strategice ale succesului fraților întru credință - spaniolii. După-amiază, gondolele se umpleau din nou de lumea care se întorcea acasă, iar seara de lumea care n-apucase gondolele de după-amiază. Abia mai târziu, pe la orele 22, puteai auzi dintr-o gondolă singuratica voce de tenor a vreunui îndrăgostit bine dispus intonând o serenadă, dar el era rapid redus la tăcere de ploaia de roșii, pensule, șuruburi azvârlite de la geamurile învecinate de harnicii venețieni care trebuiau să prindă gondolele de dimineață. Noaptea venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pentru că am încercat să o conving să se încreadă în mine: în ciuda mobilei scumpe de care era înconjurată și a hainelor de firmă cu care îi era îmbrăcat corpul bine întreținut, arăta la fel de tristă și de vulnerabilă ca un vagabond singuratic, o ilustrare a Fetiței cu chibrituri. Apoi a intervenit rațiunea. A cui era vina, dacă nu a ei, că nu avea prieteni? Capitolul 13tc " Capitolul 13" Hawkins mi-a spus a doua zi că pot să mă duc la Mowbray
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
râs. — Poți să spui și așa. —De ce? Însă Belinda se gândea la altele acum. Parcă nici nu aș fi fost acolo, îmi lua cuvintele mai mult ca pretexte pentru a rătăci prin propriile-i gânduri. Belinda Fine era cea mai singuratică persoană din câte cunoșteam; ceilalți oameni erau pentru ea doar imagini pe care să le actualizeze după bunul plac - ba chiar sau, mai bine spus, în special Suki, care își făcea prea multe griji pentru ea. Și-a întins brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Probabil că omul se abținuse pînă n-a mai putut și a trebuit să intre În cabina telefonică... Poate fusese bărbat... Putea la fel de bine să fi fost și femeie... dar mai mult ca sigur erau excremente de bărbat. Vreun bărbat singuratic a tăgăduit pînă și existența uneia din nenumăratele toalete din labirintul nemărginit al orașului. CÎnd am Încercat să-mi imaginez chipul V bărbatului ghemuit În cabina telefonică, m-a cuprins spaima. Asta nu Însemna, bineînțeles, că bărbatul era neapărat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
a fi apreciat, dacă se poate chiar de a lua un premiu Nobel. Iar cu cât vor fi acordate mai multe premii Nobel României, cu atât mai bine!“. Scriitorul a atras însă atenția că se înscrie în seria acelor „lupi singuratici“ care nu au beneficiat de ajutorul nici unei instituții naționale. S-a referit mai apoi la seria de autor care începe cu cinci cărți (ediția a II-a a romanului Atrium va apărea în curând). „Criticii au spus despre mine lucruri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
de lichior foarte dulce, apoi fugea disperat de arsura ce i-o producea alcoolul... VERBA WOLANd Ruxandra CESEREANU Pana ciclamen De curând mi s-a întâmplat următorul lucru: mergând pe drumul spre casa părinților mei, dar pe un drum mai singuratic și sălbatic, chiar dacă prin spatele unor blocuri tipic comuniste, am găsit pur și simplu, căzută pe jos, o pană ciclamen de pasăre. De găină, rață, gâscă nu era. De porumbel, vrabie ori turturea nu era. Nu era nici de șoim
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
bădărănie curată!”, concluzionă ea și avalanșa de întrebări se întrerupse brusc, când îl descoperi pe ultima treaptă, privind atent persoanele care ieșeau din clădire. A surprins-o total. Aproape că nu-l recunoștea, dacă nu era într-o vădită așteptare, singuratic, pe trepte. Îmbrăcat simplu, cu blugi și cămașă de vară cu mânecă scurtă, ambele de culoare deschisă, asortate cu încălțămintea sport, părea mai înalt, mai suplu și mai tânăr decât a apreciat ea în spital. Aproape în aceeași clipă a
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
amintindu-și, chiar, că se descurca destul de bine, dar nu pe pârtii de munte. Făcuse deja două drumuri până aproape de vârful pârtiei pe care se adunau părinți și copii ori bunici și nepoți, cupluri de adolescenți ori de tineri căsătoriți, singuratici de toate vârstele - femei și bărbați, toți amatorii de toate vârstele și cu toate tipurile de schiuri, sănii și săniuțe, „papuci zburători” și saci de plastic. Îi plăcea aici și intra cu lejeritate în grupurile de orice fel, cu chiote
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
zbor spre State. Pentru că pot bea vin dintr-un pahar Waterford Crystal. Închipuiți-vă. Dar să ne întoarcem la Paul. Era fermecător și a făcut tot ce i-a stat în putere să-mi fie prezentat. Dar pentru că eram cam singuratică pe vremea aia, nu aveam o gașcă mare de prieteni pe care să-i cunoască. Așa că a trebuit să muncească din greu să-mi fie prezentat. Am devenit obsedată și-mi petreceam jumate din zilele de la facultate căutându-l, întrebându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
părinți și copii; iată în familia Trofin, unul dintre spațiile epice de referință ale romanului: "Cît despre fetița Sidoniei, ei, bine, Fana a fost de la bun început o mediocră liniștită, nu-i auzeai nici gura. Era muncitoare în felul ei, singuratică, suportînd cu greu indiferența mamei și atmosfera neprietenoasă din casa lor, mulțumită dacă era lăsată într-un colț să respire și atîta tot, fără să mai audă chemările, Fana, du-te după borș, Fana, dă o fugă și adu pîine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
parcă se temeau să nu-și clintească unul, altuia gândurile. Mama prepara din nou friptură la tavă și plăcintă cu brânză dulce coaptă în ulei încins, ori tarte cu vișine. Se ridicau de la masă ghiftuiți și căutau câte un colțișor singuratic. Calmul aparent din casa lor se datora și colegilor de birou ai tatălui care se repeziseră să-i demonstreze că nu era prudent să se joace cu sufletul fetei, la vârsta ei tinerii trec cu intensitate de la o stare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să te lepezi de ei? Marcu își dădu, în sfârșit seama că omul din fața lui nu putea fi cu nimic ajutat, n-avea nici un rost să tot încerce, prin bunele sale intenții nu reușea decât să-l hărțuiască pe acest singuratic. Mai bine îl lăsa în plata Domnului. Și totuși, se întrebă Marcu, sub cupola de lumină a veiozei, de unde știe Alexe despre faptul că el devine mult mai sârguincios atunci când șeful de secție e plecat? A aflat amănunte despre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vitalitate, transpirat, murdar, cu greu și-ar fi putut imagina chinurile interioare ce-l măcinau. Cât despre fetița Sidoniei, ei, bine, Fana a fost de la bun început o mediocră liniștită, nu-i auzeai nici gura. Era muncitoare în felul ei, singuratică, suportând cu greu indiferența mamei și atmosfera neprietenoasă din casa lor, mulțumită dacă era lăsată într-un colț să respire, să respire și atâta tot, fără să mai audă chemările, Fana, du-te după borș, Fana, dă o fugă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cândva de Fana, fata se afla pe punctul de a se lăsa înșelată de fețele Sidoniei Trofin, să creadă că recunoaște în ea un suflet plin de sensibilități, chinuit de întrebări și atât de devotat copiilor săi încât zbuciumul ei singuratic o înduioșă. Îi promise că, da, o să mai vină pe la ea să o vadă, că, da, o să meargă într-o zi la Fana pe care abia aștepta s-o revadă, că, da, îi va relata mai apoi pe larg întâlnirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
poate purta doliu ori poate se îngrășase puțin și-și masca prin acea culoare realitatea. Cu ochii ei creionați foarte puternic, fascinanți, cu ținuta mândră, cu părul revărsat pe spate, atrăgea ca un magnet privirea. Oare unde văzuse trei brazi singuratici, pârliți de soare, prăfuiți, dar a căror imagine te și ducea cu gândul la o vacanță petrecută cândva la munte, iar alături de ei un drumeag șerpuind pe câmpie și, lateral, o casă cu toate ferestrele deschise? Desigur brazii aceea rezistau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de strâns legate. Copii talentați pot apărea și În alte domenii cum ar fi scrisul, pictura și atletismul, dar singurele În care un copil poate concura cu adevărat adulții sunt matematica și muzica. Psihologic, acești copii sunt foarte complecși, adeseori singuratici, izolați de cei de seama lor și chiar de propriile familii, din cauza talentelor pe care le au și pentru care sunt deopotrivă admirați și detestați. Aptitudinile sociale sunt adeseori retardate, făcând incomode interacțiunile din cadrul grupurilor. Pentru Harry, provenit din periferii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
nu face nici un bine, nu aduce nici un folos. Și, atunci, de ce să ții cu tot dinadinsul de ceva care nu-ți este folositor, ba, dimpotrivă, te sîcîie și te chinuie numai prin faptul că există! Știa că e o cruciadă singuratică, dinainte pierdută, ca toate cruciadele și mai ales nepotrivită, total nepotrivită pentru un inspector al Serviciului. Dacă voia să-și facă treaba lui de om de încredere al lui Mihail, numai așa putea să o facă, amestecând binele cu minciuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Serviciului. Era bine că agenții "uitați" ai Serviciului sfîrșeau ca oricare om obișnuit, trezind compătimirea celor care-i cunoscuseră, a rudelor și a prietenilor, dar numai atît. Cu oamenii celor de la Externe, se întîmpla uneori să fie "uitați" îndeosebi consulii singuratici, în drept sau onorifici, cu aceștia era mai greu de păstrat discreția. Ultimul caz, cel al consulului de la Alexandretta, clătinase serios nu doar subsolurile ministerului, dar și scaune mai înalte, încît șeful Direcției, domnul dr. Mardari, altfel un bonom și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
al povestirii și pe un număr la fel de restrâns de motive: suferința ascunsă produsă de o nedreptate socială, hoțul, haiducul sau străinul misterios, patima erotică & boierul seducător, plictisul provincial & satira mahalalei, a funcționarilor și a notabililor târgului și, în fine, motivul singuraticului (pădurar, vânător sau pescar). Aproape toate motivele enumerate mai sus implică o doză de însingurare socială, nemaivorbind de condiția însăși a personajelor. Raymond Queneau spunea undeva: „Voyager, c’est attendre!“, iar la Sadoveanu aproape toată lumea călătorește sau se află în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
trap liniștit spre sat, prin mângâierile vântului înserării. În liniștea coastei, potcoavele calului roib sunau rar și dulce pe șosea: tac-tac, tac-tac... De o parte și de alta a drumului sur, se înălțau două spinări ușoare de colnic; câțiva copaci singuratici își ridicau pe muchii frunzișurile sărace prin care vântul se strecura cu un șuiet domol. Din când în când, frunze pălite se desprindeau și zburau obosite prin licăririle amurgului. Sub coastă era împrăștiat satul, într-o ușoară pâclă. Dintre livezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
s-a numit inițial Nuvele. Ca fapt de istorie literară, prima cronică literară propriu-zisă dedicată lui Sadoveanu a fost scrisă de G. Bogdan-Duică în numărul din iunie 1904 al Convorbirilor literare. Hanul Bouluitc "Hanul Boului" Am poposit la o crâșmă singuratică, am dat ovăs cailor și ne-am pus și noi la cale. Am băut un păhărel mai mult ca de obicei, apoi, aprinzându-ne tustrei câte-o țigară, am prins a vorbi ba de una, ba de alta. Prietinul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o casâncă, și peste ele o pânză mare de in. Cofa goală, lângă ușă; toporul alături. O icoană cu candela stânsă, la răsărit. Toate erau cu grijă așezate, dar toate miroseau parcă a singurătate și a pustiu. Noaptea cucerise hanul singuratic. Am vrut să cercetez ograda, dar mi-am închipuit că zadarnică îmi va fi munca, de vreme ce, de atâta timp, nimenea nu mi-a răspuns, nici nu mi-a ieșit înainte. Eram flămând și însetat și tulburarea mă adusese într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]