3,476 matches
-
parametrii de bază sînt cei ai ancorării deictice primare: eu-tu/voi + aici + acum (ca în terținele din T18, cap. 3, unde deicticul AICI însoțește trecerea de la persoana a treia la a doua, interpelarea trecătoarei sub formă de apostrofă și sintaxa emotivă despre care am vorbit deja). Ancorarea deictică primară are ca bază PR enunțiativ și forma sa de aspect încheiat: PC1. Forma perifrastică de "trecut recent", construită cu PR verbului venir de (Elle vient de passer [Ea abia a trecut
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Linguistics, Călina Gogălniceanu • Limbaje și comunicare (vol. 1, 2), autor colectiv • Lingvistică generală, Ioan Lobiuc • Lingvistică generală, semiotică, mentalități, Mariana Neț • Lingvistică și filosofie, Ioan Oprea • Manipularea cuvîntului, Philippe Breton • Periferia textului, Philippe Lane • Pragmatica pentru discursul literar, Dominique Maingueneau • Sintaxa limbii române actuale, Rodica Nagy • Teoria și practica semnului, Ioan S. Cârâc • Timp și limbaj. Introducere în lingvistica lui Gustave Guillaume, Iulian Popescu • Tratat de gramatică a limbii române vol. I. Morfologia, Cornel Dimitriu • Tratat de gramatică a limbii române
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
actuale, Rodica Nagy • Teoria și practica semnului, Ioan S. Cârâc • Timp și limbaj. Introducere în lingvistica lui Gustave Guillaume, Iulian Popescu • Tratat de gramatică a limbii române vol. I. Morfologia, Cornel Dimitriu • Tratat de gramatică a limbii române vol. II. Sintaxa, Cornel Dimitriu • Textul descriptiv, Jean-Michel Adam, André Petitjean, în colaborare cu F. Revaz • Analiza textelor de comunicare, Dominique Maingueneau În curs de apariție: Semiotica discursului narativ, Marina Mureșanu Ionescu Textele: tipuri și prototipuri, Jean-Michel Adam LIBRĂRII în care puteți găsi
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Le français aujourd'hui 135, 2001 și L'Information grammaticale 98, iunie 2003. 1 2 2 3 4 Alegînd să vorbim mai curînd de propoziția-enunț decît de clauzulă, de exemplu, mizăm pe ambiguitatea unei unități definite de către semantică și de către sintaxa frastică clasică: propoziția. Nu este vorba de o unitate la fel de virtuală ca propoziția logicienilor sau a gramaticienilor, ci de o unitate realizată efectiv și produsă printr-un act de enunțare, adică de un enunț. 5 Bucăți scurte grupate în volumul
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Thomas 2000, consacrată pedagogiei scrisului, este fondată în întregime pe teoria "Functional Sentence Perspective"; ea prezintă pe larg (în special pentru limba engleză) și aplică demersul coeziunii textuale. 10 În Traité de stylistique française (§ 253-256) Bally, spre deosebire de Saussure, așază această "sintaxă afectivă" în "sfera limbii" și nu în cadrul vorbirii: "La frontierele gramaticii se află un teritoriu vast, puțin cunoscut încă, ce conține întregul ansamblu de categorii gramaticale prin care poate fi exprimat un sentiment" (1921: 261). 11 În legătură cu noțiunea de paragraf
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
de către greci Psyché). Jocurile Olimpice trebuie raportate la finanțe, la reclame; reclama în sport se comportă ca un semn sacru, spre care converg sensurile profane ale acelora, ce intră în efectul repetițiilor, în muzicalitatea versurilor, în contextul imaginilor și într-o sintaxă cu dislocări, cu dialoguri relevante, în care se topesc toate semnele de alertă. Promoție, înseamnă că obții, cu mai puțini bani, mai multă cantitate (dar câtă calitate?), uitând că nu poți apela la promoție decât din când în când și
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
al colectivității" (MOC) / 232 5.11. O continuitate / 235 5.12. O scară dublă / 238 5.13. Monologul interior / 240 Lecturi recomandate / 248 Exerciții / 249 Capitolul 6. Clasificare și non-clasificare 255 6.1. Tipuri de adjective / 256 6.2. Clasificarea: sintaxă și enunțare / 258 6.3. "Biet" / 261 6.4. Locuțiunea adverbială "din nefericire" / 263 6.5. Adjective și determinanți / 265 6.6. Pluralul cu valoare stilistică / 268 6.7. Efectele impresioniste / 271 6.8. Locul adjectivului / 274 Concluzii / 280 Lecturi
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
alte-rității), sociologiei, antropologiei și istoriei culturii (preocupată fiind de context), retoricii și stilisticii (deoarece urmărește și efectele discursului), pragmatica "abordează limbajul ca fenomen discursiv, comunicativ și social" (Fr. Jacques). Considerată a fi "ultima născută" dintre cele trei discipline semiotice, după sintaxă (ce studiază relațiile semnelor între ele) și semantică (al cărei obiect este relația semnelor cu realitatea), pragmatica se preocupă conform unuia dintre întemeietorii săi, Charles William Morris (1938) de relația semnelor cu utilizatorii în context. Ea s-a dovedit novatoare
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
într-un context anume. Dezambiguizarea unor texte presupune, adesea, nu doar cunoștințe aprofundate de limbă și istoria limbii, ci și o competență culturală sau chiar transculturală, de tip enciclopedic. "Minimaliștii" consideră pragmatica doar o componentă printre altele a lingvisticii, alături de sintaxă și semantică. Cei care văd pragmatica în raport cu ansamblul spațiului lingvistic și propun o regândire a limbajului ca instituție, luând în considerare teze variate, rezultat al diferitelor discipline ale științelor umane, aspiră tocmai la o astfel de lectură complexă a textului
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Având în vedere că pe tot cuprinsul operei lui Pinget, enunțarea este obsedată de un gol pe care nimic nu-l poate umple, cuvântul pare incapabil să atingă o altă realitate în afara lui. Acest gol se manifestă de asemenea în sintaxă, având în vedere că lipsesc două complemente directe ("își închipuie că dvs (ø)", "ea și-o fi închipuit (ø)"), adică nimic nu poate satura întrebarea deschisă de pronumele interogativ ("să înțeleagă ce")166. 4.6. Ghilimelele În scris, modalizarea autonimică
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
un fel", "mă scuzați de expresie"...) se inserează în firul discursiv, plasându-se pe un plan diferit de cel al frazei, fără să indice clar despre ce vorbesc, ghilimelele încadrează tipografic elementele la care se referă, fără a rupe firul sintaxei. Expresiile puse între ghilimele sau în italice (a se vedea infra) sunt atât înscrise în firul enunțării, cât și distanțate de el, iar cititorul trebuie să le interpreteze sprijinindu-se pe diverse indicii din cotext și din situația de comunicare
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
textului prototipic Les lauriers sont coupés (1887) scris de Édouard Dujardin, el este caracterizat de două proprietăți fundamentale: 1) nu este dominat de un narator; 2) nefiind supus constrângerilor schimbului lingvistic, el nu-și poate lua o anumită libertate față de sintaxă și de claritatea referinței. Prima caracteristică exclude prezența unui narator care își privește personajul din afară. În monologul interior, nu se "raportează" propriu-zis spusele unui personaj, deoarece întreaga poveste este oarecum absorbită în conștiința subiectului care monologhează. În exemplul din
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ar trebui o nouă rogojină în cabinetul de toaletă; am să iau una de la târg; cel mai bine de la cel de pe bulevardul Operei 219. Textul este inteligibil, însă cititorul este surprins de mulțimea elementelor care par a fi oarecum "în afara sintaxei", amestecate cu enunțuri perfect corecte din punct de vedere gramatical. Procedeul este legitim tocmai pentru că textul apare ca o materializare verbală a gândului, și nu ca o vorbire propriu-zisă. Chiar de aici reiese noțiunea de "discurs raportat". De fapt, această
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
și nu ca o vorbire propriu-zisă. Chiar de aici reiese noțiunea de "discurs raportat". De fapt, această libertate în raport cu constrângerile de limbaj nu decurge neapărat din definiția monologului interior. În fond, personajele ar putea monologa în mintea lor, folosind o sintaxă perfectă. Dacă monologul interior este, cel mai adesea, greu de separat de o anumită abatere de la constrângerile sintaxei, aceasta se datorează faptului că folosirea lui este și cea a revendicării de către promotori a unui "adevăr psihologic" care trădează sintaxa discursului
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în raport cu constrângerile de limbaj nu decurge neapărat din definiția monologului interior. În fond, personajele ar putea monologa în mintea lor, folosind o sintaxă perfectă. Dacă monologul interior este, cel mai adesea, greu de separat de o anumită abatere de la constrângerile sintaxei, aceasta se datorează faptului că folosirea lui este și cea a revendicării de către promotori a unui "adevăr psihologic" care trădează sintaxa discursului raportat tradițional. După cum scrie și É. Dujardin, în monologul interior, subiectul "își exprimă cele mai intime gânduri, cele
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
o sintaxă perfectă. Dacă monologul interior este, cel mai adesea, greu de separat de o anumită abatere de la constrângerile sintaxei, aceasta se datorează faptului că folosirea lui este și cea a revendicării de către promotori a unui "adevăr psihologic" care trădează sintaxa discursului raportat tradițional. După cum scrie și É. Dujardin, în monologul interior, subiectul "își exprimă cele mai intime gânduri, cele mai apropiate de inconștient, înainte de orice organizare logică, adică în starea lor primordială, prin fraze reduse la o sintaxă minimă, lăsând
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
care trădează sintaxa discursului raportat tradițional. După cum scrie și É. Dujardin, în monologul interior, subiectul "își exprimă cele mai intime gânduri, cele mai apropiate de inconștient, înainte de orice organizare logică, adică în starea lor primordială, prin fraze reduse la o sintaxă minimă, lăsând impresia unei veniri de la sine [...]. Diferența nu constă în faptul că monologul tradițional ar exprima gânduri mai puțin intime față de monologul interior, ci faptul că le coordonează, demonstrând înlănțuirea lor logică"220. Cu toate acestea, nu trebuie să
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
unul aproape exploziv, care să strălucească pe peretele ăsta... exact așa cum își imaginase ea de prima dată... 226 Citind primele rânduri din incipit, ne-am putea gândi la un pur monolog interior: distanța față de momentul enunțării, absența naratorului, a interlocutorului, sintaxa dezlânată... Însă apariția non-persoanei ("că nu putea...") acolo unde ne-am fi așteptat la un "eu" încurcă puțin lucrurile. Prin urmare, suntem mai degrabă tentați să vedem aici un eșantion de discurs indirect liber, de vreme ce există un narator care îl
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
norma frumosului, de exemplu, acolo unde caracterul valorii apare imediat. Cu toate acestea, cele mai "personale" judecăți de valoare se bazează pe coduri culturale și, în funcție de context, același adjectiv poate fi mai mult sau mai puțin subiectiv. 6.2. Clasificarea: sintaxă și enunțare În raport cu actul de enunțare, caracterul "obiectiv" al unui adjectiv poate apărea astfel: proprietățile "a fi albastru", "a fi rotund" etc., se definesc independent de orice enunțare particulară și permit delimitarea claselor (cărțile albastre constituie un subansamblu al tuturor
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Doina-Paula Spiță • Introduction to Linguistics, Călina Gogălniceanu • Limbaje și comunicare (vol. 1, 2), autor colectiv • Lingvistică generală, semiotică, mentalități, Mariana Neț • Lingvistică și filosofie, Ioan Oprea • Manipularea cuvântului, Philippe Breton • Periferia textului, Philippe Lane • Pragmatica pentru discursul literar, Dominique Maingueneau • Sintaxa limbii române actuale, Rodica Nagy • Teoria și practica semnului, Ioan S. Cârâc • Timp și limbaj. Introducere în lingvistica lui Gustave Guillaume, Iulian Popescu • Textul descriptiv, Jean-Michel Adam, André Petitjean, în colaborare cu F. Revaz • Analiza textelor de comunicare, Dominique Maingueneau
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de-al doilea - disparent. Între arhaisme și neologisme nu există competiție, pentru că - practic - nu există contact. Competiția survine între paleoși neologisme, mai exact între paleoși neoglosie, întrucât ea depășește sfera lexicului spre a angaja, în moduri specifice, domeniul morfologiei, al sintaxei și al stilului. O enumerare burlescă de paleologisme, capabile a trezi nostalgia unor bătrâni odată cu hazul sau nedumerirea tinerilor, întocmea Heliade în 1848: „O, deșertăciunea lumii aceștia! unde mai sânt rubarele, bumbașirlâcurile, locmalele, havaeturile... surghiunlâcurile... milostivbojiile, ce adorna hrisoavele noastre
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
gândire, îi determină opțiunile estetice, îi modelează concepția și tehnica artistică. La primul nivel, avem de-a face cu o imagine a lumii, la al doilea - cu o viziune a ei. La primul nivel - cu „lexicul“, la al doilea - cu „sintaxa“. De o parte stau jurnalele lui Demidov și Bellanger, gravurile lui Raffet și Doussault, schițele de moravuri ale lui Russo, Kogălniceanu, Alecsandri; de cealaltă, capodoperele: Zburătorul, Umbra lui Mircea, Alexandru Lăpușneanul... În proza Balta-Albă a lui V. Alecsandri, narând peripețiile
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
153 Mai rămîne să aflăm esențialul. Cum au putut aceste limbi să devină naționale fără a fi familiare imensei majorități? Nu trebuie să ne înșelăm asupra centralismului monarhic cînd acesta a existat, cu atît mai mult asupra fondatorilor intelectuali ai sintaxei și vocabularului recunoscute mai tîrziu drept norme literare. În Anglia, Wycliffe realizează o traducere deja clasică a Bibliei din 1382. În Spania, Antonio de Nebrija publică o gramatică modernă chiar în anul fatidic 1492. Luther revede ultima ediție a Bibliei
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
a dreptului pămîntului jus solis pe baza căreia a fost concepută suveranitatea teritorială a Franței sau a Angliei. În ceea ce privște limbajul, operele lui Herder ca și ale lui Fichte abundă pînă la sațietate în elemente de vocabular și de sintaxă pretențioase pînă la refuz. În sfîrșit, rezultă din toate acestea că încă înainte de a se produce ticăloșiile național-socialismului faptele au revelat, începînd cu anii 1870-1871, potențialul deosebit de agresiv al naționalismului etnocultural. Ne gîndim bineînțeles la războiul dintre Prusia și Franța
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
său, articolul 2 afirmă: "Constituția se bazează pe unitatea indisolubilă a națiunii spaniole, parte comună și indivizibilă a tuturor spaniolilor, și recunoaște și garantează dreptul la autonomie a naționalităților și regiunilor pe care le cuprinde ca și solidaritatea dintre acestea". Sintaxa alambicată ajută oare la înțelegerea textului? Nu cumva modul de exprimare constituie o manieră de a nu spune nimic decisiv, lăsînd astfel deschisă calea pentru populații și pentru conducătorii acestora, în perspectiva unui nou pact politic? Constituanții care se străduiesc
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]