4,631 matches
-
din cauză că încerca să-și țină pantalonii, n-a văzut trupul unui oarecare Vultur-în-Zbor, care plutea către țărm, adus de flux; și astfel Dolores O’Toole a fost scutită de corvoada de a-l asculta. Uneori oamenii care încearcă să se sinucidă reușesc s-o facă într-un fel care-i lasă fără suflare de uimire. Vultur-în-Zbor, purtat acum în grabă pe creasta unui val, era pe cale să descopere acest lucru. în momentul de față era inconștient. Tocmai căzuse printr-un tunel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să-i ceară socoteală lui Deggle, care stătea întins, ca de obicei, pe canapeaua acoperită cu brocart din camera de lucru, cu veșnicele sale veșminte întunecate potrivite măcar de data asta cu situația. — Livia nu părea genul care să se sinucidă, a spus el. — Care-i genul ăla, prostule? a întrebat Deggle. Era bătrână. Nu știi nimic despre o oarecare sticluță dispărută, așa-i? a întrebat Vultur-în-Zbor. — Ești tulburat, i-a zis Deggle. Știi că-mi placi. Ceea ce-ți trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nici chiar o Livia Cramm sau un Deggle. Da. Nebunia explica totul. Era nebun. Așa că atunci când barca a intrat în portul de-acasă, portul X, pe coasta maură a Maurispaniei, ochii îi erau sticloși și goi. Se gândea să se sinucidă. ȘAPTE Nicholas Deggle stătea pe o balustradă a pontonului, înalt și negru, cu un zâmbet neobișnuit de răutăcios jucându-i pe buze. Sunt convins că ai avut parte de o călătorie plăcută, frumușelule, i-a spus el. Vântul a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și de sacrificiul lui cu repetenția. Cum a vrut să vină și ea la facultate și n-a reușit să intre. Cum s-a încurcat cu unul, cum acela și-a bătut joc de ea. Cum a vrut să se sinucidă. Și multe, multe altele. Acum, în stație, privind-o, încercând să-i vorbesc de cartea la care scriu, aș vrea să o întreb cu indiferența nemiloasă a timpului trecut despre cele povestite de Pacula. Fără răutate, fără intenția de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
atâția ani de atunci, în dimineața aceasta de sfârșit de an, privind spre mine, cel ce încă mai stă în ușa berăriei, nu mai pot rechema amintirea acelei povestiri. Nu știu ce m-a tulburat atunci, încât să-mi vină să mă sinucid acolo, în ușa crâșmei, cutremurat de gândul, prăvălit dintr-odată în mine, că pierdusem cea mai frumoasă povestire din literatura română, dintre toate astfel de texte cunoscute de mine. Cuvinte mari, vane și fără nici un temei, știu, acum. Dar atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Cum evitase el un atac românesc asupra Bulgariei, în vara lui 1939, când unui curier diplomatic de la legația noastră din Sofia i s-a furat valiza cu documente pe care urma să le ducă la Belgrad. Curierul, speriat, s-a sinucis și Trombă a făcut în așa fel încât afacerea s-a mușamalizat, spunându-se că valiza aceluia era goală. De parcă diplomații noștri făceau schimb de aere între Sofia și Belgrad. „Putea să izbucnească atunci al doilea război mondial“, spunea convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
decentă, un costum din bumbac crem, uzat În mod vizibil, dar elegant. L-am ascultat vorbindu-mi despre misterele de la Notre Dame, despre un presupus vas-fantomă ce traversa Sena pe timp de noapte culegînd sufletele iubiților fără speranță care se sinuciseseră În apele Înghețate, despre o mie și una de vrăji pe care le inventa din mers, numai ca să nu-mi dea voie să-l Întreb ceva. Eu Îl urmăream În tăcere, Încuviințînd, căutîndu-l În el pe omul ce scrisese cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și dispar milioane de fetuși. Când te gândești la asta, Începi să fii cuprins de viziuni...” „N-ați fi singurul om care ar avea coșmaruri...” „Trăiesc Într-o halucinație perpetuă”, răspunse celălalt. „Încep să-mi fileze beculețele...” „De ce nu vă sinucideți”, Îl Încercă Noimann, „odată ce viața nu vă oferă nici un fel de satisfacții...” „Păi, asta-i, că nici moartea nu-mi oferă cine știe ce... Mori, dispari, dar pentru cât timp? Știți, e ca și cum ai Încerca să bați niște țăruși În mușuroaiele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
un timp, o altă țărână pe care s-o scormonească... Nimic nu piere definitiv. Rămâne pe undeva, la dracu-n praznic, o matrice care, ca un fel de perpetuum mobile, reface, din nimic, totul la loc...” „Ați Încercat să vă sinucideți?” Îndrăzni să Întrebe Noimann. „Am Încercat, cum să nu Încerc. De zeci de ori mi-am tăiat venele. De zeci de ori am luat tuburi Întregi de pastile, combinându-le cu alcool. M-am Întins pe calea ferată, așteptând ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nu m-am gândit...” „Vedeți”, răspunse celălalt, „sunteți și dumneavoastră un potențial sinucigaș...” „De la gând la acțiune e o cale lungă...” răspunse Noimann. „Uneori nu e chiar așa de lungă...” „Dumneavoastră ați ajuns la faptă și tot nu v-ați sinucis...” „Nu din vina mea”, făcu celălalt. „Totul ține de destin. Chiar brațul acesta pe care l-am pierdut ar putea depune mărturie... Credeți că am rămas Întâmplător doar cu un ciot?” Noimann ridică din umeri. De unde să știe el cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vremelnic». Dar vreau să spun că oamenii se purtau foarte frumos. Și chiar soldații lor, dacă luptau, luptau de frica nemților, ei nu mai aveau nici un chef (parcă pentru a lupta cu arma ar avea cineva chef!), mai mult se sinucideau decât luptau. Se vedea că românii veneau ca eliberatori și nu ca asupritori. În unele comune ne ridicau arcuri de triumf cu ghirlande de flori, se strângea tineretul la cămin și ne cântau cântece de-ale lor, mai era și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
camerei ei, era aproape de miezul nopții, dar Încuiată. A bătut Întâi Încet, pe urmă tare și din ce În ce mai tare speriindu-se singur de zgomotul pe care-l făcea dar și de gândul care tocmai Îi trecuse prin cap: dacă s-a sinucis? Se gândi mai Întâi la complicațiile la care s-ar fi expus dacă era găsit acolo, lângă ușa din spatele căreia se afla corpul ei neînsuflețit. Ce puțin Îi trebuie omului pentru a deveni canalie! Era cât pe aci să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
acceptat să iasă cu mine la prânz. Asta a fost acum șase luni. De atunci și-a recăpătat slujba și are alt iubit. Nu Înțelegi? Birkin-ul i-a oferit un motiv ca să trăiască! Pur și simplu nu poți să te sinucizi când ești atât de aproape... nu ai cum. Era rândul meu s-o privesc cu atenție, să văd dacă nu cumva glumește. Nu glumea. Elisa părea extrem de radioasă după ce Îmi relatase povestea, de parcă ar fi inspirat-o să-și trăiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
prea Încântat, așa că m-am Întors la masa noastră, unde Davide mi-a Întins o băutură. Penelope veni imediat spre noi. —Bette, cred că noi ne retragem, spuse ea pe un ton obosit, care sugera că ar prefera să se sinucidă decât să rămână sau să plece. —Ești bine? Vorbesc serios, de ce să nu stea Avery aici și să se distreze, iar noi să mergem să mâncăm ceva? N-ar fi rău să plec Înainte de a face ceva cu adevărat regretabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
serviciu Întreg de cafea și un coș cu cele mai uimitoare brioșe și pateuri, Elisa a intrat Împleticindu-se și s-a prăbușit pe scaunul din fața mea. Nu pot să dorm, În mă-sa, mai am un pic și mă sinucid, anunță ea. În clipa când am văzut-o, am intrat În panică, fiind convinsă că deja știa ce se Întâmplase. Mă gândisem că nimeni nu putea fi treaz la ora aia, dar părul ei Încâlcit, ochii cu cearcăne negre și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
auzi ca pe o împușcătură. Scoase pistolul și îl aținti în gol. Alt țârâit, liniște, apoi un al treilea. Danny ridică receptorul. — Da? Karen? Fata avea lecția învățată. — Trei cadavre. Două femei albe și un bărbat negru. Femeile s-au sinucis înghițind pilule, negrul era un alcoolic care a murit de frig și îmi ești dator cu o seară la Coconut Grove, pentru că ai fost atât de urâcios. Opt pereți împroșcați cu sânge și o viitoare polițistă care dorea să meargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
roșu, subversiv. Prieten cu Jukey Rosensweig de la organizația Tinerii Actori Împotriva Fascismului și cu Bill Willhite, șef de celulă al Partidului Comunist din Brooklyn, fostul iubit al Donnei Patrice Cantrell, agitatoare de stânga la Columbia University prin 1943, care se sinucisese în 1947, sărind de pe podul George Washington, după ce auzise că tatăl ei, socialist convins, încercase să se sinucidă când fusese citat să apară în fața celor de la CCAA și devenise o legumă în urma ingerării unui cocteil de substanțe care îi prăjiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
celulă al Partidului Comunist din Brooklyn, fostul iubit al Donnei Patrice Cantrell, agitatoare de stânga la Columbia University prin 1943, care se sinucisese în 1947, sărind de pe podul George Washington, după ce auzise că tatăl ei, socialist convins, încercase să se sinucidă când fusese citat să apară în fața celor de la CCAA și devenise o legumă în urma ingerării unui cocteil de substanțe care îi prăjiseră creierul, făcând din el un sub-idiot. Fost membru în AFL-CIO, în filiala Partidului Comunist North Shore din Long
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și peluzele învecinate. Mal se uită după Meeks, dar nu-l văzu nicăieri. Se întoarse și se ciupi -iată-l pe tovarășul lui din ancheta pentru marele juriu, cel mai corupt polițist din istoria orașului, pornit în mod evident să se sinucidă. Buzz stătea exact la marginea hărmălaiei și acoperea cu săruturi o blondă superbă. Mal o recunoscu din ziarele de scandal: era Audrey Anders, Va Va Voom Girl, femeia lui Mickey Cohen. Buzz și Audrey se sărutau. Mal se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
detective. Sunt eu, Meeks. Ai nevoie de ceva? Individul avea un ton liniștit. Danny întrebă: — Știi cumva dacă a interogat cineva un avocat pe nume Charles Hartshorn? — Mda, eu. Săptămâna trecută. De ce? — Tocmai am citit în ziar că s-a sinucis. Tăcere lungă, respirație prelungă, apoi Meeks zise: — Oh, futu-i...! Danny întrebă: — Ce vrei să zici cu asta? — Nimic, puștiule. Are legătură cu cazul tău de crimă? — Da. Cum de-ai știut? — Păi, l-am luat cam tare pe Hartshorn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
vești proaste. Claire zise: — O! Loftis își frecă mâinile și suflă să și le încălzească, apoi spuse: — Drace, ce vești proaste? Danny se apropie de ei, ca să le surprindă reacția. — Din ziare. Un avocat pe nume Charles Hartshorn s-a sinucis. Se spunea acolo că a lucrat pentru CASL și se insinua că a fost hăituit de polițiștii fasciști ai Procuraturii. Reacții curate. Claire își perie mantoul și zise: — Am auzit. Charlie era un bun prieten al cauzei noastre. Loftis păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
am face chiar așa de rău dacă ne-am adresa curvelor alea de polițiști. Danny se lăsă în jos pe gard, ca să-l poată privi pe Duarte în ochi. — Spune-mi totul încet și calm. Știai că Hartshorn s-a sinucis, nu? Duarte zise: — Poate că s-a sinucis. Tu să-mi spui dacă-i așa. Nu, spune-mi tu, pentru că eu nu știu. Și trebuie să știu. Duarte se zgâi la Danny printre gene, ca și cum nu știa sigur ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
am adresa curvelor alea de polițiști. Danny se lăsă în jos pe gard, ca să-l poată privi pe Duarte în ochi. — Spune-mi totul încet și calm. Știai că Hartshorn s-a sinucis, nu? Duarte zise: — Poate că s-a sinucis. Tu să-mi spui dacă-i așa. Nu, spune-mi tu, pentru că eu nu știu. Și trebuie să știu. Duarte se zgâi la Danny printre gene, ca și cum nu știa sigur ce să creadă. — Charlie era avocat și maricón, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
crimă, chiar dacă abordarea nu era relevantă pentru AUFT. Hartshorn menționase „bățul zoot” în convorbirea telefonică cu Breuning. Raportul oral al lui Jack Shortell: Dudley Smith și Breuning fuseseră văzuți împreună la secția Wilshire alaltăieri-noapte - noaptea în care Hartshorn s-a sinucis. Să fi dat o fugă până la casa lui Hartshorn, la doar un kilometru depărtare de secție, omorându-l și apoi întorcându-se la secția Wilshire, cu speranța că nimeni nu-i văzuse plecând și întorcându-se? Un alibi polițienesc perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
înainte să fie înhățat de LAPD. Având ideea asta în minte, Buzz confruntă teoria cu indiciile culese de el. Concluzia: Danny îi spusese că Reynolds Loftis se potrivea cu descrierea asasinului și „se potrivea” în general. Charles Hartshorn, care se sinucisese de curând, fusese arestat în ’44 împreună cu Loftis într-un bar de homosexuali. Două nume de familie identice și o verificare la Cazier și la Circulație i-au oferit informații despre Augie Duarte, a patra victimă, și despre vărul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]