2,989 matches
-
creștin. Blaga întrevede în semnele timpului său o nouă perioadă de criză "elenistă", care, în opinia sa, marchează trecerea spre un nou eon: amestec de doctrine dintre cele mai diverse, necoagulate într-un întreg, revitalizarea filosofiei, recursul la mitologie și situarea gândirii între abstracțiune și mit, renașterea științelor magice despre corespondențele ascunse din univers și a celor morfologice, care vor să ghicească întregul pornind de la un amănunt, interesul pentru fenomenele oculte, predilecția pentru relativism, gustul pronunțat pentru filosofia istoriei și sentimentul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
culturale 207. Cultura apare drept rezultatul existenței duble a omului, în orizontul concretului și în cel al misterului. Mai exact, este produsul depășirii condiției de ființă în lume și înaintării în direcția unui "dincolo", al distanțării față de lume printr-o situare în mister și încercarea de revelare a acestuia. "Prin încercările sale revelatorii, omul devine ... creator, și anume creator de cultură, în genere"208. Încercările revelatorii ale omului se traduc, în opinia lui Blaga, prin două tipuri de acte: acte de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
este implicatul cultural cel mai amplu al modului uman de existență, care marchează întreaga creație a omului, de la mit și până la cunoașterea științifică, devenind "un moment ontologic în situația ontologică precară a omului"217. Aceasta se naște din permanenta dublă situare a omului în orizontul concretului și totodată al necunoscutului, al misterului. "El trăiește de o parte într-o lume concretă, pe care cu mijloacele structural disponibile nu o poate exprima; și el trăiește de altă parte în orizontul misterului, pe
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
antinomiilor, mijlocindu-le într-un terț prin care devine o doctrină a probabilului sau a plauzibilului 255. În loc de o căutare a soluției aporiilor, metoda lui Blaga vine cu o interpretare filosofică a acestora, cu o resemnificare a lor, cu posibilitatea situării gândirii în chiar conținutul contradicției 256, chiar dacă acest lucru o angajează într-o sciziune de sine. Prin delimitarea față de calea eleată, Blaga nu cade în extrema cealaltă (afirmarea concretului ca exclusiv existent și negarea logicului), atitudine pe care a adoptat
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
sistemele metafizice drept "interpretări ale existenței cosmice și umane ce poartă pecetea spiritului timpului, locului și personalității celor care le-au creat. Filosofia nu este din această perspectivă știință, ci viziune despre lume (Weltanschaung) (...). O construcție metafizică exprimă o anumită situare față de existență și formulează o anumită dezlegare a "enigmei vieții" ce nu poate fi înțeleasă decât în relația ei cu forme istorice de viață și cu particularități ireductibile ale unei puternice individualități creatoare"288. Acum înțelegem de ce Blaga nu este
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
a cunoașterii, atunci când aceasta intră în criză. Criza este ambianța cea mai prielnică pentru apariția artei. Aceasta pentru că criza declanșează cunoașterea cunoașterii, adică un fel de stadiu cuantic al cunoașterii, în care predomină contradicția. Această structură logică a artei, această situare în momentul contradicției face din ea "un elan către libertate (a indiferenței), către necondițional"518. Conștiința artistică sau estetică se construiește la întretăierea drumurilor dintre raționalitate și iraționalitate, într-un punct în care ea se eliberează de amândouă. De aici
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
aspectul ei de finalitate fără scop, de joc: "jocul ce caracterizează orice fenomen estetic este o luptă, un conflict în sine. El se înfățișează ca atare tocmai pentru că elementele antagoniste care constituie jocul își inhibă reciproc dinamismul"519. Datorită acestei situări în contradictoriu, arta nu este nici reală nici ireală, nici adevăr nici neadevăr, fiind simultan ambele, undeva la jumătatea drumului. Astfel, "mitul, fabula, simbolul, alegoria ... prin însăși esența lor, nu sunt și nu pot fi realități, după cum nu sunt nici
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
alt nivel de realitate, vom putea înțelege cum este posibilă o conciliere a opușilor, consideră Basarab Nicolescu. Aș adăuga că această conciliere din starea T nu este, cel puțin în concepția lui Ștefan Lupașcu, o anulare a contradicției, ci o situare în plină tensiune antinomică. Încât, chiar dacă starea T este o unitate, este vorba de o unitate între elemente antinomice. Coerența dintre nivelurile de Realitate se realizează prin logica terțului inclus. Iată o descriere a acestui proces: "1. Un cuplu de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de timpuriu în resemnificări filosofice novatoare, este Gaston Bachelard. În acest sens, el vorbea în 1934, exact în aceeași perioadă cu Blaga și Lupașcu, despre un "nou spirit științific"763. Ceea ce caracterizează, în opinia sa, acest nou spirit științific este situarea într-o complexitate de fond dată de tendințe sau idei divergente, care îl obligă la asumarea unei dialectici la fel de complexe. Astfel, afirmă filosoful francez, dacă "istoria științei dă la iveală un ritm alternativ de atomism și energetism, de realism și
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
unui meta-punct de vedere, din care vom vedea că raționalitatea "necesită nu o logică rigidă (tare), ci o logică suplă (slabă)"882. Raționalitatea veritabilă nu poate însemna închidere. Ea își recunoaște limitele și este capabilă să le trateze, ceea ce presupune situarea într-un meta-punct de vedere. Aceasta înseamnă nu ruptura cu logica clasică, ci înglobarea, utilizarea și depășirea acesteia, într-o dialogică ce necesită o logică mai suplă: "Raționalitatea veritabilă este o raționalitate incompletă, deschisă, care necesită o logică incompletă, deschisă
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
dintre oameni 11. În termenii lui Rousseau, omul este acela care face răul, și îl face nu doar în raport cu natura, ci și față de ceilalți oameni. În acest sens, o conștiință ecologistă presupune și regândirea relațiilor dintre oameni în funcție de noua lor situare teoretică și sensibilă față de natură. 1.1.3. Constituirea eticii mediului Etica mediului definește un câmp de cercetare filosofică autonom și coerent care s-a despărțit progresiv de militantismul ecologist pentru a deveni treptat un domeniu rezervat filosofilor de meserie
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
un caracter propedeutic în raport cu dezvoltările ulterioare și ilustrează teza conform căreia analiza formală și conceptuală pot asigura coerența teoretică a unui domeniu. 3.1.1. Descriptiv și normativ Orice demers filosofic interogativ are drept scop, prin natura lui și prin situarea reflecției într-un orizont metafizic, lămurirea condițiilor de posibilitate și de inteligibilitate ale unor concepte categoriale și principii întemeietoare. În acest sens, prin asumarea domeniului conceptibilității, filosofia este o construcție conceptuală normativă a cărei robustețe depinde de coerența internă și
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
a cărei robustețe depinde de coerența internă și rigurozitatea derivărilor raționale. De aceea, în raport cu faptele, filosofia își permite să construiască lumi imaginare și să dea seamă față de o realitate ficțională prin experimente imaginare. Cu atât mai mult, filosofia morală, prin situarea ei de o anumită parte a dihotomiei dintre fapte și valori, ia în seamă o lume așa cum ar trebui ea să fie, iar nu ipostazele ei factuale. Orice teorie etică, oricare ar fi punctul ei de pornire în care își
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
cel newtonian, în principal holistic și sistemic, bazat pe recunoașterea statutului special al întregilor și sistemelor. Sursele științifice ale holismului în etica mediului sunt evidente. Științele vieții produc o schimbare radicală prin regândirea poziției omului în univers, prin trecerea de la situarea omului în separație față de natură la înțelegerea sa ca parte a universului, înțeles ca individ care se află prins într-o lume a interdependențelor. În termenii filosofiei lui Leibniz, omul încetează să mai fie conceput unilateral ca o monadă închisă
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
unei supoziții fundamentale cu privire la natura moralei, la definirea noțiunii de valoare și la corectitudinea unei judecăți morale. În sens metodologic, holismul etic este compatibil cu holismul biologic și cel practic, și, deși reprezintă o alternativă la individualismul etic, nu presupune situarea pe o poziție teoretică de pe care să respingem în mod necesar individualismul etic. Desigur, această viziune metodologică pe care o propun asupra holismului este cea mai slabă sub raportul angajamentelor filosofice, dar ea poate duce la rezultate comparabile cu versiunile
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
de gândirea vechilor greci, o asemenea etică poate admite chiar și sclavia prin reconsiderări la nivel ontologic. Altfel spus, teoria etică a virtuților poate fi compatibilă cu o ontologie în care demnitatea ontică a ființelor umane este diferențiată în funcție de anumite situări teoretice externe. Din punct de vedere utilitarist, așa cum am precizat deja, putem să luăm în considerare cazul ființelor capabile să simtă durerea și putem chiar să ne comportăm într-un fel anume față de animale. De ce nu, o vom face pe
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
individuale. Comunitatea era definită de acesta asemenea unui corp fictiv alcătuit din părți 120. 3.3.2. Este antropocentrismul inevitabil? O întrebare recurentă în etica mediului este aceea dacă nu cumva antropocentrismul este inevitabili și nu poate fi depășit prin situarea pe poziții ecocentrice. Bernard Williams susține că în filosofia morală și în etică nu este cu putință un punct de vedere care să nu fie un punct de vedere omenesc 121. Astfel, după Williams, preocuparea pentru animalele non - umane face
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
valorile, interesele și preferințele sale. Pentru a respinge perspectiva antropocentrică ar trebui să putem indica posibilitatea unei perspective externe lumii omului, detașată, neutră și imparțială, valabilă deopotrivă pentru om și mediul înconjurător, adică pentru om și non-oameni. Dar o asemenea situare în afara sferei valorilor, a intereselor și preferințelor omenești este imposibilă, de unde rezultă că antropocentrismul nu poate fi respins, iar filosofia mediului, etica mediului în special, își asumă o sarcină teoretică irealizabilă. Argumentul lui Grey, de genul unei reduceri la absurd
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
Concluzie. Drept urmare, antropocentrismul este inevitabil, iar cerința de a-l evita este cel puțin confuză din punct de vedere conceptual. Argumentul lui Grey este supus unei critici care ia în considerare diferențele fundamentale dintre o înțelegere antropocentrică a eticii și situarea epistemică umană. Astfel, Val Plumwood 127 consideră că este imposibil ca oamenii să evite perspectiva epistemică specific umană. Cunoașterea omenească se bazează pe experiența omenească asupra lumii. Dar această localizare epistemică a omului nu este tot una cu antropocentrismul. Grey
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
ca oamenii să evite perspectiva epistemică specific umană. Cunoașterea omenească se bazează pe experiența omenească asupra lumii. Dar această localizare epistemică a omului nu este tot una cu antropocentrismul. Grey amestecă în argumentul său două lucruri diferite, interesele etice și situarea epistemologică. Atunci când ne raportăm la alți oameni suntem într-un context etic, iar acest context etic presupune prin el însuși o anumită detașare de sine, fără a duce însă la adoptarea unei perspective cosmice perfect neutrale, care să fie echidistantă
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
context etic, iar acest context etic presupune prin el însuși o anumită detașare de sine, fără a duce însă la adoptarea unei perspective cosmice perfect neutrale, care să fie echidistantă față de orice punct de vedere posibil. Este imposibilă o asemenea situare etică echidistantă față de toți ceilalți. Asemănător, detașarea față de sine este necesară, dar este imposibil să eliminăm orice referire la sine, la propriile experiențe și atitudini, la fel de imposibil pe cât ne este să evităm antropocentrismul despre care vorbea Grey. Nu pot fi
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
nu am mai avea nici o bază pentru a ne raporta la ceilalți. Impresia de inadecvare din argumentul lui Grey vine din confuzia dintre preocuparea etică pentru sine și eliminarea tuturor amprentelor epistemice ale sinelui, adică din confuzia dintre egoism și situarea epistemică. Situarea epistemică în propria experiență sau în experiența culturală a unui grup nu presupune faptul că nu ne putem raporta la ceilalți sau la alte grupuri. De unde rezultă că este greșit să susținem că situarea epistemică este antropocentrică atâta timp cât
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
mai avea nici o bază pentru a ne raporta la ceilalți. Impresia de inadecvare din argumentul lui Grey vine din confuzia dintre preocuparea etică pentru sine și eliminarea tuturor amprentelor epistemice ale sinelui, adică din confuzia dintre egoism și situarea epistemică. Situarea epistemică în propria experiență sau în experiența culturală a unui grup nu presupune faptul că nu ne putem raporta la ceilalți sau la alte grupuri. De unde rezultă că este greșit să susținem că situarea epistemică este antropocentrică atâta timp cât facem distincție
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
confuzia dintre egoism și situarea epistemică. Situarea epistemică în propria experiență sau în experiența culturală a unui grup nu presupune faptul că nu ne putem raporta la ceilalți sau la alte grupuri. De unde rezultă că este greșit să susținem că situarea epistemică este antropocentrică atâta timp cât facem distincție între situarea epistemică și preocupările etice. O altă eroare cuprinsă în argumentul lui Grey ar consta în esențializarea sau reificarea categoriei de om sau ceea ce este omenesc, oferindu-i privilegii în raport cu celelalte descrieri posibile
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
în propria experiență sau în experiența culturală a unui grup nu presupune faptul că nu ne putem raporta la ceilalți sau la alte grupuri. De unde rezultă că este greșit să susținem că situarea epistemică este antropocentrică atâta timp cât facem distincție între situarea epistemică și preocupările etice. O altă eroare cuprinsă în argumentul lui Grey ar consta în esențializarea sau reificarea categoriei de om sau ceea ce este omenesc, oferindu-i privilegii în raport cu celelalte descrieri posibile 128. Putem să ne descriem pe noi înșine
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]