2,097 matches
-
Iar bătrînețea-mi tristă e-o palidă pustie. Cu ce durere însă citește-un om din lume O carte veche, pie, fără an, fără nume, Scrisă pe a ei margini de-a pustnicului mână C-o minte mai senină, c-o slovă mai bătrână. Cu evlavia-aceea voi trebui negreșit Să ascultați învățu-mi de anii-mi limpezit. Și eu-s o carte veche ce Dumnezeu a scris, De Ștefan tâlcuită cum el m-a înțeles Când, ca un soare mândru cu inima de jar
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
văzut piciorul mai sus decât capul. (Trîmbiți. TIMON intră cu alai, UN SERVITOR al lui VENTIDIUS vorbește cu dînsul) TIMON Spui că-i arestat? SERVITORUL Da, domnule, și cinci talanți e datoria lui, averea foarte scurtă, creditorii foarte-asupritori; dorește-o slovă scrisă la cei cari l-au închis; daca-i va lipsi cuvântul d-tale i se-ncheie nădejdea. {EminescuOpVIII 481} TIMON O nobile Ventidius! Bine! Eu nu sunt de soiul acelora de-a mă scutura de amicii mei tocmai [cînd
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cartea mai departe până când ajungeam la partea aia unde rândurile erau scrise așa cum le cunoșteam, amintind mai puțin de aleile pietruite ale grădinilor, cât, mai degrabă, de drumuri asfaltate: urcau drepte și precise, fiecare semn în parte era simplu și slovele păreau treze în felul lor, ca acest cartier unde plecam, la fiecare sfârșit de săptămână, ca să stăm la masa bunicilor cu frații tatei și cu familiile lor și să așteptăm până când aveau să cadă din nou cuvintele care răneau, deveneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pentru toate câte ne-o trimis. Drum bun! Când a ajuns la loc deschis, moș Dumitru a lăsat armăsarul să meargă în voia lui, iar el a desfăcut jurnalele pe rând. Tare ar fi vrut să poată desluși măcar o slovă din ce era scris acolo, dar de unde? Abia le vedea pe cele de-o șchioapă. Iaca un titlu : „Trupele germane au intrat în Polonia”. Bătrânul a întors jurnalele pe toate fețele, dar nici un cuvânt din titlurile pe care putea să
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
fața de la el... Petrache îl urmărea în tăcere cum privea - uitat de lume - la poarta ciuruită de gloanțe. Pentru Costăchel poarta era ca o carte. O carte deschisă, gata să-și depene povestea doar celui care știa să-i dezlege slova... Și-a așezat apoi palmele pe ochi, ca și cum ar fi vrut să-și ostoiască o durere. Mai degrabă voia să rămână doar cu el însuși... O întrebare îi sfredelea creierul „Sunt cu adevărat liber? Nu mă mai paște nici o primejdie
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
și cangrene (...). Te desprinzi din fiecare pagină ca deșteptat dintr-un vis. Cum sunt unele vise despre care-ți vine greu să crezi că au fost Înlănțuiri eliberate de controlul rațiunii. M.Blecher a fixat ca pe fluturi coșmarele În slove: acul a Înțepat numai viermele, dar aripile cu polen continuă să bată. Viața În aceeași poziție: pe spate cu genunchii Împietriți În W Întors. Săptămâni, luni de vară cu zilele mari, luni de iarnă cu nopți fără sfârșit, ani, ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
a scos-o la puțina lumină din iatac și a văzut lemnul alb mirosind încă a rășină, frumos tras la rindea, și pe el, pornind din mijloc, învârtindu-se ca un melc, făcut cu un cui înroșit în foc, cu slove stângace, cu multe litere chiar lipsă: «Brâncă, bună soră cu ciuma, brâncă neagră, brâncă muscălească, brâncă ungurească, brâncă nemțească, brâncă din cei răi, să ieși după trupul lui Io Constandin Voievod, din ochi, din cap, din mâini, din picioare, din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
într-un măcel, sângele curgând pârâu pe trepte.” Maiota s-a oprit, s-a întors cu spatele spre elevi, pășind spre pupitrul său. Ștefan își aducea aminte de suspinele sacadate ce se auzeau subliniind tăcerea. Pe catastiful din fața lui, cerneala slovelor se îngălase de udătura lacrimilor. Plângea în rând cu ceilalți spudei, plângea din toate băierile inimii, chiar dacă era cocon domnesc și nu se cădea. Oare de atunci n-a mai plâns el? Deschise ochii. Se crăpa de ziuă. Își trase
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
neîntreruptă rugăciune, pentru că, în răstimpul dintre două călătorii sau dintre două liturghii, ieromonahul curăța pietrele de deasupra ușilor de la intrarea în biserici, le citea, mângâindu-le literele cu degetele, ștergea praful și ceara de pe mormintele din pronaos ca să pătrundă înțelesul slovelor, cerea, prin satele îndepărtate de la bătrânii care-i descuiau ușa, pomelnicele ctitorilor uitați, le copia frumos pe primele pagini ale liturghierului și încerca să-i memoreze după reguli mnemotehnice stabilite pentru sine, ca să le poată recita numele într-o continuă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Focul lăuntric Elena Marin Alexe La flacăra focului lăuntric, degetele prind să se dezghețe încet și sigur. Unul câte unul, furișându-se printre gânduri ce ard, ademenesc raze de lumină, le trec prin lacrima sufletului, dăruindu-le slovei întru aducere aminte. Doamne, câte raze au fost furate și focul încă mai arde, degetele ademenesc, lacrimile nu s-au uscat, iar slova e mai vie ca oricând, la flacăra focului lăuntric.
Focul l?untric by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83326_a_84651]
-
furișându-se printre gânduri ce ard, ademenesc raze de lumină, le trec prin lacrima sufletului, dăruindu-le slovei întru aducere aminte. Doamne, câte raze au fost furate și focul încă mai arde, degetele ademenesc, lacrimile nu s-au uscat, iar slova e mai vie ca oricând, la flacăra focului lăuntric.
Focul l?untric by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83326_a_84651]
-
cu vinars. Nu c- ar fi pus ceva în gură (cuviosul păstra cu cinste pravila), dar îndemnul la vorbă îi creștea deopotrivă cu veselia celorlalți. în copilărie părintele fusese cioban. Orânduindu-i turmă, câini și asin, baciul la învățat puțintică slovă. De la știința asta i s-a tras călugăria. Prea cinstitul și-aducea bine aminte de nopțile cu tăria încremenită când, dinspre munții profilați în aer, se răsfira un abur străveziu. Baciul mocnea lângă jar în timp ce băiețandrii dormeau între câini la
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Nobel Alfred*, ce cu mișloacele sale materiale, să onoreze oferind un substanțial premiu, acelui poet ce va compune versurile unei noi religii ce nu va avea la bază ce-a fost și nu știm sigur ce va fi...! Din contră, slovele să arate ce vedem la ora actuală și putem pipăi și, cum putem progresa În viitorul imediat, având cunoștință ce urmează a fi și, contribuind fiecare la prosperitatea tuturor pământenilor...! Iar predicatorii acestei științifice religii, să aibă la bază absolvirea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ști, În care mileniu Își va face apariția...!!” „Vorbind despre o nouă religie, după a mea opinie nici nu va fi prea greu de implementat: slujitorii unor credințe fabricate și depășite de timp au Început să se plictisească de doctrina slovelor ridicole hotărând să-și consume zilele ce le mai au de trăit În compania unor femei de companie curvind În timp ce alți lucrători ai religiei mai hotărâți În a sfida credința În Dumnezeu În care nu au crezut niciodată și ignorând
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și proorocii au ținut pînă la Ioan; de atunci încoace, Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu se propovăduiește: și fiecare, ca să intre în ea, dă năvală. 17. Este mai lesne să treacă cerul și pămîntul decît să cadă o singură frîntură de slovă din Lege. 18. Oricine își lasă nevasta și ia pe alta de nevastă, preacurvește, și cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbatul ei preacurvește. 19. "Era un om bogat, care se îmbrăca în porfiră și in subțire; și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
înveți calea lui Dumnezeu în adevăr. 22. Se cuvine să plătim bir Cezarului sau nu?" 23. Isus le-a priceput viclenia, și le-a răspuns: "Pentru ce Mă ispitiți? 24. Arătați-Mi un ban. Al cui chip, și ale cui slove sunt scrise pe el?" "Ale Cezarului", au răspuns ei. 25. Atunci El le-a zis: "Dați dar Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu." 26. Nu L-au putut prinde cu vorba înaintea norodului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
dacă este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu." 36. Ostașii de asemenea își băteau joc de El, se apropiau, Îi dădeau oțet, 37. și-I ziceau: Dacă ești Tu Împăratul Iudeilor, mîntuiește-Te pe Tine însuți!" 38. Deasupra Lui era scris cu slove grecești, latinești și evreiești: "Acesta este Împăratul Iudeilor." 39. Unul din tîlharii răstigniți Îl batjocorea, și zicea: "Nu ești Tu Hristosul? Mîntuiește-Te pe Tine însuți și mîntuiește-ne și pe noi!" 40. Dar celălalt l-a înfruntat, și i-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
sintagma citată În fraza anterioară. Mărturisesc cu toată onestitatea că nu am citit, nici nu cred că ar fi existat alt text laic atât de frumos, de mobilizator și de Însuflețitor ca poemul imn „Sfântă tinerețe legionară”. Fiecare vers și slovă sunt Înălțătoare, de neuitat, Însă pe mine m-au impresionat cel mai puternic aceste două perechi lexicale din refren: „Garda Căpitanul” și „Țara Căpitanul”. Tot atunci, În 1940, primul care mi-a răspuns la tulburătoarea interogație „Cine-i Căpitanul?” a
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
mai întîmplă pe acolo, ce măritișuri și însurători se mai proiectează și pe cine-ați mai îngropat în vremea din urmă? În urâtul care mă lucrează orice știre e interesantă - gazetele puține cari-mi viu în mână le citesc din slovă-n slovă, până chiar și anunțurile atât de ahotnic te face singurătatea și lipsa de ocupație zilnică. Singura mângâiere - tutunul - e și rău și scump. Iată un produs rusesc cu care nu mă pot împăca defel. 217 {EminescuOpXVI 218} Salutări
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
pe acolo, ce măritișuri și însurători se mai proiectează și pe cine-ați mai îngropat în vremea din urmă? În urâtul care mă lucrează orice știre e interesantă - gazetele puține cari-mi viu în mână le citesc din slovă-n slovă, până chiar și anunțurile atât de ahotnic te face singurătatea și lipsa de ocupație zilnică. Singura mângâiere - tutunul - e și rău și scump. Iată un produs rusesc cu care nu mă pot împăca defel. 217 {EminescuOpXVI 218} Salutări multe ție
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Biruit-au gândul Gând cu gând am sorbit din slove, Peste veacuri multe pășind, Biruit-au vrerea-mplinirii Ce să dea lumii un nou gând. Vise mari și blânde speranțe Luminat-au ani mulți de-nălțări, Noi văzut-am cu ochii gândirii Drumul ce-aveam de-mplinit. Refren În sălașul cu
Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Genovica Vulpoi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1826]
-
trăia mai mult la oraș, și tata s-a desfăcut de moșie și și-a cumpărat case. Hei, am avut multe case noi, când eram copil am văzut un dulap întreg cu chei mari, ca de biserică, toate însemnate cu slovă chirilică, fiecare de pe unde era. Un frate al lui moșu-meu, așa spuneau bătrânii, se făcuse haiduc și a cutreierat munții, prădând tot de la călugări, pe care nu putea să-i sufere, apoi a trecut în Transilvania și i s-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cinstește, în schimb, vechile credințe și cultul morților, norme nescrise mai presus de hotărârile omenești : Eu porunca ta/ N-o socotesc atât de tare-ncât pe om/ Să-l facă-a-nfrânge chiar și legile zeiești,/ Că-aceste legi nu sunt în slove scrise, nu !/ Dar pe vecie-s legi și nu de azi, de ieri. La Victor Eftimiu, argumentele predilecte ale personajelor sunt altele și se insistă asupra opoziției dintre umanitatea Antigonei și comportamentul despotic al lui Creon : Nu Zevs și nici
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
spuse apăsat generăleasa. — Mă grăbesc, mă grăbesc, draga mea, sunt în întârziere! Dați-i albumele voastre, mesdames, să vă scrie ceva, caligrafi ca el mai rar! E un talent, la mine în birou mi-a făcut o demonstrație, scriind cu slovă veche: „Egumenul Pafnutie și-a pus iscălitura“... Ei, la revedere! — Pafnutie? Egumen? Ia stai, unde-o ștergi și cine mai e și Pafnutie ăsta? strigă generăleasa cu ciudă insistentă și aproape alarmată în urma soțului ei, care dăduse s-o ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Încetat să culeagă lauri) și de Marioara Baciu, o prozatoare la care nu știi ce să admiri mai Întâi: forță scriiturii, subtilitatea compoziției, minuțiozitatea detaliului relevant, imaginația strălucitoare sau curajul de a-si irosi nopțile adolescenței migălind ,, Împerecheri ciudate de slove” și dând consistentă adevărului rostit cândva de Georges Courteline: ,,ÎI vaut mieux gâcher să jeunesse que de n'en rien faire du tout”. O autoare al carei volum de ,,proza scurtă” „Întoarcerea străinului” a fost prezentat În urmă cu trei
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]