19,058 matches
-
că Lică Făinaru îi făcuse un serviciu mai mare decît își închipuise. De fapt îl scutise și de o întîlnire propriu-zisă cu Cocoș. Mai mult nimeni nu-i putea oferi. Dar el nu putea să nu verifice. Acesta era blestemul slujbei la Mihai Mihail. A coborît la Medgidia într-o noapte atît de luminoasă, încît gara părea o căsuță din poveste. Năpădită de iederă și trandafiri cățărători, reușea să acopere mirosul de fier încins și păcură al liniilor. Era singurul călător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Pleci cînd poți și de fapt asta se întîmplă atunci cînd ești supt, uscat, golit, cînd nu mai ești decît o amintire a celui ce ai fost atunci cînd Mihail a considerat că ești îndeajuns de bun ca să intri în slujbă. El, Leonard Bîlbîie, n-a ajuns încă să stea de vorbă cu cineva care a ieșit din Serviciu! Ah, o explicație putea fi aceea că mai toți angajații intraseră de tineri în funcții și îmbătrîneau încetișor, o dată cu instituția. Iar altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
că-l asculta. Dar nu-i venea să-și creadă urechilor. Mihai Mihail declarase nu o dată că pe el nu-l interesează politica, din cînd în cînd avea grijă să dea cîte un interviu, că el este un tehnician în slujba intereselor de stat, ale țării și asta îl scutise de emoții de fiecare dată cînd se schimba guvernul ori măcar ministrul de resort. De fapt nimeni nu se îngrijora cînd îl vedea cînd cu domnul X de la liberali, cînd cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
despre ceea ce-l interesa. Cuvântul pînză ori putred nu ieșise din gura lui. Dar aflase totul îngăduindu-și să bea un pahar de vin cu ei și întrebîndu-i de bunăstarea afacerilor ori dacă e adevărat că vor să-și schimbe slujba. În mai puțin de o săptămână a descoperit că și Strudel și Iacobovici cumpăraseră pe nimic un vagon de pînzeturi care deraiase nu departe de Pașcani și se răsturnase de-a dreptul în Siret. Au luat pînza pe nimic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vreme ca aia, dar a vrut ca neapărat să facă o impresie cît mai autoritară. Căciula, oricît ar fi ea de bine făcută, are un aer de civilie, pe care nicicum nu-l poți răzbi. "Eu trebuie să mă duc, slujba, domnișoară, slujba. Trebuie să dau de urma javrelor ălora, pentru că niciodată nu iese fum fără foc. Poate nu se vede de la început, poate e un foc înăbușit, ăsta e cel mai periculos, arde totul pe dinlăuntrul lucrurilor și nu rămîi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
aia, dar a vrut ca neapărat să facă o impresie cît mai autoritară. Căciula, oricît ar fi ea de bine făcută, are un aer de civilie, pe care nicicum nu-l poți răzbi. "Eu trebuie să mă duc, slujba, domnișoară, slujba. Trebuie să dau de urma javrelor ălora, pentru că niciodată nu iese fum fără foc. Poate nu se vede de la început, poate e un foc înăbușit, ăsta e cel mai periculos, arde totul pe dinlăuntrul lucrurilor și nu rămîi decît cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ori era bănuit că-l afișează, la adresa "pălmașilor" ce țineau de forța ordinii și a treburilor dinlăuntru? Și după cum era șeful, Patronul, cum se exprimase, ca un adevărat om al casei, Leonard Bîlbîie, așa trebuiau să fie și cei din slujba lui, după chipul și mai ales asemănarea sa. Prima pornire era, desigur, aceea de a-l lua peste picior pe unul ca Bîlbîie, care, pe lîngă că l-a prins pe Dumnezeu de picior, mai și strigă în gura mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
că iarba e uscată, că nu s-a făcut porumbul, că grîul e rar ori că via s-a mănat, că a dat boala în orz, că hameiul nu mai are trecere, toate astea care le auzea chiar și la slujbă ori în tren, în tramvai, pe stradă, la cafenea, nu-l interesau, n-aveau cum să-l intereseze. El cumpăra pîinea de la brutăria de peste drum, "La jimbla rumenă", întotdeauna găsise, chiar dacă auzea discuții grave și alarmante despre "nenorocirea care vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
brutăria de peste drum, "La jimbla rumenă", întotdeauna găsise, chiar dacă auzea discuții grave și alarmante despre "nenorocirea care vine peste noi, rugina și seceta, astea ne vor omorî", umbla pe la băcănia lui Levaditti și cumpăra afumături de la Leonida, cînd ieșea de la slujbă fără nici o altă grijă decît a banilor. Avea atîtea de făcut și mai ales trebuia să se gîndească la atîtea, încît nu simțea deloc nevoia cailor. Nici a cîinilor și nici a pisicilor. Nu, n-am avut niciodată de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sa, de ceva care să fie pe placul și în interesul nației. Ascultîndu-l doar, era altceva. Leonard Bîlbîie trebuia și să-l vadă și să-l asculte, nu putea despărți una de alta, fie și numai din cauza obligației sale de slujbă. Mihai Mihail îl trimisese acolo ca să vadă și să audă. Abia după aceea urma să înțeleagă dacă era ceva de înțeles. "Să vă ajute Dumnezeu să apăsați pe trăgaci dacă trebuie!" împinse Leonard Bîlbîie conștient discuția la limita posibilă. Basarab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
motive de amor, o afacere de spionaj-șantaj prin diplomație, vreo escrocherie cu contracte pentru armată, un atac la drumul mare prin Bucovina, iar printre victime se afla un deputat, un furt de documente secrete declarat a fi fost făptuit la slujbă și pînă la urmă se constata că domnul director general ori domnul ministru ducea hîrtiile acasă și avea un șambelan pușlama, atîtea și atîtea altele, toate puteau deveni un scandal, dar în fapt nu erau, nu puteau fi. Cam pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
știe... A scuturat nervos din cap, și-a frecat tîmplele cu degetele, chiar așa, se simțea mai bine după un păhărel, nu era un obicei prea sănătos, pînă în urmă cu un an n-ar fi făcut așa ceva nici tăiat, slujba era slujbă și acolo trebuie să ai mintea mai clară decît un cristal, n-ar fi făcut, dar a făcut-o, pentru că nu mai avea încotro. Prea multe semne, și dinlăuntrul organismului său și din afara sa, îi spuneau că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
scuturat nervos din cap, și-a frecat tîmplele cu degetele, chiar așa, se simțea mai bine după un păhărel, nu era un obicei prea sănătos, pînă în urmă cu un an n-ar fi făcut așa ceva nici tăiat, slujba era slujbă și acolo trebuie să ai mintea mai clară decît un cristal, n-ar fi făcut, dar a făcut-o, pentru că nu mai avea încotro. Prea multe semne, și dinlăuntrul organismului său și din afara sa, îi spuneau că se apropie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
tot. Asta este și părerea noastră. Sînt instituții în care poporul trebuie să aibă încredere, că ele veghează la ordinea și disciplina socială. Și, mai ales, că nu sînt trase pe sfoară de tot felul de politicieni corupți aflați în slujba plutocrației, a jidanilor și masonilor. Dacă sînteți întru totul de acord cu mine sînt sigur că ne vom înțelege, domnule adjutant. În fond, de ce nu ne-am înțelege, trebuie să existe și în capătul ăsta de țară același spirit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
le-au dus pînă la sfîrșit) sau pentru că aveau de gînd, numai de gînd, să făptuiască, și atunci au început cu sfîrșitul. Ca să-și dea curaj, s-au ascuns. Cu intuiția lui de copoi bătrân, învechit în rele și în slujbă, și-a zis că mai degrabă este vorba de cea de-a doua situație, bătrâneii n-aveau de cine să se ascundă, de cine să se teamă, altfel nu s-ar fi interesat de poștă. Dacă vrei să nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pentru el Radul Popianu. Cred că de data aceasta coincidența trebuie să fie considerată o înlănțuire logică." L-a dus acasă și i-a dat un rînd de haine pe care tocmai și-l făcuse în Griviței, nu departe de slujbă, la un croitor, Avramescu, care își atîrnase o firmă de furnizor al curții regale, ceea ce era o exagerare. Nu un neadevăr, dar o exagerare, Avramescu fiind chemat de cîteva ori de un prieten de-al său care era plotoner de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cheltuială, rezultatul același. Dar vulpoiul cel bătrîn a lăsat să curgă apa, să vadă de nu poate pescui și el ceva. Sigur că îi va oferi ceva! Tuturor care au de mișcat măcar un pai li s-a promis o slujbă mai bună, o distincție, o intrare în cabinet ori o prietenie avantajoasă. Cuvintele și promisiunile trebuie să fie frumoase. Asta le scutește de obligația de a fi și respectate întru totul. Acum avea cale liberă. De cum a auzit vocea directorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Exista o regulă în statutul nescris al Serviciului, "nimeni nu moare din vina altuia, ci numai din pricina sa". Regula era nedreaptă pentru cei ce dispăreau, dar era ultimul serviciu pe care îl mai puteau face celor rămași în continuare în slujbă. "Dă vina pe mort" era un principiu străvechi și sănătos care salvase din multe impasuri instituții cum era și Serviciul. Voia să pară cît mai nepăsător, sfîrșitul neprevăzut al inspectorului Bîlbîie era într-adevăr un semn de slăbiciune a Serviciului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mîine și poimîine. Totul este de partea noastră, nu avem decît să începem. Vom răzbate sau vom pieri!" Inginerul Corvino a propus ca dată a acțiunii ziua de mîine, înțelegeți, mîine dimineață la ora șase, înainte de a veni lumea la slujbă. Funcționarii vor veni la șapte și jumătate și atunci totul va fi deja în mîna organizatorilor, Poșta, Telegraful, Radioul, Primăria, cazărmile, sediul Poliției și Comenduirea garnizoanei. Am fost acolo, domnule Mihail, și am văzut cu ochii mei planul. Prezentarea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Îngrozitor mutilate. Făptuitorii Îngrozitorului masacru (relatăm cele publicate În Aradi Napló) nu fură greu de depistat, Întrucât fetița Îi văzuse pe ucigași În oglindă. Unul era un oarecare Fuchs, de douăzeci și opt de ani, calfă la un negustor, celălalt, Meszaros, fără slujbă. Amândoi slujiseră cu un an În urmă la domnul Brener. Fură găsiți În atelierul lui Fuchs, având asupra lor portmoneul cu sânge Încă proaspăt pe el. „Constrânși În fața dovezilor, mărturisiră tot, spunând că În făptuirea crimei lor recunoscuseră degetul Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și pustie i‑ar fi dat forța morală de a frecventa casele de toleranță, socotind că era vorba doar de un „act experimental“, conștient fiind că acel „act experimental“ nu avea nici o valoare În sine dacă nu era pus În slujba actului creator. Când Jeshua Krohal va pronunța titlul cărții la care lucra, Drumul În Canaan, Ben Haas va pun brusc paharul cu votcă pe masă. Cel căruia i se spunea Maestru se va lămuri Însă chiar din seara aceea asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și se parte că ar fi fost un modest slujbaș de la poștă, „sindicalist activ“), auzind dialogul din Împărăția umbrelor, va pricepe aluziile la adresa suveranului și va azvârli cartea cât acolo, „cu groază și scârbă“. Nădăjduind că va fi promovat În slujbă, va denunța cazul poliției. Când agenții poliției vor deschide cutia cu cărți, contrabandistul de tutun, sincer mirat, va jura că acela care Îl trăsese pe sfoară va plăti scump. După părerea inspectorului de poliție nu lipsea nici o carte. Cum arderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ceilalți: „Contele Calomniei” Sau „Sora Justițiară”. Nume pe care ni le-am câștigat după poveștile noastre. Nume pe care ni le-am dat după viețile noastre, nu după familii: „Lady Zdreanță” „Agentul Ciripel”. Nume primite după păcatele noastre, nu după slujbe: „Sfântul Fără-Mațe” Și „Ducele Vandalilor”. După greșelile și crimele noastre. Opusul numelor de supereroi. Nume prostești pentru oameni în carne și oase. Ca și cum ai tăia o păpușă de cârpe, și-ai găsi înăuntru: intestine adevărate, plămâni adevărați, o inimă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Cel puțin Anne Frank, spune Tovarășa Lătrău, n-a trebuit să meargă în turnee de promovare a cărții ei... Și Sfântul Fără-Mațe apasă frâna și rotește volanul să tragă pe dreapta. Obiective turistice Un poem despre Sfântul Fără-Mațe — Asta-i slujba la care am renunțat ca să vin aici, spune Sfântul. Și viața pe care am părăsit-o. Fusese șofer de autocar. Sfântul Fără-Mațe pe scenă, cu brațele încrucișate pe piept, atât de slab încât mâinile i se ating în mijlocul spatelui. Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
coastele, iar cureaua... nu curul... îi ține pantalonii. Pe scenă, în locul luminii unui reflector, o secvență de film: culorile caselor și trotuarelor, semnelor de circulație și mașinilor parcate îi trec peste față. Masca unui trafic intens. Furgonete și camioane. Spune: Slujba aia, șofer de autocar... Erau doar japonezi, nemți, coreeni, care învățaseră engleza ca pe o a doua limbă, strângând în mâini ghiduri de conversație, încuviințând și zâmbind la orice-ar fi spus în microfon conducând autocarul pe la intersecții, pe străzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]