56,932 matches
-
-le solul. Febrila notație lirica a Doinei Ispirescu ne adresează apelul de farmec al unei personalități cristalizate lucid, cercetând, nu fără voluptate, semnele zilei și ale nopții: Înmugurește o mare sălbăticita,/ ridică din spume boboci de fier/ sub soare fără de soare să/ străjuiască sub cer/ ziua pedepsită de noapte." Doina Ispirescu, Câmpul de sare, poeme, Editura Mașină de scris, 63 p., preț nemenționat.
Doina Ispirescu: Câmpul de sare by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17798_a_19123]
-
prin propria lor istorie, cît configurația unui spațiu și reflexele unui mod inconfundabil de existență (artistică, morală, simbolică, spirituală). În acest topos paradoxal, imund că un cîmp de luptă ale cărui leșuri se spală în ploi și se albesc la soare, imaculat și aseptic că o planetă moartă, încărcat de voluptățile grele ale unui lupanar ce se revarsă și băltește că o viitura, dar și bîntuit de vînturi subțiri, străbătut de raze acide și încremenit în ceremonialul unei mistici glaciale, Agopian
Carnaval biblic si mistică levantină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17817_a_19142]
-
textul" (Ars). Imaginarul sau e lucrat meticulos, nuanțat cu înfrigurare, pentru a fi adus în fața absurdului, ca-n fața unei oglinzi care-l absoarbe cu lăcomie, primindu-l că pe o jertfă: "de la anul o mie nu a mai/ apus soarele stă spînzurat/ deasupra muntelui de unde/ continuu își iau zborul îngerii/ și idioți îmbrăcați în alb/ cu aripi căzute gri/ se-naltă, cad în fîntînă ce se/ (tot) adîncește că un vers șlefuit pînă/ taie că o sabie muntele" (Matrice silence
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17811_a_19136]
-
ce se/ (tot) adîncește că un vers șlefuit pînă/ taie că o sabie muntele" (Matrice silence). Dar odată încheiat spectacolul burlesc, poetul rămîne un ins singur, consolat de lumină aspirației sale angelice, pe care o transcrie cu pudoare: "din îngeri soarele nu va apune/ niciodată mîine" (ibidem). Despre alți poeți din Bistrița sper să scriu în curînd. Olimpiu Nusfelean - Libertate de noapte, Ed. Dacia, 1995, 60 pag., preț nemenționat. Victor Știr - Cinetica iluziei, Ed. Tipomur, Tg. Mureș, 1997, 64 pag., prețul
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17811_a_19136]
-
marcate de sarcasm. E o exaltare a solitudinii pe care provincia o încărca necontenit cu neagra-i energie: Din cețuri zdruncinate înfățișam/ sarcastica silueta a prințului./ Înaintînd cu scîrba prin mate/ spre o lumină mereu izgonita./ Din locul exact unde soarele nu răsare/ și nici nu exulta îndeajuns./ Cîtă măreție și josnicie sub stelele/ nedrept de egale cu viermii./ Cîte cuvinte încrucișate sub țeasta/ nebunului... desăvîrșite poeme!/ Regasind castanii piperniciți/ monologam ținînd în întinata palmă/ înțelepciunea unui șoricel alb..." (Hamlet ÎI
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
apare la Editură Eminescu volumul de povestiri Genunchiul stîng sau genunchiul drept. În teatru debutează în 1996 cu volumul Isabella, dragostea mea publicat de Editură UNITEXT. Piesă care l-a adus în mijlocul oamenilor de teatru este Petru sau petele din soare, un text pe o temă istorică cu dimensiune filosofica, morală, cu probleme umane universale abordate cu anvergură, pe un ton dinamic, cu replică alertă. Aproape ca o excepție în teatrul nostru actual, excluzîndu-l, desigur, pe Matei Visniec, recordman-ul în
E o crimă să ai idei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17847_a_19172]
-
false. Aceasta este viziunea de coșmar pe care o impune, cu binecunoscută să forță artistică, Augustin Buzura. Prototipul iresponsabililor producători de confuzie îl constituie Antim, descris de romancier într-un mod memorabil: "Costum alb, cravată albastră, legată prost, ochelari de soare cu râma de aur, chelie și multă transpirație care-l îndemna să se șteargă într-una pe ceafa și pe frunte. Părea un bulibașa proaspăt ales în care fala și nesiguranță nu izbuteau să se înțeleagă." Așa cum Grobei, cel cu
REVENIRE SPECTACULOASă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17842_a_19167]
-
aflu în districtul Chaoyang, lângă cel de-al treilea cerc (linie de centură - sunt 5 în total, dar numărătoarea începe de la 2!) o zonă selectă a orașului, modernă și curată. Este 6 mai după amiază, în anul de grație 2010. Soarele se „prevede” bolnăvicios prin smogul generat de fel de fel de industrii poluante, aflate în afara orașului, dar destul de aproape ca să-și facă simțită nefasta existență. Temperatura - în jur de 15 grade Celsius. Mulți chinezi și chinezoaice pe străzi, toți parcă
Beijing acest miracol!. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_97]
-
m-am rătăcit. Să fie diferența de fus orar și poate că am visat? Ciudat de tot. ? Unde este o piață pe aici? am întrebat în dreapta și în stânga, până când o fată tânără, subțire ca o trestie, cu o umbrelă de soare cam ponosită, mi-a răspuns prietenos, într-o engleză impecabilă: ? Este aici, dar numai până la ora 9. Am plecat nedumerit. Puțin mai târziu, am aflat misterul. Era vorba de o piață ilegală, care funcționează acolo de ani de zile, dar
Beijing acest miracol!. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_97]
-
rodos/ frunzele ei în mai multe culori/ azvîrl în eterul particular al pupilelor mele/ semne disperate care/ mă fac să nu dorm nopți întregi" (Cel mai bun naufragiat). Sau cu o înduioșătoare umilitate: "E dimineață trec prin camerele luminate de soare/ pijamaua îmi flutură mă conduce/ în baia cu faianța albă unde rămîn un timp nedefinit/ melancolic și inconștient că la un oculist/ ce exersează vederea pacienților/ pe firișoarele de praf din văzduh./ Nu mai am/ răbdarea de a nu spune
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
în care s-a plămădit, pînă la instaurarea comunismului, societatea liberală a tuturor posibilităților! Clipe reconfortante pe arterele neatinse, minune! de proiectanții plombelor hidoase, burdușite cu clientela regimului, pleava orașelor și cu țăranii aduși în nesăbuita industrie socialistă. În lumina soarelui, între două grindine răpăitoare, schimbarea gărzii la Palat (Palatul cui?). O urmăresc, nu fără amuzament, știind cum se developa cea de la palatul Buckingham. E o mică parodie balcanică, departe de procesiunea veche, în care schimbarea gărzii avea motivație deplină.Acum
Prin Bucuresti by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17871_a_19196]
-
o viguroasa chemare pentru umblat. Voi duce această scrisoare în sat care, din clipă în clipa, va fi aureolat în întregime de asfințit". Sau acest extaz marin, senzual totuși și cu o tentă de calinerie: "Astăzi marea se ofilește la soare că o petala de trandafir și scăldatul părea că împlinește desăvîrșirea trupului omenesc, în așa măsură există o aderenta misterioasă între el și apa care rotunjea, șlefuia membrele". Exotismul își pune petele de culoare peste priveliștea natală, pe care această
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
situezi. Or, locul în cauză este seismic. Iar Omul a fost, este, va fi mereu, o enigmă. Poetul care scria: Focul se bucură de demoni/apă se bucură de mistere și de viață/ aerul se bucură de muzici/ pământul de soare, soarele de noi/ noi nu ne bucurăm de nimic", cel care îi pierduse "pe toți ai mei, pe toți/ ai pământului în care m-am născut/ și câteodată propria-mi viața/ în care nu mai știam ce însemn", scribul care
Firul cu multe noduri al Ariadnei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17905_a_19230]
-
Or, locul în cauză este seismic. Iar Omul a fost, este, va fi mereu, o enigmă. Poetul care scria: Focul se bucură de demoni/apă se bucură de mistere și de viață/ aerul se bucură de muzici/ pământul de soare, soarele de noi/ noi nu ne bucurăm de nimic", cel care îi pierduse "pe toți ai mei, pe toți/ ai pământului în care m-am născut/ și câteodată propria-mi viața/ în care nu mai știam ce însemn", scribul care notă
Firul cu multe noduri al Ariadnei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17905_a_19230]
-
va mai fi printre noi. Dar cine a fost dragul și iubitul lor Popescu? El a fost chiar modelul. Minunatul model după care s-a desenat schiorul coborând în plină viteză, zâmbind fericit sub cerul senin. Schiorul cu ochelari de soare, survolând munți și văi, pante abrupte, coaste întregi. Schiorul desenat pe orice pachet de țigări "Bucegi"" Poetul încearcă - și reușește - să valorifice în poezie până și retorica propagandei comuniste: "Stimați tovarăși, Pe baza realizărilor de până, pe baza succeselor înregistrate
Cine a fost Cristian Popescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17192_a_18517]
-
cuvintelor, care, docile sau rebele se organizează până la urmă, parcă de la sine, în "edificii" poematice (aziluri de lux?!), sustrase "exilului" pe care îl reprezintă realitatea: "înlăuntrul poemului un lux aparte: azilul, castroane de tablă, melcii timpului ducând în coarne vezica soarelui, măcelari cu părul vâlvoi murdari de suflete pe piepții salopetelor, icoana făcătoare de minuni, tomberonul, piei de miei cu inima de îngeri, domnișoara în curul gol printre admiratori fardați foști marinari, păsări oarbe împăiate cu frunze, mai mulți ochi băgând
Portretul scribului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17212_a_18537]
-
tipul acesta ca și efectele ce derivă din procedeele de insolitare a mecanismului asociativ ne duc cu gândul, iarăși și iarăți la producțiile suprarealiștilor: "erau cărători de tablouri: pașii lor verzi erau moi, coloana vertebrală flexibilă ca o floare a soarelui, epiderma le era dezmierdătoare, învățată cu nașteri, duceau la subsuori păsări și în sâni fluturi și umblau în trăsuri împarfumate, în corăbii cu piei de vulpi argintii." (p. 17) Evident nu putem vorbi efectiv de o influență a suprarealiștilor pentru
Portretul scribului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17212_a_18537]
-
poartă numele. Pielea verzuie de oxizi a Zeiței, trupul înalt de peste cincizeci de metri cîntărind 90 de tone, creatorul ei de fapt, alzacianul Frédéric Bartholdi, avea să-l îmbrace în trei sute de foi mari de cupru scînteind, la începuturi, în soarele Atlanticului, dar pe care umezeala, vînturile, chimia grea, oceanică, îi va schimba, sever, culoarea... În mîna stîngă, ea ține la subțioară tăblia pe care stă scrisă cu litere latine Declarația de independență de la 4 iulie 1776. Text ca al unui
Statuia Libertății by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17201_a_18526]
-
unui burg transilvan) solemnitatea se împletește cu impulsul senzual, ambele sublimîndu-se în coloana sonoră a unei creații indisociabile. Acestui gen de reprezentație mixtă, ce reînvie o veche modalitate pierdută în Galaxia Gutenberg, îi corespunde următorul text galant-trubaduresc: "!Alba mea Soție/ Soare tămîiet/ doar din șapte-n șapte/ zile te mai văd;// sîngele ca apa/ seacă subt blestem/ îmi îngheață gura/ cum să te mai chem?// ! Alba mea Soție/ Soare tămîiet/ doar din șapte-n șapte/ zile te mai văd,// Alba mea
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
pierdută în Galaxia Gutenberg, îi corespunde următorul text galant-trubaduresc: "!Alba mea Soție/ Soare tămîiet/ doar din șapte-n șapte/ zile te mai văd;// sîngele ca apa/ seacă subt blestem/ îmi îngheață gura/ cum să te mai chem?// ! Alba mea Soție/ Soare tămîiet/ doar din șapte-n șapte/ zile te mai văd,// Alba mea Soție/ Soare tămîiet/ doar din șapte-n șapte/ zile te mai văd!// ! patul nunții noastre/ alb și neatins/ ca pămîntul iarna/ sub zăpezi cuprins// șapte nopți într-una
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
doar din șapte-n șapte/ zile te mai văd;// sîngele ca apa/ seacă subt blestem/ îmi îngheață gura/ cum să te mai chem?// ! Alba mea Soție/ Soare tămîiet/ doar din șapte-n șapte/ zile te mai văd,// Alba mea Soție/ Soare tămîiet/ doar din șapte-n șapte/ zile te mai văd!// ! patul nunții noastre/ alb și neatins/ ca pămîntul iarna/ sub zăpezi cuprins// șapte nopți într-una/ nu-l cunosc și nu/ mă mai vrea ca pînte-/ cu ce mă născu
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
zăpezi cuprins// șapte nopți într-una/ nu-l cunosc și nu/ mă mai vrea ca pînte-/ cu ce mă născu,// șapte nopți într-una/ nu-l cunosc și nu/ mă mai vrea ca pînte-cu ce mă născu,/ Alba mea Soție/ Soare tămîiet/ doar din șapte-n șapte/ zile te mai văd! " (Treapta a patra, a Rodului șCopilul Bătrînț). Aspectul repetitiv, utilizarea refrenelor au, desigur, rostul de-a aduce obsesia afectivă la treapta incantației. Dar poetul descinde mai adînc în temporalitatea sensibilă
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
înțeles că dacă o țară trebuie să fie iertată, în jocul politic mondial, măcar să fie că produce cel mai bun trabuc din lume. Și explicase asistenței captivate cum se produce această țigară de foi exemplară. Ia negresa, muncitoare, despuiată, în soarele cubanez, - ia tutunul, îl plimbă și-l răsucește pe pulpa ei fierbinte, asudată, dezgolită, care sudoare, proletară! atenție! să se știe că intră în conținutul respectiv și, așa tratat, tutunul capătă forma precum și gustul imbatabil al faimoaselor țigări de foi
Un parti de 80 de dolari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17271_a_18596]
-
facă întîlnirile mai pasionante, mai dinamice, mai antrenante. Cu aceste sentimente am primit primul număr al "săptămînalului de informație și analiză culturală" OBSERVATOR CULTURAL (director: Ion Bogdan Lefter, redactor-șef: Carmen Mușat, redactori: Paul Cernat, Victoria Luță, Cristian Munteanu, Diana Soare), apărut cu sprijinul firmelor Mușat & Asociații, Suez Lyonnaise des Eaux și al Centrului Cultural Sindan. * O anchetă publicată în deschidere - "Mai este necesară o nouă revistă culturală în România anului 2000?" - relevă părerea unanimă că DA. Unele dintre personalitățile întrebate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17273_a_18598]
-
cosmică, expansivă prin intermediul factorilor biologici, neevitînd terminologia de specialitate cu răceala ei sarcastică: "răsar noi zori de ziuă peste Valea Izei/ dalbi zori de ziuă se revarsă/ într-o dimineață primară cum numai în Maramureș/ au mai rămas diminețile/ cu sori levogiri răsucindu-se pe brîiele porților/ peste lanul de cînepă de pe dumbrava Dragomireștiului/ lin unduindu-se în bătaia precambriană a vîntului/ cum cilii vibratili ai unui parameci uriaș/ în preajma protozorului preferat/ la țărmul marii aventuri financiare/ țări ancorează-n golfuri
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]