3,003 matches
-
și Beatrice; și întregul alai, adunat acum în Holul Mare dădea să urce scara pentru a investiga cazul, când Lawrence însuși a apărut, cu tacul în mână, din sala de bilard unde își petrecuse orele de după cină cu câteva partide solitare. Inutil să mai spunem că nu era nimeni în dormitorul lui, după cum s-a constatat; dar această demonstrație n-a satisfăcut-o pe Tabitha, care a continuat să țipe la fratele ei, acuzându-l de tot felul de tertipuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
stea cu el decât câteva ore pe zi. În restul timpului era liberă să-și vadă de treaba ei și primise o cameră mare și bine luminată la etajul al doilea pentru a o folosi ca atelier. Ducea o existență solitară, dar i se îngăduia să-și invite prietenii să stea cu ea și să-și ia liber din când în când în weekend. Îi lipsea respectul de sine și sentimentul că este utilă din perioada cât lucrase ca asistentă medicală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
s-au întâmplat, în ordine, când Joan a venit în vizită la Birmingham. Și după ce s-au întâmplat, ciudat, dar n-a mai vrut să plece și să se întoarcă la casa și la slujba ei și la viața ei solitară din Sheffield. Și deși s-a întors până la urmă, după ce și-a luat câteva zile de concediu fără plată (din care o mare parte și-a petrecut-o în pat cu Graham), unul dintre primele lucruri pe care le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
orele de literatură engleză, nu mă pregătiseră În nici un fel pentru primul meu loc de muncă postuniversitar. Reușisem să amân acel moment cât putusem de mult. Timp de trei luni după absolvire adunasem ceva bani și pornisem Într-o călătorie solitară. Am călătorit o lună prin Europa cu trenul, am petrecut mai mult timp pe plajă decât prin muzee și am reușit să nu țin legătura cu nimeni de acasă, În afară de Alex, prietenul meu de trei ani. El și-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fișe, nimicuri. La chestii dintr-astea sînt absolut nepricepută. Nu mi-ar place absolut deloc să am de-a face cu oameni care intră și ies, solicitînd diverse lucruri. Nu știu cum de suporți. Asta mi se potrivește, pentru că e o activitate solitară, silențioasă. — Nu te apasă singurătatea? — Uneori. SÎnt obișnuită cu ea, totuși. Temperamentul de scriitor și, știi tu, tot tacîmul... Se Întinse. Vrei să mîncăm? Să mergem În camera cealaltă. E frig, dar nu atît de umed ca sus. Își luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
decolteu! Tandrețe. Uneia Cade greu la învoială Chiar tratată cu blândețe, C-ar vrea altă socoteală, Dar plasată cu tandrețe! SCURTISIME La discotecă Într-o sferă De-ntuneric, Ea Veneră, El...veneric! Fecioara De mirare: Fată mare E-o fecioară, Solitară! Deochi La un ochi, Frumușel, Îl deochi Cu rimel! Holtei la vârsta a treia Că nici acum nevastă n-are, E o dilemă, un miraj: Ori e o lipsă de curaj, Ori este un curaj...prea mare! Sponsor matrimonial Galant
MIHAI COSMA by MIHAI COSMA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83942_a_85267]
-
Dar azi au venit ei la noi, unde practic fiecare mobilă este În primul rând o batistă mai mare. În comparație cu starea ei normală, bucătăria e imaculată, dar o văd pe Kirsty uitându-se cu o privire Înțelegătoare la o jucărie solitară rămasă pe podea În mijlocul bucătăriei, iar mie, fără nici un motiv, Îmi vine s-o plesnesc. Prânzul se desfășoară bine și accept complimentele pentru tarta Marks & Spencer cu surprinzător de puțină rușine - ei bine, chiar am făcut un efort enorm ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pentru o persoană este foarte lesne de acceptat pentru o alta. Bogăția în care abundă cuvîntul divin face ca fiecare cale și poartă să fie folosite în efortul de a face vorbirea înțeleasă de spiritul și inima ascultătorilor. O expresie solitară și fixă rămîne imobilă și moartă și lasă mintea și inima nemișcate. Învățătorul care repetă pe dinafară ceva ce nu înțelege poate recita întru totul ceea ce a învățat, dar învățătura sa rece va îngheța mai degrabă decît va însufleți ascultătorii
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Nu ar fi drept să spunem că Biserica, în mijlocul atîtor umilințe, ar fi fost lipsită de vocea solemnă care să proclame adevărul. Biserica cea nemuritoare ar înceta să existe dacă nu ar mai vesti lumii adevărul. Dar era o voce solitară și plînsete și suspine care se aud acolo unde domnește jalea. Eu mă voi mulțumi să fac referire la un pasaj din Florus, diacon de Lyon din secolul al X-lea, care a scris o carte exact despre "alegerea Episcopilor
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
brută, un mincinos patologic și un Don Juan cu o nevastă à la Glenn Close. Apoi, cireașa de pe tort, m-am culcat cu fostul iubit al prietenei celei mai bune, care a dispărut ca măgarul în ceață. Eram sortită vieții solitare - ei bine, cel puțin în următoarea săptămână și ceva. Am încercat să fiu optimistă. În cele din urmă, Julie și cu mine ne vom împăca- într-o bună zi, va dori să împrumute, din nou, compleul acela Versace, eram sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
wine-baruri și anticariate. Apucînd pe drumul care ducea la Clubul Nautico, am trecut pe lîngă o ceainărie elegantă, o casă de schimb decorată cu schelet de lemn În stil Tudor și un butic În a cărui vitrină modestă era expusă, solitară, o splendidă rochie de designer. Am așteptat pînă ce un furgon Împodobit cu scene de trafic În manieră trompe-l'œil a garat În curtea unui atelier de sculptură. O femeie lată În umeri, cu trăsături germanice și păr blond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
a simțit bine în vizită. Mamei îi plac foarte mult vizitele la prieteni, petrecerile, mereu îl trage pe tata după ea și de fiecare dată mă mir cum reu șește, pentru că tata e mai posac de felul lui și mai solitar. Dar, de data asta, și tata e senin. Mă bate vesel pe umăr, apoi se descalță și se duce catapultat la baie. — Nu, a trecut repede, îi răspund, cu o indiferență căutată. Nici nu mi-am dat seama ce repede
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
răbdător în ploaie și când am simțit că-mi citește gândurile. Și m-am gândit din nou acum, când mi-a spus că nu știe să înoate. Simt că de data asta nu mai e vorba doar de un joc solitar al minții mele și că, pe nesimțite, alunec în pură ficțiune. — Ba da, îi spun, privindu-l serioasă în ochi. Mi-a trecut prin cap. Dar, mă rog, nu te cunosc suficient de bine ca să-mi dau seama dacă tu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
disperat cu privirea o urmă de viață în jur. Zvâcnetele valurilor încetaseră ca prin farmec și totuși Edo continua să audă un zvon deasupra capului. își ridică privirea, neînțelegând, și zări deasupra sa plutirea violetă înspre larg a câtorva nori solitari. își întoarse ochii cenușii spre mare, scrutător. Unde dispăruse fata? De ce nu mai auzea zgomotul brațelor ei tăind valurile? Edo nici nu-și dădu seama când pătrunsese în mare, în căutarea fetei. Nici nu-și dădu seama că se avântase
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
o piatră de dig, cufundându-și tălpile goale în apă, în timp ce inima îi bubuia, în mod inexplicabil. Plaja era pustie și vântul adia plictisit și nestatornic, împingând valurile de colo-colo și răscolind fără elan câteva movilițe de nisip. Un pescăruș solitar se plimba grav de la un capăt la celălalt al digului, ca un metronom. Valuri mici se zbăteau nevolnic, lăsând dâre de spumă albicioasă printre pietrele digului, ca niște vietăți care încercau în van să se elibereze, neștiind că dincolo de pietre
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mare, să se ia la harță cu valul, dar încă nu se simțea pregătită. între ea și mare se proțăpise de ani de zile o uriașă neînțelegere, și acum abia dacă se priveau în ochi, fără să-și vorbească. Pescărușul solitar, care se oprise brusc din mărșăluiala lui când valul cel obraznic se năpustise asupra Clarei, își reluă, imperturbabil, pendularea pe dig. Clara se uită la ceas, apoi coborî cu un oftat de pe piatră. Era destul de târziu și trebuia să ajungă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
să vânez și să pescuiesc (ba chiar, mă tem, să fac braconaj și să mă furișez pe proprietăți private), să botanizez și să urmăresc comportamentul păsărilor; de fapt, nu făceam altceva decât să mă Înrobesc incurabil plăcerilor descoperirii și trăirii solitare. Cu cât era mai singuratic locul, cu atât mă Încânta mai mult tăcerea lui, aura lui, configurația sa specifică, izolarea lui. Visam o vâlcea nesfârșită - bănuiesc că era aproape un vis de animal, visul unei vidre - cu pâlcuri nesfârșite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
un capăt, și Într-un anume punct sfârșeau cu o cărăruie, o căsuță sau o fermă, cu „civilizația“ - și descoperirea se termina. Prețul pentru toate acestea este că n-am căpătat niciodată gustul pentru ceea ce se află dincolo de experiența descoperirii solitare - În termenii explorării geografice adevărate, pentru exploatarea propriu-zisă a descoperirii. M-am Îndeletnicit, ca amator, cu multe dintre ramurile istoriei naturale (și umane) și nu posed În nici una cunoștințe solide - lucru valabil pentru nenumărate alte lucruri. Îmi place să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
hârtie. Sunt convins că totul se datorează primei experiențe din adolescență, pentru că nu cred să mă fi născut astfel, cu un prag al plictiselii dureros de scăzut față de o știință sau niște cunoștințe care nu sunt evident asimilabile experienței descoperirii solitare. Se prea poate Însă ca, fiind crescut fără nici un fel de credință anume și rămânând ca atare, În sentimentele mele față de păduri să se fi amestecat și un anume fior religios. Atmosfera lor stranie, tăcerile lor, asemănarea - mai cu seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
Începem să adunăm poezia lumii, vers cu vers și volum cu volum, pentru a o arde pe un rug final; și să ne imaginăm că după aceea viețile noastre vor deveni mai bogate și mai fericite. Parcăm lângă un șir solitar de clădiri de granit. La răsărit și În spatele lor se află o mică vale, pe jumătate ascunsă, cu două coșuri Înalte și tăcute și cam o duzină de șoproane de piatră În ruină, răspândite de-a lungul unei pajiști prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
de două ori. Singur Nicanor Galan n-avea astâmpăr deplin în inima lui, nerăbdările mânându-i gândul la pepenii care, de două zile de când nu fusese pe la Loturi, trebuie să li se fi lignificat codițele de purcel. Uneori, abătându-se, solitar, către gardul din latura livezii, numai nu mânca din priviri coasta arcuită verde a Baisei. Așa se întâmplă că zări, într-o vreme, pata aceea rubinie din depărtare. Grămada de jar spori, în Țarina Baisei, lăbărțându-se, sub malul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
același traseu, ca și atunci când mersese, cu bătrânul Stalin, de lanț, la Baisa. Împreună cu purtători de topoare, întră în sălciile cu frunze cenușii, precum pielea de șoarece, și îndată răsunară lovituri în cioate. Iar cei mai mulți împresurară Pepenoaica. Doar Stalin, ocrotire solitară și tardivă, se zbuciuma, lătrând și urlând a turbare, neînțelegând rostul învălmășitei și gălăgioasei mulțimi. Cineva, din rândul maselor, care nu avea nimic de pierdut, îl suprimă cu o dibace lovitură de secure. Sărmanul Stalin abia mai chelălăi, scurt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
care repede și mereu se defectau, alăturându-și injuriile și ocărând vremea rece, care le îngheța mâinile bătrâne și reumatice, asudau, așa, cu mic cu mare, de cum se înroșea pleoapa răsăritului, până ce obrazul livid al lunii văruia, vinețiu, prispele caselor solitare. Tărășenia cu Pepenoaica lui Nicanor Galan deveni apanajul soboarelor de bătrâne guralive din Goldana, care, de cum din cochilii de stele odrăsleau cornițe fragede de raze, se adunau la gura sobei și începeau să o toarcă în patru, dându-i explicații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
văzduhul și departe, trecători fără grabă, se lasă vaporizați în distanță. Prezența îndepărtatelor siluete en passant nu-i conferă lui Mircea, însă, nici un simțământ de ocrotire sau de solidaritate, fiindcă cine ce are să caute pe aici? se întreabă el. Doar solitari suspecți, prin însăși nepăsarea cu care se aventurează în acest tărâm al dărâmăturilor. Sfiicios față de singurătate, Mircea nu ar fi vrut, totuși, să nimerească nici la vreun atelier improvizat al țiganilor-argintari (se aciuaseră, pe aici, se zicea, vreo câțiva pripășiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe lângă clienții celor două mese ocupate. Mai era o masă, cu un singur consumator, cu ochi triști, pe un chip de rebel, și (cum avea Vladimir să constate mai încolo) cu temperament sangvinic și cu o accentuată teamă de singurătate. Solitarul îl strigă: Domnule, alo, domnule, poftiți la masa noastră! Identificând în el pe băutorul de clasă și convivul interesant, Vladimir ocupă scaunul pe care i-l oferea amabilul personaj solitar. Își așeză maleta dreptunghiulară, cu sutele de milioane de lei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]