8,620 matches
-
de ardei copți. SÎnt delicioși. Și a fost extrem de drăguț din partea lui că și-a amintit. Dar nu mă pot opri să nu mă uit la scoicile lui. Îmi plouă În gură cînd mă uit la ele. Și uite la sosul ăla verde ! Doamne, pun pariu că sînt suculente și gătite la fix... — Vrei să guști și tu ? spune Jack, surprinzîndu-mi privirea. — Nu ! zic, tresărind. Nu, mersi. Ardeii ăștia sînt absolut.. perfecți ! Îi zîmbesc radioasă și mușc zdravăn dintr-un ardei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ai spus În avion că asta spui de fiecare dată. Zici că nu vrei desert, dar de fapt vrei. — Ei bine, de data asta chiar nu vreau. — A fost creat special pentru tine, spune Jack aplecîndu-se spre mine. Häagen-Dazs, merengue, sos Bailey... Fără veste, mă simt complet minimalizată. De unde știe el ce vreau eu ? Poate că nu vreau decît fructe. Poate că nu vreau nimic. Habar n-are nimic despre mine. Absolut nimic. Nu mai intră nimic, spun și-mi trag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
care pleacă de la Antonio’s, vorbind tare În italiană. — Are rude ? zic precaută și fața lui Jack devine brusc opacă. — CÎteva, spune. Îi mai vezi ? — Uneori. Expiră adînc, după care se Întoarce spre mine și-mi zîmbește. Vezi că ai sos de roșii pe bărbie. În timp ce se Întinde să mă șteargă, Îmi Întîlnește privirea. O, Doamne. Ăsta e marele moment, ăsta e. E chiar... — Jack. Tresărim amîndoi șocați, și scap din mînă cocteilul. Mă Întorc și mă uit siderată. La poarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
și În chip de cadouri. Îmi dăruise și mie o pereche din cei care se pliază și Încap Într‑un etui mic, bun pentru buzunarul de la piept. Se jurase să nu mai poarte lentile de contact, după ce pierduse una În sosul de spaghetti pe care Îl prepara. Întâmplător, În seara aceea Rosamund și cu mine eram invitații lui la cină și am făcut fel de fel de glume În legătură cu vederea și neprevederea. - Oare lentilele de contact erau digerabile? Așa cum se spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
nu un cămin al iubirii conjugale sau măcar al afecțiunii. Când proviziile alimentare se subțiau, Vela se ducea la supermarket și cumpăra un puhoi - mere, grepfruturi, carne pentru refrigerator, prăjituri, șarlote pentru desert, conserve de ton și de hering În sos tomat, ceapă, orez, cereale pentru micul dejun, banane, salată verde, cantalupi. Am Încercat de câteva ori s‑o Învăț cum să aleagă un pepene galben mirosindu‑l la codiță, dar, evident, ea n‑ar fi consimțit să facă un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
duioșia lui Rosamund? „Delicatețe feciorelnică.” Dând, poate, a Înțelege: „E o ființă sentimentală și trebuie lăsată În voia ei. Chestiunile astea trebuie gândite bine de fiecare adult. Cât despre salamandrele roșii, cred că le‑ar sta mai bine Într‑un sos de spaghetti.” La Saint Martin am locuit Într‑o casă cu etaj la capătul mai jos, estic, al golfului. Parterul era ocupat de o familie din nordul Franței care preluase și grădina. Ei erau en famille, pe când noi nu aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
izbânzi, au venit la mine la etaj ca să‑mi spună la revedere. Doctorița Alba mi‑a adus o supă de pui preparată În bucătăria ei. Darul doctorului Bertolucci a fost un platou de lasagna și un supliment de chifteluțe În sos tomat, din cele pe care le mâncasem la reanimare. Încă nu eram În stare să mă hrănesc singur. Lingura Îmi tremura În mână și se ciocnea de farfurie, zăngănind; nu reușeam să o ridic la gură. Doctorul Bertolucci a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
se asociază VOCILOR: Dă-ne-o nouă astăzi... Și pâinea noastră cea de toate zilele... Și pâinea noastră cea de toate zilele... (Coloană de lumină și coloană de voci în adorare.) ARTUR, OSÎNDITUL Mascaradă în trei acte Ca să prepari un sos de iepure, ai nevoie de iepure; ca să crezi în Dumnezeu, ai nevoie de un Dumnezeu. Stavroghin Personaje: ARTUR GARDIANUL CĂLĂUL COLONELUL GUFI GUVERNATORUL TOBOȘARI, TROMPEȚI ACTUL I O încăpere amintind de sălile medievale de arme. Ideea că de foarte multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
nu se puteau realiza decât în condiții strict științifice. Am mușcat, și iată că ingredientele pe care le prelucram în fiecare zi s-au preschimbat într-un gust complex, o combinație de castraveți murați, roșii, ceapă și carne bine prăjită. Sosurile, în schimb, lăsau de dorit. Nu aveam prea multe să reproșez ketchupului (deși putea fi mai picant), însă maioneza, prea subțire și searbădă, se strecura printre bucățile de castraveți și le făcea atât de alunecoase, încât nu le mai puteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ascultătoare. Desigur, draga mea! Ai fi minunată. Ajunsesem la felul principal. Lăsându-mă pradă unui impuls gastronomic, mă aplecai peste masă și încercai carnea falsă, dulce-amăruie, de porc, care nu era deloc rea, probabil pentru că nu se simțea decât gustul sosului; după aceea, carnea falsă de rață, care semăna atât de mult cu originalul, chiar și prin textură, încât cu greu o puteam înghiți. Am revenit la clătitele cu tofu crocant, bine prăjit, pe care trebuia să mi le rulez singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
creveți, ghimber, ceapă verde, castane de apă și un fel ciudat de ciuperci pe care îl luasem ca să nu par limitată la capitolul gastronomie. În timp ce stăteam la coadă ca să ni se gătească mâncarea, am aruncat o privire pe lista cu sosuri lipită în spatele grătarului: sos picant de alune, teriyaki 2, sambal 3, dulce acrișor... Am ales un sos de citronelă, iar Hugo un chilli dulce. Bucătarul a întors creveții și apoi legumele de câteva ori în vasul wok4 care era negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
castane de apă și un fel ciudat de ciuperci pe care îl luasem ca să nu par limitată la capitolul gastronomie. În timp ce stăteam la coadă ca să ni se gătească mâncarea, am aruncat o privire pe lista cu sosuri lipită în spatele grătarului: sos picant de alune, teriyaki 2, sambal 3, dulce acrișor... Am ales un sos de citronelă, iar Hugo un chilli dulce. Bucătarul a întors creveții și apoi legumele de câteva ori în vasul wok4 care era negru ca tăciunele de atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ca să nu par limitată la capitolul gastronomie. În timp ce stăteam la coadă ca să ni se gătească mâncarea, am aruncat o privire pe lista cu sosuri lipită în spatele grătarului: sos picant de alune, teriyaki 2, sambal 3, dulce acrișor... Am ales un sos de citronelă, iar Hugo un chilli dulce. Bucătarul a întors creveții și apoi legumele de câteva ori în vasul wok4 care era negru ca tăciunele de atâta arsură; imediat se auzi sfârâitul ingredientelor care se perpeleau. După un minut, adăugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
care era negru ca tăciunele de atâta arsură; imediat se auzi sfârâitul ingredientelor care se perpeleau. După un minut, adăugă tăițeii, pe care îi amestecă din câteva mișcări rapide cu bețele, după care lăsă totul să se înăbușe. Când turnă sosul, citronela sfârâitoare, în combinație cu celelalte ingrediente, făcu să se ridice un singur nor de vapori dulce-acrișori. Am inspirat cu plăcerea parfumul. După care a răsturnat întregul amestec înapoi în bolul meu, fără să dea măcar un strop pe alături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fereastră, de cealaltă parte a camerei. — Treci pe la noi să ne saluți mai încolo. Hugo nu era la masă când m-am întors; apăru după ceva timp, cu un bol cu carne de vită și orez cu ardei iuți și sos de alune. — Cu cine vorbeai? L-am pus la curent. Părea interesat. — Nu numai că am șansa să o întâlnesc pe iubita lui Helen, cea negreșit suferindă de atâta timp, care mai e, pe deasupra, și producător, și editor contractor la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
apoi adăugă o bucată mare de polenta. Tăie o bucată de ficat cu furculița, Împinse ceapă peste el cu cuțitul și Începu să mănânce. Cum Îi era obiceiul, nu spuse nimic până ce-și goli farfuria. Când termină ficatul și strângea sosul cu ce-i mai rămăsese din a doua porție de polenta, spuse: Cred că e posibil să știe - sau să aibă vreo idee - cine l-a ucis. Sau de ce a fost ucis. — De ce? Dacă i-ai fi văzut privirea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
cât e mai Înalt locul, cu atât se mișcă el mai repede -, atunci voi ști că oricine vrea să ascundă lucrul ăsta are o putere destul de mare. — Cum ar fi cine? El mai luă o bucată de pâine și șterse sosul din farfurie. Cât știi tu, știu și eu, dar mă neliniștește foarte mult să mă gândesc la cine ar putea fi. — Cine? Nu știu, nu exact. Dar, dacă e implicată armata americană, poți fi sigură că e-o treabă politică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Aviano după bunul loc plac, Încărcând și descărcând orice pofteau. Când Brunetti Întrebă de ce erau atât de multe transporturi, Ambrogiani explică gradul de implicare al Americii astfel Încât soldații și aviatorii, soțiile și copiii lor, să fie fericiți. Înghețată, pizza Înghețată, sos de spaghete, cartofi pai, spirtoase, vinuri de California, bere: toate acestea, și altele pe deasupra, erau aduse cu avionul pentru a aproviziona rafturile supermarketurilor, iar asta fără a mai pomeni de magazinele care vindeau echipament stereo, televizoare, biciclete de curse, pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
fie cruțați de la a fi transformați în ramă de pat. Așa cum nu agrea ideea să ia loc pe „scaune“ făcute din lăzi de piersici reciclate. Și, cu atât mai puțin, nu aprecia gestul de a face baie după Jake, în „sosul“ lui, numai pentru că regulile din acea casă interziceau irosirea apei. Momentan, Jake face economie drastică la apă, i-a explicat Alice. Din cauza căzii de naștere. Chipul doamnei Duffield a devenit rigid. —Cadă de naștere? —Exact, a intervenit Jake lăsând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
tot. Trebuie să existe o carte bună de bucate organice sau vegetariene pentru copii. Cum să te distrezi pregătind cea mai bună mâncare organică pentru copil sau ceva de genul ăsta. Da, ăsta e titlul. Avea niște rețete fantastice de sos bechamel preparat din lapte matern. Alice a tras adânc aer în piept. — Eu mă gândeam, a încercat Alice, amintindu-și ce spusese mama ei, mai repede la mâncare organică pentru copii la borcan. Jake părea dezgustat. —Rosa nu mănâncă piure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
rahat, iar acum a venit momentul să scăpăm de ea. — Dar nu poți s-o folosești la altceva? Ochii lui Jake se măriseră de panică. —E cu castravete, nu? Nu putem s-o folosim la... nu știu... pe post de sos de salată? —Jake, asta e cremă de față. Nu poți s-o mănânci. Dar Jake n-o mai asculta. Plonjase în coșul de gunoi și scosese la suprafață, cu o expresie torturată, un pachețel pe jumătate deschis. —Doar nu vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fi fost mai puțin dezgustător. Hugo a fugit înapoi în bucătărie. După o căutare frenetică, a reușit să scoată la lumină un pachet pe jumătate gol de penne uscate. Era un început. Acum nu mai avea nevoie decât de-un sos. Sigur că nu avea nici un fel de sos. Hugo n-a găsit decât o cutie de sardine, o cutie de mazăre și un pachet de frunze de dafin. În dulapul cel mai apropiat de aragaz mai erau vreo două borcane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
înapoi în bucătărie. După o căutare frenetică, a reușit să scoată la lumină un pachet pe jumătate gol de penne uscate. Era un început. Acum nu mai avea nevoie decât de-un sos. Sigur că nu avea nici un fel de sos. Hugo n-a găsit decât o cutie de sardine, o cutie de mazăre și un pachet de frunze de dafin. În dulapul cel mai apropiat de aragaz mai erau vreo două borcane cu mâncare de-a lui Theo. Perspectivele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
servită într-un restaurant mare, cu o banchetă albastră care se întindea de-a lungul unui întreg zid. În fața acesteia, la intervale regulate, fără spații prea mari între ele, se găseau niște mese micuțe și pătrate, cu lumânări, sticluțe de sos de soia și un alt scaun de partea opusă. Majoritatea cuplurilor păreau formate dintr-o persoană care vorbea la telefon, în timp ce partenerul fuma de zor. Puținele conversații dintre cuplurile în care ambii parteneri erau prezenți păreau să se rezume la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de curând, viața era șocant de imprevizibilă și putea să fie foarte scurtă. Nu existau nici un fel de garanții și fiecare om trebuia să se agațe de fericire atunci când avea parte de ea. Hugo a întins mâna peste sticluța de sos de soia și și-a împletit degetele cu Alice. Păi, a spus el cu voce scăzută, conștient de prezența celorlalte cupluri care stăteau aproape de ei, avem două posibilități. Ori mergem înainte în felul ăsta, deci continuăm să ne întâlnim în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]