19,854 matches
-
peste zidul de centură, deschizând o breșă În apropierea porții. Un nor imens de praf se ridică, acoperind dărâmăturile, În vreme ce un al doilea proiectil cobora, cu șuieratul său infernal, dispărând sub stratul cenușiu. De această dată, nici o bubuitură nu Însoți sosirea pietroiului, ci doar un vuiet atenuat de moloz. Acum, În locul țintei nu se mai găseau decât vidul și devastarea provocate de prima lovitură. De partea cealaltă a porții, la câteva zeci de coți depărtare, unul din posturile de observație se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În fața unei structuri de stâlpi ce se pierdea În Întunericul din Înalt. Parcă Încercau să lumineze o figură din fața lor: un bărbat Înalt, indiferent la agitația celorlalți. Stătea cu capul Îndreptat spre naos, ca și când ar fi scrutat În tenebre, așteptând sosirea cuiva. Era ceva nefiresc În nemișcarea lui. Parcă un lințoliu Îi acoperea trăsăturile, făcându-le nediferențiate. Bărbatul stătea În picioare, cu mâinile Împreunate la spate. Dante era stupefiat. Pe chipurile zbirilor care se Înghesuiau Împrejur Își citea propria incredulitate. Bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
faptul că fusese un mare artist. Cine Îl putea cunoaște mai bine decât un tovarăș de breaslă? Figura Înaltă, cu trăsături cabaline a lui Iacopo Torriti Îi reveni În minte. Era singurul care Îl cunoscuse pe meșterul din Como Înainte de sosirea acestuia la Florența. Ori, cel puțin, așa părea. Arhitectul era la lucru, pe marele șantier al noii catedrale, În fața baptisteriului. Dante străbătu cu pași repezi Via dei Calzaiuoli, ticsită la acea oră cu tejghelele vânzătorilor, care o umpluseră cu corturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Încrucișarea cu o autoritate egală cu a lui. El Însuși purta toate Însemnele funcției. Apoi le ordonă soldaților să mărșăluiască spre Santa Maria Novella. Voia ca spionii lui Acquasparta, care cu siguranță dădeau târcoale, să aibă timp să Îi anunțe sosirea. Parcurse cu repeziciune strada care separa locuința lui de nunțiatură. La fiecare pas, vacarmul și gloata sporeau, ca și când toți locuitorii Florenței și-ar fi dat Întâlnire sub Încartiruirea vicarului papal. Pe ultima bucată de drum Îi veni greu să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
luare aminte chipurile trecătorilor, fără să observe Însă nimic suspect. Continuă să Înainteze cu pași repezi, lipindu-se de fațadele edificiilor, cu capul plecat, reflectând asupra celor abia Întâmplate. Acquasparta negase totul. Dar faptul că ajunsese la Florența imediat după sosirea meșterului din Como putea fi, Într-adevăr, o simplă coincidență? Poate că Ambrogio, fugind de la Roma, lăsase În acest oraș o urmă a intențiilor sale, iar acea urmă fusese găsită de oamenii papei, ca niște lipitori În căutare de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
au petrecut lucrurile, cu toate că Întâmplarea a avut și ea, Într-adevăr, un rol incontestabil. În absența perspicacității și inteligenței mele native Însă, n-ar fi folosit la nimic, așa că, mai bine, taci, ascultă și ia notițe. În primele luni după sosirea la Paris În calitate de ferice jumătate a micuțului Casanova despre care ți-am vorbit În avion, m-am ocupat intens de perfecționarea francezei mele de Dâmbovița, care nu era atât de rea, incât, să-mi fie rușine să ies din casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
din întâmplare ori dacă în mod legic, cu necesitate, bunele noastre personaje s-au îndreptat tocmai într-acolo, ori dacă însăși docila noastră pană i-a trimis la această întâlnire, noi nu vom ști-o, poate, niciodată. Cert e că sosirea celor doi călugări la această vrednică adunare nu tulbură cu nimic vorba începută, pare-se, cu mult înainte. — Ah - zise unul, aprinzându-și luleaua cu-n tăciune, cu-n cărbune - spuneți că omu-i o lumină pe lumea asta? Vă-nșelați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dădea seama că poziția sa se consolida tot mai mult. Raliul a mai trecut pe aici și pe organizatori nu i-a interesat niciodată ce lasă în urmă. Obsesia lor este să înainteze cu orice chip, să treacă linia de sosire și să-și încaseze banii. De la cine să încaseze banii? De la toți, de la fabricanții de mașini, de cauciucuri, lubrifianți, băuturi răcoritoare, țigări sau material fotografic - ridică din umeri, dând de înțeles că toate acestea erau cât se poate de evidente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mult! Pilotul rămase uluit și, în cele din urmă, se așeză pe scara aparatului, locul său preferat, de unde privi acel du-te-vino de piloți, mecanici și personal auxiliar, ce se străduiau să pregătească totul pentru a încărca primul avion, a cărui sosire era prevăzută în zori. Din acel moment, totul deveni o forfoteală nebună de oameni și mașini, iar Nené Dupré nu-i înțelese imediat că trebuia să rezolve singur o problemă căreia nu știa cum să-i facă față. Încercă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Am auzit vorbindu-se despre ele și cred că sunt cu adevărat teribile - trebui să recunoască sud-africanul. — Nici nu-ți poți imagina... Vremea a fost excepțional de bună în ultima lună, dar roagă-te ca harmatanul să nu vină înainte de sosirea avionului vostru, pentru că ar fi imposibil să aterizeze, iar în cazul ăsta puteți să vă considerați morți. — Bine - exclamă Sam Muller oftând din rărunchi, în timp ce se ridica cu greu în picioare. O să mă rog ca harmatanul să nu se trezească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de prezența lui. Oamenii s-au îmbulzit la cele două capete ale străzii. Când am ajuns acolo cu Adél, erau deja mai mult de o sută. Unii aduseseră binocluri pe care și le dădeau din mână în mână, în ordinea sosirii, ca fiecare să poată observa situația cu precizie. Erau de față toți cei cărora nu le cântasem și toate personajele secundare din viața mea. Era acolo și tocilarul care-și căuta de lucru, toți bărbații care dăduseră cu picioarele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
jurnalul unde lucrase aproape douăzeci de ani și asta l-a făcut să înțeleagă că se sfârșise cu viața lui veche. Ca evreu putea să emigreze în Israel. Dar până la urmă a ajuns în Suedia, ajutat de un prieten. După sosire, acest prieten l-a dus la sinagogă, cu toate că în realitate Zaharel nu era deloc credincios. La sinagogă lumea era pestriță, femeile se distingeau prin frumusețea lor neconvențională. Zaharel nu-și putea desprinde ochii de ele. Era timid și trist și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
îngropați de vii în zăpadă. Cu toate astea, carnavalul trebuia să aibă loc ca în fiecare an - așa gândea fiecare locuitor din Lucerna. Fără carnaval, viața își pierdea ritmul și religia devenea plictisitoare, săracă în bucurii. A doua zi de la sosirea mea ninsoarea încetase brusc și în locul ei venise un îngheț de pomină. În bucătăria hotelului, oamenii povesteau că păsările căzuseră ca pietrele din înalt, corpurile lor fiind înțepenite de ger, și ochii oamenilor căpătaseră o lucire de mineral la ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
fost ruptă de nici unul dintre presupușii autori, deși cu toții ar fi avut timp și motive destule să o facă. Rămânem, așadar, cu legenda autorului Romanului cocainei, brodată pe o serie de fapte reale, dar și pe mărturii neconfirmate. Reală este sosirea de la Constantinopol a manuscrisului romanului la redacția revistei pariziene a exilului rus Illiustrirovannaia Rossiia, care, la începutul anului 1934, organizase un concurs de debut. Manuscrisul era semnat M. Agheev, evident, un pseudonim, căci regulamentul concursului prevedea pentru autori folosirea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mă inviți la petrecere. Ce vorbă-i asta? se arătase supărat Toma. Cum să nu vă invit? Sunteți bine veniți oricând! Părinții lui Cristian se stinseseră de multă vreme, așa încât Pop și nevastă-sa erau singurii bunici ai copilului. Odată cu sosirea celor doi ardeleni, apartamentul în care locuiau cei doi devenise dintr-o dată neîncăpător. Doamna Maria, mama Ilenei se și instalase în bucătărie unde se apucase de făcut mâncare în așteptarea sosirii lui fiicei sale și a nepotului. Să mă ierți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și nevastă-sa erau singurii bunici ai copilului. Odată cu sosirea celor doi ardeleni, apartamentul în care locuiau cei doi devenise dintr-o dată neîncăpător. Doamna Maria, mama Ilenei se și instalase în bucătărie unde se apucase de făcut mâncare în așteptarea sosirii lui fiicei sale și a nepotului. Să mă ierți, mamă dragă, îl întâmpinase doamna Maria de cum intrase pe ușă, l-am trimis pe bărbatu-meu după niște cumpărături și nu știu pe unde a pierdut vremea. Abia s-a întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
greu, dar până la urmă am priceput. Câteva clipe Cristi rămase fără replică, uimit de concluzia chelnerului. Incredibil ce raționament fusese în stare acesta să facă. Din moment ce nu venise în control, dar locuia totuși la comandant acasă, care putea fi motivul sosirii sale în micuța localitate de munte? Doar nu venise degeaba. Nu mai rămânea decât fata lui Pop. Foarte simplu și pragmatic, clar ca bună ziua. Ce mai conta că el chiar era în concediu? Sau, mă rog, o fi în concediu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
însemna că se apropie de vale. Fiindcă mintea nu-i mai era ocupată cu grija de evita un pericol nevăzut, Cristian se concentra acum asupra drumului prin pădure. Ceasul arăta orele nouăsprezece. Deși încă mai era destul până la apus, până la sosirea întunericului, trebuia să se grăbească totuși. De acolo, de sub copaci, nu putea să vadă soarele, însă se cunoștea că acesta coborâse spre orizont și lumina scăzuse destul de mult. Chiar dacă acum nu se mai simțea amenințat, asta nu însemna neapărat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
munte ajutat de cei doi și, împreună cu Ileana se dusese acasă. Urcase direct în camera lui să se spele și să își schimbe hainele rupte și pline de praf. Ileana rămăsese jos împreună cu maică-sa care le deschisese ușa la sosire. Se speriase de moarte când dăduse cu ochii de Toma. O auzea explicându-i doamnei Maria că nu se întâmplase nimic grav, nu era vorba decât de un accident nefericit pe munte. Cristian alunecase și căzuse într-o râpă dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
tatăl lui, el nu făcuse asta niciodată și era clar că nici nu știe cum s-o facă. Atunci au intervenit zeii. Parcă spuneai că nu intervin niciodată. Te-au adus pe tine, ignoră ea spusele lui Cristian. Crezi că sosirea mea aici se datorează lor? Fără îndoială. Și, bine au făcut, altfel nu te-aș fi cunoscut niciodată. Dacă lucrurile stau într-adevăr așa cum spui tu, odată cu sosirea mea aici, Calistrat își vedea planul dat peste cap. Eu reprezentam un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Te-au adus pe tine, ignoră ea spusele lui Cristian. Crezi că sosirea mea aici se datorează lor? Fără îndoială. Și, bine au făcut, altfel nu te-aș fi cunoscut niciodată. Dacă lucrurile stau într-adevăr așa cum spui tu, odată cu sosirea mea aici, Calistrat își vedea planul dat peste cap. Eu reprezentam un pericol pentru el și nu l-ar fi oprit nimic să mă înlăture. Putea s-o facă de nenumărate ori, atunci când am dat piept cu vâlva. Nici n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Ceea ce nu știa el când plecase din unitate și nici Cerkatov nu-i spusese, era faptul că fusese repartizat la Spetznatz. Nu că dacă ar fi știut dinainte ar fi refuzat, nici pe departe, însă fusese luat prin surprindere la sosire. Auzise de trupele speciale Spetznatz, dar în nici un caz nu se așteptase la un asemenea regim de instrucție. Pregătirea fizică istovitoare alterna cu orele de teorie și, mai ales, de învățământ politic. Știa tezele lui Marx, Engels și Lenin, la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
său. Organizaseră lucrul în trei schimburi, grăbiți să ajungă cât mai repede la un rezultat. Godunov care era însărcinat să se ocupe de aducerea forței de muncă suplimentare, trimisese acasă în Transnistria un mesaj ca să le mai vină întăriri. Până la sosirea lor, băgase în subteran și câțiva băieți de ai săi. Aflând de hotărârea sa, Mihailovici nu făcuse nici un comentariu, se mulțumise numai să-și ascundă un zâmbet în barbă, la amintirea refuzului vehement al lui Boris de a-și pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
arunce o privire spre cel din lada camionetei, se îndreptă direct către cabina vehiculului. Porni motorul și ieși din curte, pe drumul ce urca sus, în munte. Conducea concentrat, cu dinții încleștați, concentrat la drum. În răstimpul cât durase de la sosirea în tabără cu cei doi prizonieri și până la momentul când pornise la drum, pusese la cale ultimele detalii cu privire la ce se va întâmpla după ce captura duhul blestemat din peșteră. În mintea sa încolțise un plan, diferit complet de cel al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
totdeauna. Aversiunea ei față de aceste păcătoase plăsmuiri o regăsesc Într-o formă latentă În mine. În 1947, cu ajutorul Crucii Roșii, am fost repatriat la Cetinje, unde locuia unchiul meu dinspre mamă, cunoscut istoric, biograf și comentator al lui Njegoš. Odată cu sosirea noastră la Cetinje, am dat examen de admitere la Școala de Artă. Din comisie făceau parte renumiții pictori Petar Lubarda și Milo Milunović. Bustul lui Voltaire, pe care trebuia să-l desenez după mulajul de ghips al statuetei lui Houdon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]