3,853 matches
-
Împrăștie pe bulevarde În grupuri care strigă lozinci anticomuniste, cer libertate și Îndepărtarea lui Ceaușescu. PÎnă spre miezul nopții, forțele de ordine se Înmulțesc la rîndul lor, sînt scoase În stradă tancuri și armata patrulează străzile. Au loc violențe, sînt sparte vitrinele unor magazine și incendiate Însemnele puterii comuniste, cîteva din greoaiele vehicule militare sînt atrase În zone unde rămîn blocate, unele dintre ele sînt incendiate. Se produce un fenomen clasic: amenințarea naște răspuns, violența naște violență. În sfîrșit, se Întîmplă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Împotriva regimului din ziua anterioară se fac iar auzite. PÎnă spre orele amiezii situația se reconfigurează În sensul unor noi lupte de stradă. Manifestanții par mai numeroși și mai Îndîrjiți, pe zidurile clădirilor din centru apar scrise mesaje subversive, sînt sparte vitrinele unor librării și tomurile masive cu Înțelepciunea Supremului sfîrșesc În flăcări, sînt fluturate steaguri naționale de pe care au fost decupate Însemnele cu care puterea comunistă le-a Împodobit. De partea cealaltă, Securitatea mobilizează În oraș trupe operaționale, În timp ce conducerea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
articulat, cu sens, timpanul. Au urmat cele trei bubuituri apocaliptice, iar acum ceea ce aud, fie sunete emise de natură, fie de om, prin acte mecanice sau cu ajutorul corzilor vocale, sînt un fel de triluri sintetice, muzica unei orgi cu tuburile sparte, zgomotul unui univers paralel. Am timpanele franjuri. Sunetele lumii sînt modulate și aproximativ melodioase și incoerente și nu mai Înseamnă nimic. Armata, după ce m-a transformat Într-un ticălos, era să mă omoare, iar acum m-a surzit. Probabil că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
rândul porcilor murdari? Întâmplătoarea caracterizare îl sâcâia pe părintele Bernard. — Nu, răspunse Rozanov, cu un laconism descurajator. Vai de mine, dar ce dracu au făcut cu „Inelul“? Preotul și filozoful se uitară la megaliții care erau dispuși într-un cerc spart, cu un diametru de vreo șaizeci de metri. Erau nouă pietre. Cea mai timpurie referire la ele datează din secolul al XVIII-lea, când au fost descoperite doar patru dintre pietre. Celelalte au fost dezgropate, adunate și înălțate în poziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fi zis. Ce încurcătură! De câtăva vreme am tot dorit să-ți vorbesc, spuse Emma. Se găsea singur cu Pearl în altă parte a grădinii, unde se afla un lac supraâncărcat de nuferi, la care se ajungea coborând câteva trepte sparte și sfărâmate. Nuferii acoperiseră aproape întreaga suprafață a apei. Ici-colo, în câte o ferestruică de verde închis, fulgera săgetarea aurie a unui pește. — Cum e posibil? răspunse Pearl. Azi ne-am întâlnit pentru prima oară. Și Pearl purta o rochie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mă duc... trebuie să fug... Pentru ce? Trebuie să povestesc și altora toate astea, trebuie să le comunic noutatea! Cu aceste cuvinte, Tom sări peste partea mai joasă a zidului, străbătu în goană terasa crăpată, presărată cu bucăți de piatră spartă, făcu un salt în iarbă și începu să alerge cât îl țineau picioarele în direcția mării, de-a lungul unei alei de arbori de tisă zdrențuiți, care formaseră cândva niște garduri vii. Rămas singur cu fetele, Emma se simțea iritat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a spart. Lucian nu era acasă. La înapoiere a găsit-o la piciorul etajerei, cu piciorul rupt. Nu făcută țăndări, ci doar cu piciorul rupt, parcă retezat. Sper c-ai aruncat-o. Nu-i bine să ții în casă vase sparte. Aduc ghinion. Chiar și lipite. Sigur că da, nici lui Lucian nu-i place să țină în casă obiecte sparte sau stricate. Deși, având în vedere vechimea vazei, i-a trecut prin cap să încerce s-o lipească. Până la urmă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ci doar cu piciorul rupt, parcă retezat. Sper c-ai aruncat-o. Nu-i bine să ții în casă vase sparte. Aduc ghinion. Chiar și lipite. Sigur că da, nici lui Lucian nu-i place să țină în casă obiecte sparte sau stricate. Deși, având în vedere vechimea vazei, i-a trecut prin cap să încerce s-o lipească. Până la urmă însă a renunțat. Dar cele două glastre mici, de faianță? Cele cu floricele roșii? Glastrele mici, cu floricele roșii, n-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
tu o iarnă întreagă? Roagă-te doar să fie zăpadă și atunci vei scoate skiurii puși la naftalină și pe aici ți-i drumul!” - m-a luat la vale gândul de veghe. “Poate că îi fi auzit și tu, gură spartă ce ești, de zicala care spune că un necaz nu vine niciodată singur. Dacă n-ai priceput-o, ți-o pot <traduce>”. “Zicala ca atare o înțeleg, da’ nu știu care-i al doilea neaz pentru tine, afară de lipsa Zânei”. “Vorbăria ta
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
a exista, accepți inclusiv posibilitatea de a fi mușcat; că frica ne face egoiști, iar egoismul sfârșește ceea ce a început frica... Dar dincolo de aceste vorbe mari, rămâneam ceasuri întregi golit de vlagă, din ce în ce mai răvășit și mai aproape de starea unui vas spart. De-a lungul nopților de insomnie, mi se părea uneori că-l cunoșteam de undeva pe îmblînzitorul care mă vizita seară de seară. Am început să mă uit mai atent la el. Era destul de bine legat, simplu, viguros și grosolan
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
bună seara" și în loc de obișnuitul "ce mai faci?" sau de o explicație a absenței sale m-a întrebat cu glas precipitat: "Ai auzit și tu ce se întîmplă?" "La ce te referi?" La povestea cu câinii, bineînțeles. Câinii și becurile sparte." " Da, sigur că știu", i-am zis. A tăcut o vreme și a oftat lung. Parcă nu era decis cu ce să continue. Sau poate se temea că era auzit și de altcineva în afară de mine. Deodată, ca și cum se hotărâse să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
însămi în perioada aceea, de fapt. Mă temeam să umblu pe stradă, mă temeam să vorbesc până și cu vecinii sau cu colegii despre ceea ce se întîmpla. Cu excepția mea toată lumea avea câini, dar nu discutam despre ei. Nici despre becurile sparte. Numai când și când, cineva lăsa, fără voie, să-i scape un "Ați auzit...?" Dar imediat renunța. Bărbia începea să-i tremure și se gândea probabil că era mult mai înțelept să fie prudent, să nu discute nimic. Se auziseră
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nu mai putea dormi. Apoi a început să-mi explice. Am aflat că era judecător... "Va să zică de aceea îmi telefona zilnic la ora cinci fix, pentru că era învățat cu punctualitatea", mi-am spus... Luase pe contul lui anchetarea cazului becurilor sparte și nimerise pe o pistă primejdioasă, incredibilă, de care știa numai el. Era sigur că dresorii au spart becurile. Le-au spart ca să terorizeze orașul, să fie nevoie de câini și, fiind nevoie de câini, să fie nevoie de ei
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
var cădeau de pe zid, iar înlăuntru, printre pietre, crescuse iarba și-și făcuseră șopârlele cuib. Când am intrat, o mulțime de șopârle speriate ne-au trecut printre picioare. Pe altarul de cărămidă erau amestecate crengi și flori putrezite. Prin geamurile sparte vântul putea să șuiere în voie, iar deasupra, pe cupola joasă, abia se mai distingeau în tencuiala cojită urmele unui Christ pictat care binecuvânta acum un liliac ce murise parcă într-o mică spărtură. Dar liliacul era numai adormit. Speriat
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
la dispoziția păianjenilor. Nu mai sper s-o văd pe Eleonora revenind, și voi încerca să străbat deșertul de dincolo de pădure. Sânt calm, dar credeți-mă, domnilor, nu știți cât de violent este calmul. Deasupra plopilor se înalță un soare spart. Și îmi privesc pentru ultima oară grota înainte de a o părăsi. Am trăit aici cum aș fi visat sau am visat cum aș fi trăit? Dar, gata! Porunca a unsprezecea e mai importantă decât cele zece porunci la un loc.
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
a întins mîinile: ― Doruie! Atât a rostit, gâtuită de emoție și m-a îmbrățișat cu toată ființa. ― Ce frumos e! șoptea mângâind inelul ca pe o vietate gingașă. Trebuie să te fi costat o groază de bani. De ce ești mână spartă? ― Crezi că mă uit la bani când e vorba să-ți fac o mică bucurie, iar mie una mare? i-am spus și am sărutat-o prelung. ― Uite, sărutarea asta costă mult. Așa că tot eu îți rămân dator... N-a
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pe sus? Ce, este cineva în par și cântă? Uite, o să facem drăcia asta bucăți ca să vezi că știm că-n ea sunt plăci de gramofon!" Ei bine, cu toată munca de a-i face să renunțe la pornirea dintâi, spartul, nimeni nu a înțeles pe deplin cum funcționează aparatul. Teofan Munteanu era un bărbat înalt, fumos, blond și umbla îmbrăcat într-o haină îmblănită scurtă, pantaloni kaki și cisme. Acestea două din urmă de la do tarea sa de ofițer de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
ocupată. Aproape de vacanța de Crăciun s-a creat încă un post la școala primară din târgul Nicorești. În curtea școlii era liberă o clădire, cea în care locuise până la ieșirea la pensie, fostul director Ștefan Nicolau. Stătea pustie, cu geamurile sparte și fără uși, sobe... Din păcate Năstase Negru, directorul, refuza categoric să accepte locuirea noastră acolo. Mi-a spus că dacă mă înscriu la țărăniști am putea discuta. Și abia după memoriul trimis prefectului am primit dreptul de folosință. Cu ajutorul
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Vartic, cum aveam să aflu târziu, o eminentă profesoară și colaboratoare pe vremuri la reviste literare de prestigiu. Întingeam pâinea de tichet prin sosul repetabil al sărăciei anilor '60 și, nedeslușit la început apoi din ce în ce mai pregnant, un scârțâit de mandibulă spartă, a tatei, grăbea celor doi băieți ridicarea. Mama, privire de li niște albastră, ne așeza la loc. Scârțâitul ca și Fecioara cu Pruncul, icoană ascunsă în spatele dulapului de la bucătărie sau cureaua lată cu o cataramă de pe care cineva polizase însemnele
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
despre frumusețe a ieșit din durere. Am reținut, din lecturi, o mulțime de fleacuri peste care un specialist trece cu dispreț: că precursorul lui Don Juan în Atena antică, Alcibiade, a reușit s-o seducă până și pe soția regelui Spartei, când a fugit la spartani, sau că severul Nicias nu ieșea niciodată din casă cu piciorul stâng, înscria cuvinte magice pe zidurile locuinței pentru a o proteja de incendii, nu întreprindea nimic în zilele nefaste, marți și vineri, iar ca să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ridice un monument impozant, Memmius a revocat, însă, ordinul. Ce a rămas din toate astea? Din templul zeiței Artemis, considerat una din cele șapte minuni ale lumii antice, au ajuns până Ia noi o coloană și câteva bucăți de piatră spartă. Nu avem cum să înțelegem uimirea lui Alexandru cel Mare. A dispărut și altarul, lucrat de Praxitele. Goții au jefuit templul de podoabe. Apoi, creștinii l-au transformat în carieră de marmură pentru construirea bazilicii "Sfîntul Ioan" și pentru catedrala
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
de aceea, la fiecare pas. Aici, poți să dispari fără să știe nimeni ce s-a întîmplat cu tine. Până și poliția se teme, după o anumită oră, să se aventureze în Harlem. Multe case au pereții afumați și geamurile sparte. Am auzit că mulți negri dau foc locuințelor când vor să se mute, dar nu pricep de ce fac asta. Trebuie să mă interesez. În stradă, se simte în aer, parcă, o surescitare. Poate, din pricina faptului că toată lumea vorbește tare și
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
întîmplări cu români care se plâng, cu predilecție, de alți români, ca ele să nu aibă un sâmbure de adevăr. Comunitățile românești din Los Angeles, New York sau Chicago (aici mă bazez doar pe bîrfe) arată, mai degrabă, ca un vas spart. Ce blestem lucrează la asta, nu știu. Și, la drept vorbind, nici nu vreau să știu. De vreme ce eu n-aș fi fost capabil, presupun, să-mi aranjez un rost în exil, nu cred că sunt în măsură să-i judec
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
drum de fier nu se poate căpăta și fiindcă, făcând abstracție de mândria mea, pe care o nesocotesc în tot momentul față de tine, și orice îndatorire din parte-ți mi-ar fi foarte plăcută, dar știu că Bebeluș e mână spartă, apoi să lăsăm la o parte chestiunea venirii mele la București, s-o amânăm până atunci până când ți-o fi dor, dor nespus de mine, până când va fi trecut timpul ție trebuitor pentru a ajunge să pui ceva la cale
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
fișierul respectiv, și i l-a arătat antreprenorului. O, dar nu ne-am înțeles ca să faci și una ca asta. Nici ca să ne muști, mereu, din plată, nu ne-am înțeles. Apoi, din câte observ, voi vreți, ca, acum, la spartul târgului, să spargem și înțelegerea de început. Nu, domnule, nu asta vrem. Dar ce? Să ne recuperăm sumele de care am fost frustrați. Ni s-ar fi cuvenit și ceva pe deasupra. Dar, hai, treacă de la noi, asta; dați-ne ce
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]