38,816 matches
-
în față îmi stă doar un copil, simt că toată discuția începe să mă agaseze. - Ascultă, draga mea, nu am timp de joacă. Nu vrei tu să-mi spui mai repede despre ce e vorba? Alma face doi pași în spate, privindu-mă speriată. Dumnezeule, ce neinspirată am putut fi! - Iartă-mă, te rog! Nu-ți fie frică, vino! Întind mâna și o mângâi ușor pe obraz. Un zâmbet abia schițat îi răsare, în sfârșit, pe buze. - Așa te vreau. Și
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
când dintr-o dată simți că rochia i se agăță de ceva. Nu vedea ce putea fi, începuse să se lase ceața dinspre ziuă. Aruncă o ultimă privire disperată către mal. Când apăruse acolo tânărul acela înalt, cu un rucsac în spate? Părea că se rătăcise și el. Nu mai avea mult, era foarte aproape, iar mâna lui, îndreptată spre ea, i-ar fi prins așa de bine... Ar salva-o! - Ajută-mă, te rog! Tu... da, tu! Sunt aici. Te rog
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
niciodată și chiar a fost cuminte, nu i-a supărat pe ai lui, iar la școală a fost mereu printre primii. De fapt, crede că acest personaj nici nu există. De unde până unde atâta generozitate pe un bătrânel adus de spate, venit din cine știe ce loc... De unde să aibă un biet moșneguț atâtea daruri, pentru a le împărți copiilor din lumea întreagă? Clar, ceva e cusut cu ață albă, în toată povestea asta cu Crăciunul. Ar fi întrebat-o pe mama, dar
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
pășească pe aleile tăcute ale cimitirelor. - Bună dimineața, vă pot ajuta cu ceva? Tresări. Probabil părea debusolată, de vreme ce paznicul de la intrare o întâmpină cu o asemenea amabilitate. Nu putu să articuleze niciun cuvânt, arătându-i doar un nume scris pe spatele unei fotografii vechi. - Aveți un pic de mers, drept înainte până dați de capelă și apoi faceți în stânga ei. Sunt câțiva copaci în zona respectivă, veți... - Mulțumesc, mă descurc. Porni în direcția indicată, lacrimile îi jucau deja în colțul ochilor
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
indicată, lacrimile îi jucau deja în colțul ochilor. Frigul devenise parcă din ce în ce mai pătrunzător, aproape că nu-și mai simțea obrajii și degetele i se lipiseră de fotografia pe care nu o mai pusese la loc, în geantă. Se strecură prin spatele capelei, uitându-se cu atenție în stânga și dreapta ei. - Dați-mi și mie de-o bucată de pâine, să fie primit, domniță! În fața ei apăruse brusc un bătrân, gârbovit, slab, cu ochii pierduți în orbite, ca-n hău. Căra după
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
e. Ci doar puțin somnoroasă, cu ochii abia mijiți și cu obrazul îmbujorat, după o noapte aproape albă, presărată de lungi ceasuri în care am stat cu ochii lipiți de geam, privind afară. O sâcâitoare și deja obișnuită durere de spate, ce face „deliciul” nopților mele de mai bine de un an de zile, m-a țintuit și de această dată în fața geamului, privind minute în șir strada scufundată pe jumătate în întuneric. Nu întreba de doctori și medicamente. Bifat. Nimic
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
în profunzime și total, sufletul. Astfel încât prefer să vorbesc, de cele mai multe ori, singură. Nu, nu la felul în care poate crezi. Ci doar în ...gând. Mă lamentez, strig, mă cert, mă mângâi, plâng sau râd isteric, cu capul dat pe spate, ca o mică vrăjitoare pusă pe șotii. Dar nu sunt. Vrăjitoare. Sunt doar ...o femeie. Nu chiar ca oricare alta, pentru că dacă aș fi fost, nu aș fi scris toate astea, nu mi-aș fi pus în cinci rânduri scrise
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
în expresia ei scenică ori textuală, este un mod de sfidare a morții, observă Carmelia Leonte, dar și un spațiu de siguranță, de securizare a ființei pentru că, iată, chenarul alb din jurul textului și scena, cu aspațialitatea ei (avanscenă, față și spate de cortină, arlechinii, fosa, culisele) reprezintă astfel de zone securizante ale poetului și actorului. Într-o altă ordine, cât/cum se poate regăsi poeticitatea scenei în definiția de antologie a unui poet contemporan, George Vulturescu ("Unii dintre noi știm că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
maramă veche. Aveam sentimentul că oglin-da aceea nu este ca toate oglinzile și ne-am apropiat să ne privim în ea. Într-adevăr, chipurile noastre nu s-au văzut așa cum erau, ci lățite în mod grotesc.40 Uneori poetul întoarce spatele realului cu atâta franchețe, încât schelăria iluziilor lui, lipsită de orice pregătire, de orice suport, se clatină din temelii: Existența mea era o amară alegorie de carton, un spectacol fără grație. (Meridian) Școlarul Durerii încearcă să trăiască dincolo de memorie (= oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
dovedește un joc tragic, asumat în întregime. Așa cum umbra nu are nimic de câștigat de pe urma omului care o proiectează, nici omul nu câștigă nimic pe seama umbrei; așa cum imaginea este dezamăgită de actor și încearcă să îl repudieze, să îi întoarcă spatele cu hotărâre și pentru totdeauna, nici actorul nu se bucură de imaginea lui, sperjură și, vai!, atât de inconsistentă; în sfârșit, așa cum actorul, cu o ultimă speranță și un ultim alint, își trimite ambasadorii plini de fast și strălucire către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
pușca pe mână, cuțitul și pumnalul la brâu, porthartul pe umăr, iar baltagul în cealaltă mână. Dușmănia și ura îl așteptau în două tufe pe ambele laturi ale drumului. Cum a trecut pădurarul, ucigașii au și sărit, lovindu-l pe la spate în moalele capului, apoi i-au luat pușca și baltagul și l-au lovit cu ele. Și cum nu ar fi fost de ajuns, cu cuțitul lui de vânătoare i-au tăiat limba. Pe la opt seara, un tânăr din sat
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
câmpie, trebuia înălțat. De menționat că rușii îi luaseră prizonieri pe români. Petrache s-a coborât de pe drum puțin mai în câmp, prefăcându-se că-și face nevoile. Dar cu ochii pe santinelele rusești. Când s-a întors rusul cu spatele, a și rupt-o la fugă, imediat a sărit unul după el și încă altul și tot așa. Rușii au început să tragă cu puștile automate după fugari. Când a văzut că fuge primul după el, Petrache a alergat și
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Într-o noapte, nașul lui pe nume Rusu Uță, de foame, a îndrăznit să sară gardul și s-a apucat de mâncat mazăre, nicidecum să culeagă, că foamea îi dădea târcoale prin stomac. Între timp Chimircan l-a surprins pe la spate și l-a bătut cu furca, apoi l-a luat în brațe aproape mort și l-a aruncat peste gardul ce era făcut din spini, că niciodată în viața lui Chimircan nu a avut altfel de gard, decât de spini
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
strângându-l cu o șufă groasă mulți bărbați îl ajutau, numai să-l audă cum le spune tot felul de glume și de bancuri. Casa lui era cu fața la răsărit, cu două camere și cu sală pe mijloc, cu paravan la spate spre apus și prispă înaltă și o streașină lată. În partea de jos, adică spre sud, camera avea un geam, iar în fața spre răsărit două geamuri, geamurile aveau câte două ochiuri care se deschideau amândouă și pe fiecare ochi era
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Lada era plină cu pelicele de miel pentru căciuli, că Burdun în fiecare vară îngrijea de stână, căci avea oi multe și l-au ușurat Lucache și cu Cocoloș de atâtea pelicele de miel, câte au putut duce ei în spate. Tot așa l-au ușurat pe Gheorghe Busuioc de vin, că doar și de vin aveau nevoie cei doi ușuratici. Gheorghe Busuioc era în cotul lor și cunoșteau mult mai bine cum stau lucrurile. Lucache avea doi verișori primari care
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Cociocoaia și-a făcut prezența imediat și a început să rupă niște paie putrede în văzul celor ce veniseră să ia măsuri. Baba își făcea ritualul bolborosind ceva din gură, numai de ea știut. Imediat ce baba s-a întors cu spatele către ei și a pornit la vale către centrul satului, autoritățile, anume primarul și secretarul însoțiți de milițieni, au pornit după babă tăcuți și liniștiți de parcă se întorceau de la o înmormântare. Astfel strănepoata babei a rămas să-și facă casă
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
a împlinit vârsta de 94 ani. Poate trăia mai mult, dar nu se lăsa de vrăjile ei și se certa mereu cu alte babe din această cauză. Într-o dimineață, o altă babă a brâncit-o pe niște scări pe la spate și Cociocoaia a căzut cu tâmpla de o muchie a scărilor și și-a dat duhul pe acele scări. Imediat a fost chemat Arghiruță, care și-a luat mătușa. Baba, cât a trăit la azil, a fost mustrată de conștiință
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
a născut pe Dumitru, care era și este bucățică ruptă din Toader Lupu. Anii se scurgeau ușor, familia a crescut numeric. Lupu era și fierar, așa că se descurcau și ei cu ce câștiga el la fierărie. Lemne aducea el cu spatele, că era pădurea aproape și o iubea mult pe Ioana. Primăvara, când se topeau zăpezile și începeau ploile, drumul se transforma într-un glod, care de multe ori ajungea până la genunchi. Nu întâmplător satul poartă numele de Glodenii-Gândului. Într-o
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
pomi cu lemne groase peste ele pentru a nu fi luate de vânt. Iarna veneau cu vitele în pădure și le dădeau să mănânce frunzele culese toamna. Dacă vremea nu permitea acest lucru, atunci sătenii plăteau femei să care în spate până în sat frunzele. Atunci când regulile silvice sunt mai aspre, și aici ne referim la nivelul constituțional, sătenii își restrâng practica la pomii din vatra satului. Când fac frunzarul în sat, el are 1,20 metri lățime și 3 metri înălțime
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
ce reprezintă, fiind doar o Îngrămădire de blocuri de piatră necioplită, era un copac cu o scorbură așa de mare, că Încăpea capul unui om. Pe una din băncile din apropiere, stătea o femeie Înveșmântată În negru, puțin adusă de spate la cei 55 ani, cât am aflat ulterior că avea. Obosise de drumul făcut de la hotel până acolo, pe aleea pe care mersesem și eu până la apariția șopârlei. Era așa de mult soare și răcoarea de dimineață, te Îmbia să
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
știut să-i respecte și să-i prețuiască. S-a stins Într-un final, iar trupul vlăguit de boală, de nemișcare prelungită, era ca al unui copil. Toate persecuțiile la care fusese supusă, nu lăsaseră nici o urmă. Doar rănile de pe spate, aminteau de asta. O priveam printre lacrimi, pe femeia caremi povestea cu o jale de nedescris. Nu-și mai ștergea lacrimile, le lăsa să curgă În voie, la picioarele ei lângă banca pe care stăteam amândouă. Mai spusese doar că
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
Încărca la loc. Avansați, doamnă, mai În față, altul nu mai este decât peste o oră, o apostrofase un bărbat arțăgos și cu chelie, la ce vă tot uitați, ce aveți de văzut? Mă uitam dacă pot să avansez... În spate zisese și mama Andreei cu sarcasm. Mă uit după fiica mea. E-n ordine, mamă, stau bine aici, nu-ți face griji și compostează tu bilet și pentru mine, o auzise pe Andrea care se așezase chiar pe geamantan, pentru
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
ceva timp de așteptat. Cum nu obiectase nimeni, se Îndreptaseră spre mașina parcată aproape de plaja de nisip, doar că Silviu se grăbise să deschidă portiera din față și o lăsase deschisă pentru mama Andreei, apoi o deschise pe cea din spate unde o invitase pe fată și se așezase și el imediat. O muzică de jazz În surdină, porni tatăl după ce se așezaseră cu toții. Întunericul părea că Începe să cedeze și treptat cerul devenea cenușiu, iar mișcarea valurilor se asemăna cu
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
și celelalte două asistente din salon. Toți o iubesc și o admiră pe frumoasa Raisa. Se stropește R. cu agheasmă în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh și astfel se încheie ceremonia botezului*. Eu fac un pas în spate și întreb una din asistente cât * Botez romano catolic. trebuie să-i dăm preotului: - Nimic, nu-i dați nimic, spune agitată, la noi nu se procedează așa; el este salariatul spitalului. Am mulțumit frumos. Atât. După vreo oră am plecat
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
crezusem încă într-o șansă a vieții întrupate a micului trupușor chinuit. Ce visasem eu?! Cam la ora când Raisa pleca, a venit la mine și și-a luat rămas bun și mi-a transmis iubirea ei. A venit din spate și mi-a pus o mânuță în palma stângă și eu i-am ținut-o în palma mea și cu dreapta o mângâiam, iarăși și iarăși, și-i spuneam: „Ce mână frumoasă ai!”. Dar pe măsură ce o mângâiam, mânuța creștea în
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]