35,079 matches
-
anticomunismul eroic, iluzionat și mesianic, spre un minimalism personalizat și pragmatic, dominat de o societate de consum. Descoperim letargia, abandonul, nevroza valorilor ce nu poate fi însă împiedicată printr-o răzmeriță ideologică sau culturală, ci doar dusă la extreme, cu speranța că se va epuiza de la sine... Unele neajunsuri, cum ar fi demonstrativismul prea apăsat, nu fură însă din valoarea cărții, care îți dă uneori impresia unei "istorii personale" despre viața cotidiană în comunism și postcomunism . În analizarea evoluției cetățeanului român
Profeți mincinoși by Ioana Crișan () [Corola-journal/Journalistic/11899_a_13224]
-
mistice și religioase și accelera prin aburii alcoolului, Ierusalim este copil al câmpului și al străzii, fură, sparge mașini și se prostituează pentru a i se da șansa de a trăi. Înaintează ,ca de altfel toate personajele cărții, aproape fără speranță, în ideea instinctului de supraviețuire ilustrat de Darwin, în căutarea unei libertăți necunoscute deocamdată. Chiar și conceptul de libertate cu care operează Aldulescu este unul "minimalist", căci acolo unde nu mai este posibilă opțiunea dintre bine și rău, singura posibilitate
Profeți mincinoși by Ioana Crișan () [Corola-journal/Journalistic/11899_a_13224]
-
de fiecare dată, pentru cel care o folosește - poate să substituie orice. Inspiră un text inexistent - și astfel îi dă viață în viitor - și anulează un capriciu care ar fi generat o crimă. Dacă scrisorile ucid, hîrtia imaculată cauționează o speranță. Totdeauna viitorul e un cec în alb.
Scrisorile primejdioase by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11940_a_13265]
-
din camerele alăturate, pe majoretele dezgolite. "Restricțiile stau la baza civilizațiilor". Aceasta e axioma după care se ghidează în viață singurul corect veritabil al romanului. Enid nu l-a putut corija până în ultima clipă a vieții. Dar nu-și pierde speranța. Ultimul paragraf e nepotrivit de asemănător cu celebrul "Tomorow is another day": "Toate corecțiile ei fuseseră în van. Era la fel de încăpățânat ca în ziua în care îl cunoscuse. Dar... avea șaptezeci și cinci de ani și intenționa să facă niște schimbări în
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
controlul de partid". încă o dată, măcar de-ar fi fost așa! Supărat cam din aceleași motive este și Paul Anghel care deplânge atmosfera de anarhie de la U.S., "de incitare la opunere față de conducerea literaturii, față de partid". Noroc că există Ceaușescu, speranța ultimă și dătătorul de sens al existenței: "aș dori să spun că pentru noi reprezentați un sens de existență. Ce ne-am face noi dacă nu ați fi dumneavoastră? Cei despre care a fost vorba adineauri, cred că de-acum
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11921_a_13246]
-
verdictele", mai totdeauna exacte, ale lui Cistelecan, în puncte de plecare pentru cea mai de folos dintre lecturi, aceea pe cont propriu. Titlurile (am reținut, la întîmplare: Expresionismul din sertar, Întoarcerea din concediu, Flirt cu postmodernismul, Lirică de tăuraș, Marea speranță albă) nu-ți dau pace pînă nu citești cronica, și mai pe urmă ea, terminată, de obicei, într-o bine ascuțită furculiță, și nu pentru că soluția "definitivă" nu i-ar sta criticului la îndemînă ("cărți și îngeri sar, deopotrivă, în
Alambicuri cu poeți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11952_a_13277]
-
le dă o stare de inconfort. Dar la fel de bine ei trebuie să înțeleagă - și nu dau semne c-ar face-o - că dacă nu se vor produce reforme urgente, cu efecte substanțiale și imediate, toată această construcție de iluzii și speranțe pe care stau se va prăbuși precum castelele de nisip. Au pățit-o și alții mai breji decât ei!
Rebelii de carton by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11944_a_13269]
-
Pe scurt, semne indubitabile ale crizei ce se apropie la galop. Popularitatea lui Traian Băsescu e la apogeu, dar asta nu înseamnă că românii au renunțat la orice așteptare concretă din partea lui. Gura mare prezidențială a creat un orizont al speranței pe care nu știu cum și dacă va reuși s-o umple cu fapte echipa semi-nervrotică a pede-liberalilor. Lozinca "viitorului luminos", dar din ce în ce mai îndepărtat, nu mai impresionează pe nimeni. Românii s-au molipsit de setea de imediat a occidentalilor, nemaiacceptând varianta "kalendelor
Curcile diplomate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11992_a_13317]
-
nu înțeleg acest lucru - și se pare că nu-l înțeleg - noii stăpîni ai țării au șanse enorme de-a se alege cu antipatia plină de resentiment a celor ce-au crezut în ei. Ca unul care mi-am pus speranțele și-am susținut deschis D.A.-ul și candidatura lui Traian Băsescu, am deja suficiente motive de suferință personală. Mi se pare inacceptabilă - cu șanse mari de-a deveni sinucigașă - căderea administrației în capcana comodității. Se știe, de când lumea, că incapabilii
Curcile diplomate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11992_a_13317]
-
cu mai puține răspunderi, dar care au în mână arma votului, nu au prea multă răbdare. Dacă hidra mafiot-pesedistă nu va fi decapitată în cel mai scurt timp, atât ei, cât și noi putem să ne luăm adio de la orice speranță de-a mai îndrepta vreodată lucrurile în această țară plină de umor, dar vidă de fapte.
Curcile diplomate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11992_a_13317]
-
convertească în vrăjmășie. în definitiv, invidia reciprocă a compozitorilor nu are în zilele noastre nicidecum un suport real, întrucît aproape nici unul nu duce o existență atît de tihnită și de apreciată pe cît ar trebui să i-o aloce invidioșii. Speranțe înșelate, succese ratate, pretenții lezate, talente neîmplinite, aspirații amînate - iată cîteva mostre de cazuistică a geloziei compozitorului contemporan. Nici chiar mai tinerii creatori nu au purces la schimbarea macazului. Dimpotrivă, ei au aflat rapid cît de folositor este să pozezi
Tot mai marginalizați... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11983_a_13308]
-
casă: Pune niște toast secară în prăjitor pîine ca să fac tartina pîine unt". N-aș vrea să închei pe un ton pesimist, pentru că nu-mi stă în fire. De aceea semnalez la final un fapt pozitiv, care mi-a încurajat speranța. În acest marasm național al devorării prepozițiilor am răsuflat ușurat cînd am văzut că, după dispariția celor autohtone, ne-am gîndit să importăm prepoziții pentru a reface specia. Am observat deunăzi că pe fruntea unui troleibuz scria atît: "VIA UNIVERSITATE
Furtul de prepoziții by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11993_a_13318]
-
actuală. A existat o receptare, un ecou în acest sens? Nu știu. Eu mă limitez să lansez mesajele. La urma urmelor, noi scriitorii sîntem ca și naufragiații: scriem mesaje pe care le lansăm în aceste sticle care sînt cărțile, cu speranța că cineva ar ajunge să le citească. Dar, dacă o face sau nu și dacă mesajul este înțeles sau nu, asta nu mai aflăm niciodată. Nici un trebuie să ne intereseze pera mult. Misiunea scriitorilor este să scrie, nu să salveze
Interviu cu Julio Llamazares - "Pentru mine poezia este fundamentală" by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11986_a_13311]
-
zilele Războiul nu mai trebuie declarat, ci continuat. Absurditățile au devenit normale. Eroii nu se mai aruncă în luptă. Cei slabi combat în linia întâi. Uniforma de azi e răbdarea și medalia prinsă pe inimă e o sărmană stea a speranței. Conferită când nu mai urmează nimic, când tobele au amuțit, când inamicul e doar un sol și cerul s-a acoperit de umbra înarmării permanente. Medalia conferită pentru dezertare din cazarmă, pentru că te arăți curajos cu prietenul, pentru trădarea secretelor
Poeme de Ingeborg Bachmann by Emil Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/11988_a_13313]
-
este inclus în manualele școlare, dar și în străinătate, prin intermediul traducerilor în diverse limbi), faptul real este un fenomen social frecvent și îngrijorător din actualitatea spaniolă: depopularea și chiar abandonarea completă a zonelor rurale în urma exodului populației la oraș, cu speranța unei vieți mai bune. Dar cartea conține monologul interior al ultimului locuitor, Andrés de Casa Sosas, din Ainielle, un sat părăsit din Pirineii aragonezi. Scriitorul a mărturisit în diverse împrejurări că a avut curiozitatea de a afla ce putea fi
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]
-
rivalitate între cei doi în aspirația lor comună. Valia e numele ei, era fiica unui baron exterminat (p. 155) și avea o vioară la subsioară. Sacralizarea ei patetică ("Fața Valiei e o închegare sacră", p. 184) ține de recuzita unei speranțe a mântuirii. Dar, pendulând între extreme, fantezia lui Ragaiac se încinge pornind de la elementele concrete dezvăluite de Iliad: imaginează desmierdări, "pipăie în gol aeriene forme", inventează conversații și gesturi de familiaritate: "Seara, imaginile sunt extrem de lascive; scoaterea treptată și divină
Bovarismul lui Ragaiac by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12003_a_13328]
-
alte auspicii. Pentru el, o iubire nobilă se confundă cu posedarea unui trup nobil, corporalitate de altă esență, "divină". Ragaiac crede că e de ajuns să schimbe obiectul pasiunii sale pentru a se transforma, pentru a deveni cu totul altul. Speranța e în celălalt (adică în femeia visurilor), nu în sine însuși. Ragaiac este prin excelență un bovaric: stimulat de lecturi, își construiește o evadare din lumea reală, închipuindu-și că se poate depăși pe sine, cel mediocru și detestabil, prin
Bovarismul lui Ragaiac by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12003_a_13328]
-
a tot ceea ce a pustiit toamna. Copacii bogați odinioară în muguri, frunze și roade s-au rușinat o clipă când și-au văzut goliciunea, dar haina albă a iernii le-a îmbrăcat chipul trist și acum luminează a bogoție și speranță. Câțiva ghiocei răzvrătiți, acoperiți de plapuma groasă a iernii au reușit să-și înalțe capetele și să privească în jur cum primăvara a fost o simplă iluzie de moment și mai trebuie să aștepte până ce vor zâmbi din nou soarelui
ANTOLOGIA „MICUŢII SCRIITORI DIN BANATUL MONTAN“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382670_a_383999]
-
biruinței. În această atmosferă de vrajă am deschis calculatorul și am început să tehnoredactez o carte, o carte ce a adunat în filele ei primăveri și muguri, raze de soare și verdeață, cromatica toamnei și puritatea iernii, o carte a speranței multor primăveri ce-și pot făuri destinul mângâiați de magia cuvintelor. Ghioceii primelor creații literare din această carte așteaptă să devină în timp raze de foc care să modeleze lutul transformându-l în piatră. Antologia „Micuții scriitori din Banatul Montan
ANTOLOGIA „MICUŢII SCRIITORI DIN BANATUL MONTAN“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382670_a_383999]
-
vor străluci sub razele nepieritoare ale cuvintelor. Unii începători în arta cuvântului, dar cu dorința de a-și exprima și ei gândurile și sentimentele, alții deja trecuți prin focul primelor încercări literare și-au unit creațiile în acest volum cu speranța că munca lor va străluci și va birui timpul. ANA-CRISTINA POPESCU http://blogul.elzumina.ro/?page id=279 Referință Bibliografică: ANTOLOGIA „MICUȚII SCRIITORI DIN BANATUL MONTAN“ / Ana Cristina Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1526, Anul V, 06 martie 2015
ANTOLOGIA „MICUŢII SCRIITORI DIN BANATUL MONTAN“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382670_a_383999]
-
juriu la marea înfruntare muzicală dintre școli! M-am bucurat în egală măsură să mă reîntâlnesc cu artiști de valoare, cum ar fi Ianna Novac, Distinto sau cu fetițele-minune, cu zeci de premii la activ, Bibi și Ștefania Chesar. Nutresc speranța ca această joacă frumoasă să-i amuze deopotrivă pe telespectatori, așa cum noi ne-am distrat pe cinste la filmări! Dacă nu... de mâine sunteți toți exmatriculați!”, avertizează prezentatorul Octavian Ursulescu, alias inspectorul școlar șef Rădulescu. Așadar, cu toții, la „Cheia Sol
„CHEIA SOL” , UN SITCOM PENTRU ADOLESCENŢI, LA TVH de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382667_a_383996]
-
și durere, când alții vor să-ți frângă iubirea de ai tăi fii. În veac de nemurire duci iubirea inimii, până când pe chip se-așterne veșnică tăcere. Îți port recunoștință, că sprijin mi-ai fost la greu și ai vegheat speranța din visurile mele. Că-n ochii tăi se-aprinde puzderie de stele, în veci ești icoana vie a sufletului meu. Mă voi hrăni cu seva din speranțe eterne, când Zeu din altă lume la el o să te cheme. Orfană voi
DESTIN DE MAMĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382671_a_384000]
-
Îți port recunoștință, că sprijin mi-ai fost la greu și ai vegheat speranța din visurile mele. Că-n ochii tăi se-aprinde puzderie de stele, în veci ești icoana vie a sufletului meu. Mă voi hrăni cu seva din speranțe eterne, când Zeu din altă lume la el o să te cheme. Orfană voi rămâne, să viețuiesc o vreme și să-ți port prețuire, cât sânge-mi curge-n vene. Voi duce-n alte vremuri, cugetul de-naintași, din spirit de
DESTIN DE MAMĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382671_a_384000]
-
Voi rătăci stingheră prin lumea nevăzută și-oi căuta măicuță, veșnic ocrotitoare. Când pe trecut se-așterne o veșnică uitare, punând a sa pecete pe lumea dispărută. Dar încă-mi mai duc viața cu soarta mea nătângă, să mai nutresc speranța de har desprins din minte și lacrima tristeții din ochi curgând fierbinte, le-aș pune în condei, ca prin vers, și el să plângă. Tristețea să-mi alunge prin curgerea de vreme. Din sufletul de mamă să îmi aline doruri
DESTIN DE MAMĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382671_a_384000]
-
peste vremuri încă o daltă veche încă o farfurie aparent zburătoare rămasă înfiptă între pălăria de piatră și crucea om uitat schelet neînvelit nici măcar cu metaforele anume rostite de el în alte epoci privesc atent gropile din care dălțile periile speranțele aduc la suprafață o altfel de istorie nerostită încă în ironiile de mâna a doua ale celor vii ca un urmaș prostit de alți urmași nu pot recunoaște oasele unui gând lăsat de cel vechi cel ce știa să prindă
INIMA CÂT UN PUMN DE OM de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382674_a_384003]