3,995 matches
-
vorba: „Vezi, poate au cuib în tufă, de aceea sunt așa de supărate! ” - și a început să caute cuibul la rădăcina tufișului. Dând la o parte câteva crengi cu mare grijă, nenea arătase puiul de pasăre, unul micuț, singur și speriat, stând pe mijlocul unei crengi. Se uita la ei neajutorat, știind că nu ei sunt părinții lui și aștepta ajutorul părinților adevărați, care săreau furioși pe gard. Tanti și nenea le-au cedat locul, îndepărtânduse în mare grabă de zmeuriș
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
de mers, în sfârșit, ajunse lângă o insulă din Oceanul Arctic pe care se odihneau numeroase foci. Până mamele și tații se duceau să prindă pești pentru puii lor, ursul puternic atacase puii de foci și mâncase pe săturate. Ceilalți pui speriați fugeau după părinții lor, salvându-și, astfel, viața. Ursul, în căutare de pereche, își îndreptase pașii mai către sud, unde era mai uscat iar pământul era acoperit de tufe mici, mușchi, licheni și ierburi. Acolo văzuse o femelă mare, de
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
Anica le admira, se identifica cu ele, cu frumusețea lor, cu bucuria de a le descoperi... până n-o trezi o voce autoritară din aceea plutire tomnatică. -Să vii imediat în casă! -Dar ce s-a întâmplat, unchiule ? - întreba fetița speriată. -Eu și mătușa ta avem de vorbit cu tine! -Despre ce, unchiule ? - sună o voce nevinovată. -Ai umblat cu ceasul meu și l-ai stricat!răsuna vocea bărbatului zguduitor. -Cum? Nu am umblat cu ceasul de loc, unchiule! - tremura glasul
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
în fiecare zi, ori că-ți place ori că nu-ți place ce-ți arunc. Azi te-am servit cu ciocolată, pentru că știu că-ți place, iar tu mă refuzi. Am pus muzică frumoasă în onoarea ta, dar tu stai speriată acolo în tufă. Nici nu știu ce ți-ar trebui, am impresia că nu te cunosc de loc, deși de zece ani suntem prieten și vecini buni. Tu mă aștepți fidel în fiecare seară și latri când de bucurie, când de invidie
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
fără să fi schimbat măcar un foc de armă. Chiar și garda, alcătuită inițial din 37.000 de oameni, număra acum numai 28.000. Răspunsul armatelor ruse era unul devenit clasic. Ele se retrăgeau cu luciditate, fără a se arăta speriate, evitând orice tentativă a lui Napoleon de a le încercui pe bucățele și a le anihila fără eforturi prea mari. Faptul că soldații comandați de generalul Bragation i-au scăpat printre degete era cel mai grăitor exemplu, cu toate că rusul se
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
din tren în gara de destinație, un mic nod de cale ferată foarte aglomerat, prin înghesuială, cineva a lovit geamantanul, care, căzând pe cimentul de pe peron s-a deschis și copilul înfășat în scutece s-a rostogolit la picioarele femeilor. Speriate, acestea l-au cules în grabă de jos și lau băgat la loc în geamantan. Din fericire, datorită aglomerației, nimeni nu a băgat de seamă incidentul. Au ajuns cu bine la medic care, nu numai că le-a dat certificatul
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
veneau să bea cu prietenii sau chiar singure. În 1932 bunicul meu avea treizeci de ani. Se Împlinise, devenise bărbat, era fermecător, prietenos, Întotdeauna bine Îmbrăcat - și Încă În cea mai bună formă fizică. La etaj, soția lui era prea speriată ca să facă sex, dar jos, În Casa Zebrei, femeile Îi aruncau lui Lefty priviri Îndrăznețe, fierbinți. În acest moment, În timp ce privea cele trei siluete adormite În pat, În capul bunicului meu erau toate aceste lucruri la un loc: dragostea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ciocniră unele de altele. Se sparseră nasuri. Soldații căzură grămadă și barca se sparse. Apa năvălea Înăuntru și locotenentul țipa. Milton, laolaltă cu toți ceilalți, sări afară În aiureala generală - stâncile negre, curentul de pe fund, sticlele de bere mexicană, crabii speriați. În Detroit, tot pe Întuneric, mama mea era la cinema. Michael Antoniou, logodnicul ei, se Întorsese la Sfânta Cruce și acum avea sâmbetele libere. Pe ecranul cinematografului Esquire pâlpâiau numere ...5 ...4 ...3 ...și Începu un buletin de știri. Trompetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
101 aeropurtate sunt veterani căliți În lupte, care știu să folosească forța În mod adecvat. Dar cu Garda Națională e altă poveste: luptători slăbiți, care au fost chemați de la casele lor Într-o luptă iscată brusc. Sunt lipsiți de experiență, speriați. Înaintează pe străzi, Împușcând tot ce mișcă. Uneori merg cu tancul până pe peluzele din fața caselor. Intră pe verandele oamenilor și le dărâmă pereții. Tancul din fața Casei Zebrei se oprise momentan. Aproximativ zece trupe Îl Înconjoară, ochind un lunetist aflat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
prosoapele de mâini Împopoțonate, mă privi În timp ce Îmi trăgeam În jos chiloții și-mi ridicam fusta. (Dacă-i arătam, n-avea să spună.) Fascinat cum era, stătea la distanță. Mărul lui Adam i se ridica și cobora. Părea uluit și speriat. Nu prea avea cu ce să mă compare, dar nici ceea ce a văzut nu l-a indus În eroare: falduri rozalii, o despicătură. Timp de zece secunde, Capitolul Unsprezece mi-a studiat documentele, fără să detecteze vreun fals, În timp ce norii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cât era de slab. Era chiar mai slab decât mine. Jerome mă săruta pe gât. Sau, la sfatul vreunui articol dintr-o revistă, acorda atenție lobului urechii. Mâinile lui o luară În sus. Se Îndreptau spre piept. ― Nu! am spus, speriată că avea să găsească șervețelele. Și Jerome se supuse... ...ân timp ce În celălalt pat Rex nu Întâmpina nici o rezistență de acest fel. Cu o Îndemânare desăvârșită, desfăcuse sutienul Obiectului cu o singură mână. Pentru că avea mai multă experiență decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de o senzație de răspuns, o flexare a abdomenului În ritm cu al meu, cu capul dat pe spate spre a-mi oferi gâtul. Așteptam mai mult. Voiam din partea ei recunoașterea a ceea ce făceam, dar, În același timp, eram și speriată. Așa că delfinul alunescos se ridica, făcea un salt prin cercul picioarelor mele și dispărea din nou, lasându-mă să mă clatin, Încerc să-mi mențin echilibrul. Totul era umed acolo jos. De la mine sau de la ea, nu știu. Îmi lăsam capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
luasem masa, prin geamurile pătate de ploaie și dincolo de drumul de acces care mărginea o fâșie Înclinată, cu iarba plină de gunoaie, trecea autostrada. Mă uitam la traficul care vâjâia pe-alături, acum mai puțin flămând, dar Încă singur și speriat. Chelnerița veni la mine și mă Întrebă dacă vreau cafea. Deși până atunci nu mai băusem niciodată cafea, am spus că da. După ce mi-a servit-o, mi-am dres-o cu două cutiuțe de lapte și patru lingurițe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
în depărtare. Velail părea mulțumit de felul în care s-au desfășurat până acum evenimentele. Zâmbea și avea o privire visătoare. Elevii din jurul mesei erau cam de aceeași vârstă cu mine. Cei care erau mai apropiați de mine păreau mai speriați, iar cei din spatele sălii erau, poate, mai liniștiți decât colegii lor. Păreau frați. Trăsăturile le erau aceleași, în principal. Difereau, cel mai mult, la culoarea ochilor și la păr, care varia de la creț, la drept, la slinos. Bărbiile le erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
profesor nu știa ce se întâmplase. Toți erau la fel ca în ora precedentă, căci dirigintele nostru nu s-a obosit să povestească în cancelarie ceea ce a făcut, iar asta îmi servea numai bine. Întrând în clasă, în loc de niște elevi speriați și stresați, au întâlnit o atmosferă rece și neospitalieră. Toți doreau răzbunarea! Toți vroiau să supună judecății lor pe cei de care depindeau ei și viața lor pe parcursul timpului petrecut în școală. Fiind un precedent nemaiîntâlnit, colegii mei credeau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Fiind un precedent nemaiîntâlnit, colegii mei credeau că vor mai fi și altele, punându-i pe fiecare în pericol. Fiecare dintre ei se simțea în pericol de moarte și fiecare își adresa acum ultimele gânduri creatorului lui. Deși toți eram speriați de ceea ce va putea face în continuare dirigintele, toți gândind că acum ne este sfârșitul, că eram la mila unui criminal inconștient, vreo cinci colegi l-au așteptat pe cel cu mâinile pătate de sânge în fața clasei. În momentul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cumpănă, încercând să mă hotărăsc dacă să pornesc în urmărirea acelui omuleț atât de misterios și atât de tăcut sau să mă întorc la locul meu în acea mulțime de oameni. O voce se auzi din spatele meu și mă întorsei speriat, crezând că într-adevăr era cineva acolo, atât de priceput și de abil încât să se strecoare neauzit și nesimțit de mine. Spre ușurarea mea, nu era nimeni. O fereastră era deschisă la una din sălile de clasă. Dinăuntrul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
fiecare secundă care trecea și curând, foarte curând, soarele răsărea, iar discul său părea un intrus în lumea întunericului. Un moment a părut o pată galbenă pe un fundal negru, dar apoi a început să strălucească și norii au fugit speriați, înfrânți de un inamic superior lor. Între ei și steaua orbitoare se vedeau destul de vag umbre ale stelelor nopții. Mici sclipiri de lumină erau eclipsate de puterea noului-venit. În mai puțin de cinci minute, norii dispăruseră complet de pe cer, evaporându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
doar un elev din clasele mici, care, admirând un revolver, apăsase, din greșeală, pe trăgaci atunci când țeava sa era îndreptată spre mine. Mă împușcase! Nu mi-am văzut viața într-o secundă, înaintea ochilor. Tot ce am văzut era fața speriată a copilului și plumbul care trecuse prin mine. E în regulă, zisei ca să sparg atmosfera înghețată. E antiglonț. Ridicasem mantia și o arătasem. Nu era nici o gaură în ea. Trebuia să fie antiglonț, dacă Davirum era întreg, nu? "Chiar sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
fie o sferă albastră cu câteva continente pline de un verde mai spălăcit era nimic mai mult decât o pată cenușie în vastitatea spațiului. Lumini apăreau și dispăreau cu o frenezie de neînchipuit! Furtuna! Corvium? Ce se întâmplă? întrebă Velail speriat când a văzut Pământul. E război, Constantin. Lumea se schimbă! E grav? Nu pentru noi. Apucă-te de ce te-am rugat. Apropo... Scosei o bucată de hârtie din buzunar și i-o dădui. Vreau să intri pe frecvența aia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
zici de întărirea securității? Veneam în spatele lui, lăsând în urma camera cu cei patru stâlpi. Sincer, nu am nimic clar în minte. Mă gândeam poate la sporirea numărului celor care să facă de pază sau... Ce e locul ăsta? făcu el speriat. Era în fața mea la vreo trei metri. Înaintea sa se afla tronul negru, care era... gol. O fi căzut în abis moșneagul? Oare unde era? În jurul său era doar întuneric și lumină și o prăpastie la picioarele sale al cărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
oameni ca mine, patrioți, sunt puși în anumite poziții, Corvium. Mai trebuie să spun că măsurile tale de siguranță vor fi inutile imediat ce ies de aici, pentru că voi prelua comanda și voi preda școala superiorilor mei? Am dat din cap speriat. Sau că voi fi premiat de către Ministru că am reușit de unul singur să termin tot acest bâlci și să-i dau și târfa aia de fiică-sa înapoi ca să facă ce vrea el cu ea? Din nou am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
există, și, În meseria noastră, noi sîntem primii care... — Să trecem peste asta. — E important. Și-a spus că nu Întîmplător vă aflați În acel fotoliu. Și, chiar dacă ar fi fost o Întîmplare, faptul că vă ocupați de caz... — Părea speriată? — N-aș merge pînă acolo. Mi s-a părut diferită, circumspectă. I-am pus doar Întrebări neînsemnate, dar, de fiecare dată, s-a gîndit Înainte să răspundă. N-a găsit notarul? — M-am gîndit și eu la asta și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
doamnei Pélardeau. Dacă nu știe nimic. — Nu. Ce să-i scriu? — Nu știu. Că veți fi reținut mai mult decât ați crezut... Omul se Îndreptă spre recepționer. — Ai o foaie de hârtie, Marcel? Era mai mult trist decât distrus sau speriat. Scrise cu pixul de la recepție câteva cuvinte și refuză plicul Întins de recepționer. — Mai așteaptă câteva minute Înainte să duci sus biletul. — Bine, domnule Pélardeau. Omul ar fi dorit să mai spună ceva, căută cuvintele, nu găsi nimic și renunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
de câteva ori, buimacă la vederea grămezii de oameni adunați în jurul patului. — Ce vă buluciți așa? izbucnește mânioasă. Dați-vă la o parte! Lăsați omul să respire, că-l asfixiați stând claie peste grămadă pe el. Mulțimea de ajutoare face speriată câțiva pași înapoi. Lângă împărat nu mai rămân decât Themison și Antonius Musa, medicii curanți. — Nu te apropia, Livia! șuieră Augustus cu greutate, sunt într-o poziție indecentă. Stă de fapt în patru labe, cu fundul descoperit, în timp ce, prin tr-un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]