5,679 matches
-
dintr-una din încăperi, a sfâșâiat acalmia care pogorâse asupra clădirii, părea că liniștea ruptă-n fâșii se pierdea în neant. Al doilea țipăt mai puternic ca primul a rupt definitiv pacea din clădire. Un fior la străbătut pe șira spinării.Dintr-o dată ca la un semn ușile birorilor au început să se deschidă, oameni preocupați mergeau pe hol cu dosare sub braț. Ușa de la camera 22 s-a deschis, un bărbat în jur de 35 de ani, blond cu ochii
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ V de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380292_a_381621]
-
dospește Ferm noblrțea nemuririi Care ne cam... părăsește! Glasul Lui străpunge ceața Ce ne-acoperă de ieri, Amarul ne frânge viața Prin gloata de ieniceri... Ieniceri hoarde păgâne Pe nimic au vândut țara Și pe noi ne vor răpune, Pe spinări ducând povara... Glasul Lui și din morminte V-a scula armate noi, De viteji cu fețe sfinte Și prin jertfă mari eroi! Ne-au lăsat o mândră țară Cu hotare întregite, Azi e plină de ocară Cu granițe mult râvnite
GLASUL POETULUI de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380420_a_381749]
-
Roza, privește apa, nisipul, cerul și ascultă.) Roza: Apune soarele. O ultimă dâră de foc se oglindește în apă. Cred că-i este sete, dar apa e îndărătnică și pata de foc se retrage treptat. Privește! Un val își ridică spinarea și lumina pare să se înece. Se ridică de pe șezlong și se plimbă.) Ce caldă-i apa! Îi simt focul și fără s-o ating. (Se plimbă.) Lumina, dâra aceea de lumină ce se încăpățâna a înota prin valuri, se
ÎN CĂUTAREA ULTIMULUI ELEMENT de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379305_a_380634]
-
de soare, vântu-ți zboară-n iasca lunii strângând bărbii rar, tăciunii. Tinerețe,mândră floare munți-i strângi la cingătoare, faci din cer săgeată lată țărmu-l storci în bulbi de piatră, zbori pe frunți de depărtare, și-ți cari dorul pe spinare, faci din patimi- împlinire strângi pe deget- strălucire, desfaci zborul de aripă piei de zeu în os de- o clipă. Tinerețe,zâmbet șubred vântu-ți soarbe mersul umed, gerul naște blăni de piatră talpa- ți sapă crucea- n poartă, toamna- ți
ODĂ TINEREȚII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379342_a_380671]
-
după aracul viei, iar ecoul cântului de cuc tremură-n scorburi. Pe trup gol de cuvinte brumării și tăcute dansează rochia toamnei iar luna nu mai poartă minijup. Imnul urletului a speriat bolțile ruginite care de teamă au țâștit în spinarea moșilor cu umeri aromați, zgrunțuroși, zgribuliți, pregătiți să-și depună odorul, simbria, la iernat între doagele butoaielor primitive. Mi-e toamnă, Doamne, mi-e toamnă! Mieilor tomnatici cu dinți de brumă le este foame de lupi și vor să se
ÎN ZBOR ANGELIC… CUVINTE RUGINITE PE ROUĂ DULCE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379592_a_380921]
-
înmulțesc necontenit”; „Egoismul și cruzimea au făcut, orice ar zice optimiștii, progrese de netăgăduit”; L. Daudet compară evoluționismul cu un orb și progresul cu un paralitic, așa că deodată cu „orbul” trebuie să cadă și „paraliticul” pe care-l cară în spinare... Omul, ne înștiințează Blaise Pascal, este o trestie, „cea mai fragilă trestie din Univers”. Dar, completează el în chip consolator-încurajator, „este o trestie gânditoare”! De subliniat că fragilitatea este consecința logică a efemerității trupului, omul postadamic fiind condamnat de Creator
CE ANUME ŞTIM DESPRE NOI ÎNŞINE? de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381043_a_382372]
-
sfinții. Tu, lemn, tu, sînge, arbore divin, Frunzariu sacru peste-ntreaga țară, La umbra ta cea deasă mă închin Cînd stele albe-n crengi ți se coboară. Tu, sus, te-ndoi, ‒ eu, jos, în plin oraș, Parcă primesc toporul în spinare, Și brațe larg deschid, și, fără pași, Ridic, în sînge, ochii mei spre soare. Cu fiecare frunză ce-a căzut, Cu fiecare creangă ce îți moare, Parcă înc-o icoană s-a vîndut, Pe-un pumn de-arginți, din naosul cel
CÎNTEC PENTRU COPACUL UCIS de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381057_a_382386]
-
ieri sfătoși Ce ne-au lăsat cinste și fapte, Azi sunt uitați și dați la coș De hoți, lachei ascunși în noapte... Strămoșii noștri ieri statornici Azi văd cum lumea se frământă Și pentr-o pâine sunt datornici Adesea cu spinarea frântă... Referință Bibliografică: Străbunii / Constantin Enescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2348, Anul VII, 05 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Constantin Enescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
STRĂBUNII de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381082_a_382411]
-
frumoși și ții lasă pe cei mai cărpănoși. Credeam că bătrânețea e un pai care te mai scoate la mal... Nu, ea este o țoapă care te te duce direct la groapă! Pământul de-ar ști câtă suferință duce în spinare, ar muri de disperare. • Să uiți ori să ții minte - această dilemă veche bate pasul pe loc, nu merge înapoi, nu merge înainte. Tot ce are lumea de azi a trecut prin inteligența umană. Memoria este fermecătoare, uitarea-i uimitoare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381318_a_382647]
-
frumoși și ții lasă pe cei mai cărpănoși.• Credeam că bătrânețea e un pai care te mai scoate la mal... Nu, ea este o țoapă care te te duce direct la groapă!• Pământul de-ar ști câtă suferință duce în spinare, ar muri de disperare.• Să uiți ori să ții minte - această dilemă veche bate pasul pe loc, nu merge înapoi, nu merge înainte.• Tot ce are lumea de azi a trecut prin inteligența umană.• Memoria este fermecătoare, uitarea-i uimitoare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381318_a_382647]
-
sinea- i chinuită și învia, Far’ de privire sau rostire de cuvinte, Avea cu grijă, tăinuită în desagă, Precum o calmă, mult prea grea, făgăduință O amintire a sa nespus de dragă Bunul rămas al trecerii spre neființă Iar pe spinarea ei, cea mult prea gârbovită, În neputința ei ușor nepăsătoare, Corola cerului sta însăși prăbușită, Apa și aerul simțite ca strânsoare Și ochii uzi, într-o albastră- nțelepciune, Mai caut-alinare pierduți întru pământ, Căci au pierdut pe veci miracolul minune
BĂTRÂNA MEA de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381482_a_382811]
-
înțelegi memoria adunată întâi în suflet apoi în cărți. Sunt momente prelungite la ani, la decenii, din care nu poți scăpa ca și cum te-ai furișa de-o poveste. Ceea ce s-a întâmplat în ograda ta, în țara ta și pe spinarea ta, trebuie ținut minte și dacă poate fi scris, atunci așa să fie! Au trecut toate anotimpurile dintre care acela cel mai greu de suportat fără a avea o denumire sau fiind într-o ordine anume, a rămas să secătuiască
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380682_a_382011]
-
înțelegi memoria adunată întâi în suflet apoi în cărți. Sunt momente prelungite la ani, la decenii, din care nu poți scăpa ca și cum te-ai furișa de-o poveste. Ceea ce s-a întâmplat în ograda ta, în țara ta și pe spinarea ta, trebuie ținut minte și dacă poate fi scris, atunci așa să fie! Au trecut toate anotimpurile dintre care acela cel mai greu de suportat fără a avea o denumire sau fiind într-o ordine anume, a rămas să secătuiască
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380682_a_382011]
-
a fi de-acum învinsă mereu de tinerețea debordantă a altor rățoi: Viața însă, v-a merge impasibil ínainte! Pentru prima dată, am simțit un sentiment de milă pentru bătrânul Bill, în timp ce un fior neplăcut îmi trecea și mie de-alungul spinării: Este probabil, un fior pe care-l simte orice om, atunci când bătrânețea începe să facă față tot mai greu asaltului tinereții, din jur: Este fiorul de început al unei senzații, de neputiință! Am rămas puțin pe gânduri, apoi am sunat
PARTEA ÎNTĂIA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380918_a_382247]
-
care ai facut din lacrima ta, veșnic izvorâtoare, Sentintza fiecărei zile-n geamul meu, Tu, care-ai scris pe nori, Cu degetul muiat în soare, Poeme de dragoste pentru mine, noi și Dumnezeu, Tu, care-ai trecut prin vreme călărind spinări de speranțe Nemaintâlnite, Tu, singurul bărbat căruia i-am cerut să se-nsoare cu mine (sau să se mărite) Tu, pentru care am învățat să țin capu-n pământ și să cer zeilor iertare, Tu, care ai întors durerea, lacrima
LOREDANA TUDOR TOMESCU'S POETRY de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374364_a_375693]
-
rămas așteptând să prind primul meu pește, lucru ce nu s-a întâmplat defel! Plictisit și dezamăgit de faptul că niciun pește nu m-a băgat în seamă, m-am întors supărat pe cărarea de deasupra malului, cu undița pe spinare și cutia cu râme în mână, când un șarpe de apă mi-a tăiat calea, fugind disperat spre lac. M-am speriat așa de tare, încât am rupt-o la fugă spre locul unde trebăluiau părinții mei, țipând din răsputeri
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
neaoșă din Transilvania, fostă barmaniță într-un birt din Cluj-Napoca. Ea ne povestea, în timp ce-și bea nelipsita ei cafea și fuma tacticoasă o țigară, că atunci când se îmbăta vreun consumator și avea chef de scandal, îl lua în spinare și îl arunca direct în stradă. Din acest motiv, îi știau toți de frică și porecliseră birtul “La unguroaica afurisită”. Nimeni nu sufla în fața ei. Nici acum nu-mi dau seama cum a ajuns bunicul verișorului meu de i-a
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
să nu uiți ce ai de făcut. De restul mă voi ocupa eu, spuse Cristian cu un rânjet care nu prevestea nimic bun pentru Andrada. Și Deea a sesizat aceasta, simțind cum un fior rece i-a trecut pe șira spinării. Brr, se scutura ea. Poate că doar i s-a părut că ar exista un anumit sarcasm cinic în ultima frază a fratelui său. Andrada este o fată cuminte și cerebrală. Nu se va încurca ea cu tipi de talia
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374421_a_375750]
-
al ei. Apoi e destul de mare să știe că-i sunteți părinți și că este spre binele ei. Nicolae înțepenise pe scaun, simțind cum sângele îi părăsește corpul. Acei fiori de gheață care-i simțise în ultima perioadă pe șira spinării, acum puneau stăpânire pe fiecare părticică din organism, devenise livid și nu se mai putea mișca. Gura-i era uscată și buzele refuzau să se miște pentru a reuși să articuleze sunetul ce exprima necesitatea imperioasă pentru puțină apă. Lena
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 3 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373326_a_374655]
-
cărarea. Adună legănare, dar și foșniri rebele; Prin cântecul din sevă, alintă resemnarea. Fântânile se nasc la geana gliei plânse, Când cad răzlețe spice sub coase ruginite. O ciutură și-un lanț se zbat spre hău neunse. S-apleacă iar spinarea, sorb greu buzele fripte. Iar râul fierbe-n matcă, rostind o rugăciune, În dans de unde șchioape, sperând într-o minune. PLAZA DEL TORO M-am decis: De mâine merg la corida din Plaza del Toro, Să iau taurul de coarne
VERSURI (3) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373359_a_374688]
-
căscată, auz’! Și vinerea, cu vinerea cum rămâne? Că am înțăles... Da’ sunt la preț redus! Cum așa!? Așa bine, zâce, prețul normal e de trei’șpe... Plecai eu cu coada între picioare!? Plecai. Ei, Veto, fata tatii, pregătește-ți spinarea! Dreacu’ s-o mai lua dupe reclamă! Auz’ la ei invenție! Vinerea neagră! Praf în ochii proștilor... Sucă? Îi detei un bif și veni... Nu la iuțală, da’ veni. Zâce: Și fotelu’, unde e fotelu’? Vreai arvună dupe ceafă!? Răbdare
VINEREA NEAGRĂ (SCHECI A LA NEA MĂRIN) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373371_a_374700]
-
Acasă > Poezie > Amprente > CAR PĂMÂNT Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Car pământ cu roaba condamnării într-o lume devalorizata mi s-a-ncovoiat șira spinării și sudoare-mi curge pe lopată car pământ prin gropile uitate undeva mă-nțeapă o-ntrebare poate le voi umple azi pe toate și-o să-mi fac deasupra o cărare ca să-mi trec senilele prin ele pun deoparte pasul silniciei
CAR PĂMÂNT de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373472_a_374801]
-
foarte incitați de această nouă taină, dorind să aflăm mai multe. Vin eu mai aproape și o întreb pe bunica: - Bunico! Cum fac strigoii de vin înapoi din lumea cealaltă? Prâslea cel Voinic a venit înapoi de pe celălalt tărâm pe spinarea unei scorpii. Altfel nu se poate veni. Matale crezi că strigoii cunosc un drum secret pe care se întorc înapoi? Bunica mă privea abținându-se să nu râdă și mi-a zis : - Curând întrebași curând să-ți fie leacul! Nu
COPILĂRIE ÎNTRE REAL ȘI FANTASTIC de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373451_a_374780]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > VÂNTUL Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1995 din 17 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Mă striga aseară vântul sub cărările-i de ceară, pustiind sub aripi, câmpul prin spinări de primăvară. Un priveghi torcea sub frunze dorul meu din iarba roasă, prin nămeții de pe buze se-ntorceau anii din coasă. Înserări țeseau grăbite pânza lor pe ochi de verde, dezbrăcând de dor albite al fuioarelor, legende. Tremura în brațe
VÂNTUL de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373603_a_374932]
-
la momentul potrivit. Deocamdată ,bucură-te de tot ce te-nconjoară ! Când mi-a spus asta, privirea i s-a umplut dintr-o dată de un soi de mânie.Parcă-am simțit un fulger brusc care mi-a săgetat instantaneu șira spinării. Care naiba era secretul insulei ăștia și ce legătură avea cu ea ? Privirea ei ucigătoare m-a speriat. Așa că n-am mai întrebat nimic. Ziua următoare a început incredibil de frumos de parcă nimic nu se-ntâmplase cu o seară înainte
CONTAMINAT DE SAN FRANCISCO de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371312_a_372641]