2,116 matches
-
Mihail, să se plângă. Merg în camera comandanților lor, Mihaela Bonațiu și Mihai Cosmescu, să-și ceară drepturile: norma de țigări, norma de plicuri, norma de pixuri, norma de discuții cu cineva care iese afară zilnic. Merg în bisericuță, la spovedanie cu popa. Merg la doctor. Ajung la vorbitor, unde vin sectele, mai rar rudele. Stau atârnați pe geamuri pentru a tranzacționa cafea, țigări, pleisteișănuri, izmene, cd-uri, felicitări pentru o iubită, pentru a se ține în formă. Chiar își schimbă pușcăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
sfințite și le îmbracă cu rugăciune. Icoanele sunt sfințite. Credincioșii care alcătuiesc Ceata duhovnicească sunt sfințiți prin taina Sfântului Botez, prin Taina Sfântului Mir; prin rugăciune se sfințește viața noastră, căci ni se iartă păcatele mici, iar prin Taina Sfintei Spovedanii ni se iartă păcatele mari. Prin Sfânta împărtășanie ne unim cu Hristos, care sfințește viața noastră. Prin Taina Cununiei se sfințește legătura dintre bărbat și femeie. Prin Taina preoției se sfințesc slujitorii Bisericii care administrează Sfintele Taine în scopul sfințirii
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
mea moarte. Pentru că, după ce voi termina de spus totul, și dacă până atunci Eleonora nu se va întoarce, voi pleca singur. Sânt convins că nimeni n-a avut vreodată un asemenea confesional cum e cel în care-mi fac eu spovedania. Vreți să știți cum arată? O să vi-l descriu și veți recunoaște că măcar dintr-un punct de vedere sânt un privilegiat. Nu mă deranjează nimeni aici, nici măcar Dumnezeu și totuși vorbesc cu dumneavoastră, cei care mă auziți și nu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
descriu și veți recunoaște că măcar dintr-un punct de vedere sânt un privilegiat. Nu mă deranjează nimeni aici, nici măcar Dumnezeu și totuși vorbesc cu dumneavoastră, cei care mă auziți și nu vă cunosc. Pot să-mi fac în liniște spovedania. Dacă vreau o întrerup. Dacă vreau o continui. Sânt mai liber decât a fost vreodată orice păcătos. Pustiul e o gară părăsită despre care nu știu decât ceea ce văd. Uneori mi se pare că au trecut foarte mulți ani de când
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pot nici să întorc obrazul și să vă rog: "Loviți-mă încă mai tare!" Fac asta dintr-un motiv egoist. Fără să vă dați seama, v-am atras într-o cursă, domnilor, e momentul să recunosc. Credeați că ascultați o spovedanie și de fapt ascultați o pledoarie. Sala de așteptare nu e confesional, ci sală de tribunal. Pentru că am rămas singur cu pustiul, m-am hotărât să înfrunt cel mai dificil dintre procesele mele și cel mai inutil. Acum ați înțeles
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Desigur, pentru dumneavoastră. Pentru mine are un gust nelămurit ca însăși viața mea. Nu mă mir că aerul dimineții devine, brusc, sălciu. În dimineața asta plec. E ultima noapte pe care am petrecut-o în confesionalul meu. Mi-am terminat spovedania și-mi las confesionalul la dispoziția păianjenilor. Nu mai sper s-o văd pe Eleonora revenind, și voi încerca să străbat deșertul de dincolo de pădure. Sânt calm, dar credeți-mă, domnilor, nu știți cât de violent este calmul. Deasupra plopilor
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pătură din lână pliată pe din două; perna, ghemotocul din cârpe înfășate într-un sac de cânepă, dosea visele; fereastra cât o scorbură de ciocănitore întuneca cerdacul; sub fereastră, masa, candela, două lumânări din seu, icoana Fecioarei, Psaltirea, Îndreptarul pentru spovedanie, mir, chibrituri și o prescură coaptă în săptămâna luminată; la răsărit, în icoana, sfântul Serafim de Sarov căra apă cu un coș de nuiele; în carnea podelelor putrede se desfăceau muguri; lumânarea ardea într-o tulpină de crin veșted; sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
doi ani l-a costat pe libidinos un colț de pizdă. Dacă nu dădea ortul popii, Cătălina și-ar fi primit procentul de fată mare încă pe vreo 10 ani. Dar de ce vă spun eu toate acestea? Nu sunt la spovedanie, sunt în fața unui străin. Ce știe Sfinția voastră despre viață, despre încercările ei supraomenești, despre patimile ce o sfâșie? Judecați după cărți, și nu după lume, părinte stareț. Eu am venit cu probleme profesionale, dar se pare că nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
s-a copt de una singură. După cum văd, are ceva probleme. Prea chișă ochii, da-i bag două pahare de votcă sub bot și rupe oiștea." Starețul nu a pierdut nicio virgulă din sclifoselile domnișoarei, asculta cu atenție ca la spovedanie și, în același timp, interpreta intențiile, concluzionând ca pe timpul unei anchete (niciodată intuiția nu i-a jucat feste). La început, a fost suspicios, dar pe măsura demantelărilor lacrimogene, domnul maior s-a lăsat târât ca o insectă în plasa păianjenului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
oaie. Petru a scris 7 pagini despre o cale ferată crescută în podul palmei și despre un tramvai ce alerga de-a curmezișul destinului. Ultimul rând s-a desprins de pe hârtie, după el a mai tras unul și apoi altul, spovedania se deșira ca un pulover putred, ca o zăpadă dintr-o aripă de înger, ca un tren ieșit din depou. Au lunecat rândurile pe masă, pe pervazul ferestrei, peste cerdac. Dumnezeu schimba macazul. 53. Mămuța Lențuca, bunică-sa, sfânta satului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ochiul liber, putea fi atins cu vârfurile degetelor, putea stinge patima. Cu cât izvoarele erau mai la suprafața conștiinței de Dumnezeu, cu atât pacea limpezea viețuirea. Pentru unii, viața de obște, un sac de utilitate comună; se exfoliau pe scaunul spovedaniei, aruncau păcatele ca pe niște resturi menajere, căutau un model după care să-și plieze ridurile frunții, apoi își rânjeau sfințenia într-o oglindă de împrumut. Adâncul limpede doar dincolo de poarta cetății; chipul fericirii în obște ridiculiza decorul, fericirea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
șobolani! Dați-i drumul și mi-l scoateți afară! Presimt ceva în legătură cu limbricul ăsta. Ia spune, Ioane, el a pus foc schitului? Spune, Ioane, că tu le știi pe toate! Părinte stareț, să știu și nu-ți voi mărturisi tainele spovedaniei, chiar dacă o să-mi smulgi limba cu cleștele. Domnul le aude prin glasul meu, Domnul leagă, Domnul dezleagă, nimic împotriva poruncilor Domnului. Cu toții suntem păcătoși. Dacă este el, să ne rugăm pentru păcatele sale; dacă este altul, să cerem pentru altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pocăiți, reîmprospătate În mod constant ca și cum ar fi fost niște linii de montaj, Înconjurau de două ori naosul central. Duhovnicii de serviciu nu se dădură bătuți, uneori distrați din cauza oboselii, alteori cu atenția brusc trezită de un amănunt scandalos al spovedaniei, aplicau la sfârșit o penitență pro forma, atâția tatăl nostru, atâtea ave marii, și hotărau o absolvire grăbită. În intervalul scurt dintre spoveditul care se retrăgea și următorul care Îngenunchea, mușcau dintr-un sendviș cu pui care avea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Iancu, ăl de-i fotografie pe unii În costumul lui Adam și cu pancarte pe piept, Îl lăsară În libertate. Că nu era pericol, era Îngeraș. Când veni Gigi la juvăț, Îl popriră cu mascații. Că Dumnezeu, că mătănii, că spovedanie, că iertarea păcatelor făcute și nefăcute, că anafura mamii lor, nimic. Justiția intransigentă. Da’ azi văzui că iar se schimbă calimera. Nu, e clar, tot nu-nțeleg. Gicu, fiindcă răsfoiește ziarele și la birou și acasă, face pe informatul. Auzi
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
la biserică -, or nu va fi deloc ! Că ne-așteaptă vremuri grele și numai de sus mai poate veni ceva de bine. Așa că eu am să dorm cu Țuțea sub pernă și-am să vă invit În fiecare săptămână la spovedanie... Aci, dacă vreți, da’ să spuneți și păcatele făcute și pe alea nefăcute ! Plus păcatele băute, că la asta sunteți buni ! Amin! 02.01.2010 La masă cu filozofii Sandule, te rog frumos să taci și să Îmi permiți o
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Române, ca stareț al Mănăstirii Cetățuia Protosinghelul Partenie Petric, venit prin transfer din ascultarea de stareț al Mănăstirii Horaița. Încă de la început și-a dovedit virtuțile de bun slujitor al sfântului altar, de bun sfătuitor și iertător în scaunul de spovedanie, dar și de gospodar desăvârșit, întrecându-i chiar pe cei de dinaintea lui. A început lucrări ample: aducerea gazului metan și trecerea de la încălzirea individuală la cea centrală prin cumpărarea de centrale termice pentru biserică și chilii; lucrări de aducere a
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
a luat locul o stînjeneală. Dacă atunci ar fi ajuns, dintrodată, lîngă Ingrid, i-ar fi povestit acesteia tot - poate l ar fi iertat, convinsă că o asemenea mărturisire nu pornește decît dintr-un imens regret; dintr-o astfel de spovedanie putea să Încolțească o mare iubire. Păcatul, uneori, purifica, după lepădare; Francisco de Assisi ajunsese chiar sfînt; ce-ar mai fi fost de zis de Maria din Magdala? Dar lucrurile, văzute astfel, denaturau esențialul: fiecare trebuia să dea seamă pentru
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
răstignit. La poalele crucii, unul din fiii săi. O femeie i-l arăta pe Thomas cu degetul: Fiule, iată tatăl tău ! Se trezise speriat, gîfÎind. Avea, uneori, vise neliniștitoare, adevărate coșmaruri unele. Sărise din pat, era singur; ca Într-o spovedanie, dacă Ingrid ar fi fost acolo, i-ar fi mărturisit acesteia cum ajunsese să se Împreuneze cu fiica lui, dar asta ar fi fost o nesăbuință În plus; avea uneori acest impuls: să se spovedească. Îl neliniștea această pornire. Nici
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
vreme, poate pentru totdeauna. Așa ar fi putut să stea lucrurile. Însă Rusoaica nu avea cum să afle vreodată de toată porcăria. Thomas socotise că era mai bine să tacă; nimic, nimănui vreo vorbă despre această poveste. Nici la ultima spovedanie, cînd i se va apropia sfîrșitul. Dacă, pînă atunci, Dumnezeu nu pedepsea cu foc și pucioasă ultima Sodomă, cum se tot ruga bunica. De parcă Domnul s-ar fi luat după o babă. Drept dovadă, nici măcar pedofilii din Biserica zidită tocmai
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
mă simt mai înalt! Inserție în 2004. Îți amintești, Mircea? Multă vreme nu ți-am scris. Am rămas fără grai. Și nici acum nu găsesc atâta grai încât să nu mă simt în fața poveștii tale ca la cea mai adâncă spovedanie de taină. Mircea: 22 decembrie În 22 decembrie, orașul era controlat de oamenii ieșiți pe străzi. Ceaușescu încă nu-și începuse „discursul de adio”, de la București. Dar nici un milițian, nici un militar, nici o patrulă nu mai era pe străzi. Autoritățile locale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Valerian, parcă și clopotele sunau altfel, mai vesele, mai de-ale noastre“, zâmbi înduioșat. Și Prea Sfântul era de-al nostru, trup și sufletul credinței pentru societate. Dar tot mai avea și el rămășițe de dinainte de război, călugărie, canoane, taina spovedanii, chestii de demult, cu care te îmbrobodea când tocmai credeai că-i discuția mai serioasă. Și-i apăra, creștinește, zicea, pe foștii, istoricii, pe ei și neamurile lor, prea puțin păsându-i că toți, dar toți, erau otrăvuri pentru viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
satul știe parangheliile voastre, da’ tace, că e frică de Chiru și de ăia care cică i-a trimis acu din nou să acționeze, mai ceva ca la Revoluția de la Județeană. Și taica părinte știe, da are legământul de taina spovedaniei și nu poate spune, că... Popa Băncilă își făcu grăbit cruce și întinse automat mâna spre pahar. Geta mai să o sugrume pe fata veterinarei. Gâfâia: - Și mai dai și în omul ăsta? Și tu ce stai, Stoiene. Ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
taica părinte să vină să vadă cum te mângâie-n cap papa de la Roma. Am dat drumul și la televizor. S-a ’ncălzit de-acuma. - Soporan se spovedea, oftă popa. Venea și se spovedea, chiar dacă îl iertasem demult. La fiecare spovedanie se mărturisea. Dar tu? - De unde nu știi că nu mă spovedesc și eu, surâse Emilian. Crezi că nu am cui să mă spovedesc și să mă ierte, dacă oi fi făcut păcate în activitatea mea? Ce, numai dumeata poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
felul de donații. Nu spusese că vine și în orașul lor. Se gândi să treacă pe la prefectură să întrebe unde a tras Tomnea, poate îl și întâlnește. Să-i spună că părinții i-au murit demult și-l iertaseră, la spovedania de pe urmă, că nu mai știuse de ei. Poate, dacă-i chiar el, băiatul văcarului, să-i ceară și ceva bani pentru niște odăjdii noi. Sau pentru vitraliile altarului. Sau pentru gardul cimitirului, ca o donație pentru locul unde sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de piață, parcă a stat în bancă cu mine. Foarte bine! Să-i trăiască și să-i sporească investițiile. Nimeni nu se bagă la taina agoniselii, care e a mai tare taină. Mai cu mister și nepătrundere chiar decât taina spovedaniei, cum o mai ținea câte unul pă vremuri, când era cazul să aflăm și noi ce se mai petrece la spovedania poporului cel multascultător. Numai să nu mă avertizeze cu chestii de-astea, cu Duminica Domnului, că atunci mă fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]