5,301 matches
-
de oțel în ochi, cu o ușoară încruntare a mușchilor figurii. Alături trompetul își umfla mereu obrajii ca niște foi automate, legănând ușor trâmbița, în vreme ce calul lui, cu gâtul încordat și capul în piept, își rodea zăbalele cu clăbuci de spumă cenușie. Mai înapoi, în șosea, prefectul Baloleanu cu picioarele înțepenite, cu ochii rătăcitori, spunea întruna procurorului, care parcă asculta și nu auzea: ― Ne trebuie sânge rece, ca să nu se verse sânge nevinovat... Își dădea seama că vorbește de sânge, vroia
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
funcție, deoarece devenise alcoolic. Fiind în stare avansată de ebrietate, a intrat în curtea casei noastre și când m-a văzut, s-a luat la ceartă cu mine. A început să mă înjure. Avea ochii injectați de băutură și făcea spume la gură. Eu știam că este un mare bețiv și am căutat să-l potolesc, dar el a sărit la bătaie. În curte, mama avea un umbrar cu o bucătărie de vară și un pat. Cum era peste măsură de
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
mele de oraș. Am ocolit așadar prin dreapta unei buturugi acoperite pe jumătate de mușchi și m-am lăsat să alunec spre prundișul din stînga apei. Apoi am privit apa. Era limpede, atît de limpede, cu mici păienjenișuri albe de spumă cînd aluneca peste cîte o piatră. Pe partea cealaltă se apleca deasupra apei o tufă de omag. La cîțiva metri în fața mea era un ochi de apă în care mi-am clătit fața, ca în copilărie. Apoi m-am așezat
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
firele ei erau lungi, de vreo doi centimetri, și destul de dese. Purtase mustață nenorocitul, se gândi cu ciudă, și îi trase un "aia mă-sii" șuierat. Asta îi lipsea! Apăsă din nou pe capul sprayului, umplîndu-și degetele mâinii stângi cu spuma groasă și parfumată, și își năclăi bine buza superioară cu ea. Simțea cum firele se moaie ca picioarele păianjenilor căzuți în apă. Nu era, de fapt, așa greu. Doar că trebuia să clătească mai des aparatul de ras, agitîndu-l în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
care curgea din țeava îndoită a chiuvetei. Apa era atât de tăcută și decisă în căderea ei, încît aveai senzația că nici nu curge, că e doar o coloană de sticlă încremenită între orificiul țevii și fundul chiuvetei, acoperit de spumă și fire de păr. Se contemplă în oglindă după ce își răsese doar o jumătate de mustață, începu să râdă. Apoi, brusc, începu să plângă violent, în hohote isterice, sprijinindu-și fruntea de marginea rece a chiuvetei. Cu ochii încă uzi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
aparatul trase cu el "pe uscat" de câteva ori de-a lungul sternului, sacrificând păienjenișul timid de păr care se cuibărise acolo. Lama scârțâi de data aceasta îngrozitor, de parcă ar fi vrut să protesteze. Se înfiora, își întinse pe față spuma ușoară a after shave-ului și, rotind micul bușon de metal de la capătul aparatului de ras, aripioarele acestuia se deschiseră ca un pod mobil și lăsară la vedere lama strălucitoare. Spălă bine și lama și aparatul, ținând seama de indicația Do
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
la nesfârșit toate țoalele, depărtîndu-se de scop. Scoase și rochița asta și căută ceva mai sofisticat. Găsi pe un umeraș o altă rochie, de seară, neagră, cu fire de argint, foarte decoltată și terminîndu-se, sub talia înaltă, romantică, într-o spumă de volane. Materialul era ieftin, dar croitorul fusese la înălțime. Așa mergea, deși pieptul... în fine, o să vadă. Rămase cu rochia asta, care mergea și cu ciorapii, dar la care îi trebuiau și niște pantofi negri ca lumea. Cât de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mare. Acolo e uimitor de frumoasă. Poartă o cămașa subțire, bărbătească, în carouri, și părul lung, drept, doar ușor buclat, de culoarea stejarului, îl are pieptănat cu cărare într-o parte, în fundal se vede marea, verzuie, cu valuri de spumă, iar fața Ginei, întoarsă spre privitor, are înfățișarea tânjitoare, îndurerată. Ochii îi sânt largi și gura zâmbește amar, făcând niște cute care emană sentiment. Am mai văzut fotografii de-ale ei de când era doar o adolescentă. Toate mi s-au
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
vreo jumătate de metru lungime, cu zimțișori în regulă, și care înfățișa biserica de lemn din Muzeul Satului. Normal că Elisabeta, a cărei stare cred că se înrăutățește din ce în ce mai mult, a găsit cu cale să cadă iar și să facă spume la gură tresăltând ca o apucată, așa încît sora a aprins lumina, i-a pus o pernă sub cap și i-a apăsat mâna peste gură și nas, ținînd-o strâns vreo treizeci de secunde, până convulsiile s-au mai rărit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dar pleca apoi și ea după soră-sa, căci nu suportau să stea despărțite. Țigăncușa, Garoafa, le drăcuia printre dinți, fiindcă uneori gemenele veneau de dimineață la poarta ei și începeau să strige "Garoafa-scroafa" până ieșea afară toată șatra, cu spume la gură de furie, în rest însă, când treceau pe la tanti Aura sau când ne jucam pe câmp, privind la băieții care scoteau din găuri gărgăuni cu cîte-o bilă de pâine la capătul unui fir, fetițele se înțelegeau bine. Toate
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ea. O roată îi sărise. Birjarul tremura tot, ca și mine. În plus, am înțeles că am cucuie și vânătăi, de undeva din obraz îmi curgea un firișor de sânge, dar nu mi-a mai păsat. Calul era plin de spume ; birjarul îl tot lovea cu palma pe crupă, ca să îl liniștească, și pe urmă a scos o pătură zdrențuită și l-a învelit : parcă începuse să adie o răcoreală. îmi dădeam și eu cu părerea, întrebam, făceam inutile tentative ca să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
unuia e o reclamă pe care scrie mare Hardtmuth. Așa că a patra seară vă găsește sudați Într-o complicitate bizară de toate aceste mirări trăite Împreună, pe o terasă de pe malul Vltavei, bînd din halbe o bere care face o spumă caramel și fumînd Lucky Strike sau o versiune autohtonă de Marlboro; sclipirile Pragăi se reflectă În apa neliniștită. Asta după ce ați mai traversat Încă o dată podul Carol, bine luminat, printre orchestre de jazz sau cvartete de coarde În frac ori
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu Întrerupătorul (bă, io zic să te facem pe tine bec), iar În clipa În care reușești să faci lumină, Îi vezi năvălind goi pușcă În sala de duș, chiuind ca la nuntă, vezi grilajul scurgerii aco perit de o spumă cleioasă albă (În sfîrșit s-a făcut lumină asupra acestui măcel, cîteva armate române acolo care nu au mai apucat să-și Întîlnească destinul eroic), vezi faianța distrusă, decorată cu pete verzi de mucegai, vezi prin ferestruica de sub tavan, acoperită
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
un moment intens. Unul din colegii lui Rică face o criză. E un tip micuț, cu țeasta tunsă, pare un copil. Strigăm la asistentă din ușa salonului În timp ce el tremură și se curbează violent, gura i s-a umplut de spumă, pare să se liniștească, dar Întoarce spre noi o privire albă, fără iris, e străbătut de un arc electric și, cînd asistenta ajunge trăgînd Într-o seringă conținutul unei fiole, i se aud măselele scrîșnind Înfiorător. I-a legat mîinile
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
joc. Adam se întoarse și-l luă și pe Zet în apă. Se gândea că poate și el vrea să înoate, în fond înota atât de bine și lui Adam îi plăcea colosal să-l vadă înotând. Îl purtă dincolo de spuma de la țărm și-l afundă ușurel în apă, privind cum blana albă, uscată, se udă și i se lipește de trupușor și bucurându-se să simtă în mâini căldura câinelui în apa rece. Îi dădu drumul și-l urmări cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
scormonind nisipul zgrunțuros cu vârful piciorului. După un timp, se așeză pe marginea stâncii și începu să se uite la marea de un albastru închis, cu o crustă lucioasă de parcă ar fi fost emailată. Crestele valurilor erau albe, tivite cu spuma spulberată de vântul care se întețise și se răcise. Cerul însorit, pe care pluteau acum câteva fuioare de nori aurii, căpătase o tentă de albastru nordic, care lui Tom îi plăcea. Se simțea din nou fericit și își spuse: „Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
îi dădea drumul, îndemnându-l să înoate. Era minunat! Valurile deveniseră din ce în ce mai înalte și-l plesneau cu mai multă forță, iar crestele erau șfichiuitoare. Se profilau întunecate pe cer, pentru că soarele intrase pe după un nor. Iar vântul, pulveriza stropi de spumă rece, înțepătoare. Adam înghițise cam multă apă și, dintr-odată, nu-l mai văzuse pe Zet. Începu să-l cheme, să strige de spaimă, striga, striga, și înota, înota. Cu un minut înainte cățelul înota pe lângă el, și acum pierise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
acum pierise ca înghițit. Valurile se bombau și se ridicau înalte cât niște coline, astupând complet zarea. Adam, săltându-se peste vâltoarea crestelor, încerca să scruteze hăurile dintre talazuri, întunecoase și înfricoșătoare și văduvite de un cățel pierdut. Cascada de spumă împrăștiată de vânt îl orbea. Epuizarea îl prinse în gheare, odată cu jalea, remușcarea, groaza, dorul chinuitor după prețioasa făptură pierdută. Speranța îl amăgea mereu cu petice de spumă albă, printre valuri. Începu să scoată țipete isterice. Își spuse: „Am nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
talazuri, întunecoase și înfricoșătoare și văduvite de un cățel pierdut. Cascada de spumă împrăștiată de vânt îl orbea. Epuizarea îl prinse în gheare, odată cu jalea, remușcarea, groaza, dorul chinuitor după prețioasa făptură pierdută. Speranța îl amăgea mereu cu petice de spumă albă, printre valuri. Începu să scoată țipete isterice. Își spuse: „Am nevoie de ajutor, trebuie să-i fac să vină!“. Porni să înoate, cu îngrozitoare încetineală, îndărăt, spre țărm. Emma lăsă fetele să i-o ia înainte. În absența lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
unui talaz. George îl urmă cu repeziciune, încordându-și disperat ochii ca să poată desluși micuța creatură neajutorată. Dar privirea îi fu distrasă de imensitatea cerului, de imensitatea oceanului din jur, brăzdat de munți și de văi mișcătoare, scuipând trâmbe de spumă. Îl zări din nou pe Zet, îl ajunse și, călcând prin apă, îl prinse. Făptura udă îi atârna moale în mâini, dar ochișorii negri-albăstrui se uitau cu inteligență conștientă drept în ochii lui George. Acesta din urmă își spuse: „Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
rubricile de cancan. Totul e numai minciună... Așa să fie? Tom stătea cu spatele la fereastră, iar Rozanov se rezema de ușa închisă. Băiatul își dădea seama că filozoful tremura de furie și că în colțurile gurii i se adunaseră bășicuțe de spumă. Trase adânc aer în piept. Începuse și el să tremure. Stați o clipă, așteptați, am să vă spun exact ce s-a întâmplat, a fost un lucru perfect inofensiv, nu ce înșiră ăștia... Am fost la o repetiție, la Sală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
superstiție idioată, țigănească. Nu vorbi cu mine în felul ăsta. Du-te la culcare! Sunt moarte! — Ce? — Vulpile... au murit. Au venit oamenii și le-au omorât... acolo, în grădină... eu le-am arătat unde. Alex, cu buzele albite de spuma turbării, răcni: — Ce-ai făcut... i-ai lăsat să le omoare? Le-ai arătat unde? Diavoliță... fără să-mi spui mie... i-ai lăsat să omoare vulpile... aș putea să te ucid pentru asta... cum ai putut s-o faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
motive recurente în volum. Inadaptabilitatea (având drept corolar solitudinea) la aceasta, la preocupările ei, determină fie aspirația spre alte regnuri (De ce m-ai născut din carne, mamă, / când aș fi putut repeta piatra / când aș fi putut fi copac sau spumă de mare...), fie cufundarea în singurul tărâm aproape de satisfacerea visurilor, cărțile: Citeam greața de Sartre și ore franceze / de Ion Pop și sfârșitul războiului lumii de Llosa / Între timp multă trăncăneală cu de-alde Dante / Emily Dikinson, Gregory Corso, / Jorge
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
aspirației spre împlinirea propriei ființe și, în același timp, ca autoevaluare a eului, prin aprecierea atitudinii proprii față de viață, față de cunoaștere: N-am de cuvinte foamea primară... Definirile indirecte ale sinelui (labirint ocultat, ca și cartea, Izvor îngenuncheat, stelar, de spume), de asemenea, tot prin raportare la amintita temă a dublului, exprimă nu atât realul, cât, mai ales, eul dorit, împlinit (prin vis; Onir). O trăsătură evidentă a poeziei lui Eugen Evu este prezența livrescului, atât la nivelul lexicului, cât și
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
au rotunjit în cele din urmă-ntr-un cuib urzit din fir desprins din pânzele plecatelor corăbii și căptușit cu iarba uitatelor vacante. Era un cuib din care putea cândva zbura un stol de pescăruși, ca niște fulgerări țâșnite din spuma înaltelor talazuri! De ce mi-a fost teamă să nu mai apară în cuibul acela frumos numai un pui de cuc care să rămână stingher? Intersectări Am revăzut duminică biserica Coșulei; oamenii ieșeau deja de la slujbă încât îi petreceam la ieșire
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]