3,144 matches
-
să aștepte simpatie nici înțelegere în sfâșiata fericire a celuilalt. Nu e departe ziua când vom afla cum a fost viața lui Găsit în noua lui casă, dacă i-a fost ușor sau greu să se adapteze cu noua lui stăpână, dacă bunul tratament și afecțiunea fără limite pe care ea i le-a oferit au fost de ajuns ca să-l facă să uite tristețea de a fi fost pe nedrept abandonat. Acum trebuie să-l urmăm însă pe Cipriano Algor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și despre deserturi, mai ales cele cu poze, pe care le găseam în bibliotecă. 3 Luchi a pus ghiara pe tata și nu l-a mai lăsat să scape. Curând după moartea mamei, a început să se poarte ca o stăpână. Își punea mâinile în șold și dădea dispoziții: să nu mai intrați pe aici, că doar n-o să mătur în fiecare zi după voi, ia faceți bine și ștergeți-vă pe picioare, nu mă obligați să vă strig de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
bătrâni. L-aș fi putut scoate cu biciul din cameră pe Leon, de câte ori ar fi împuțit podelele, sau pe Filip, apostrofându-l: „Să nu-mi mai spui «domnule scluptor» că te nenorocesc, auzi? Și nu mai sunt «domnule sculptor» acum. «Stăpâne» să-mi zici de-acum înainte și să nu te mai încurci că o pățești, ai înțeles?” Aș fi putut, dacă aș fi avut chef, să vâr groaza în toți, să-i oblig să mă salute ca portarul, aplecându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Te rog, atinge-mi fața cu buzele tale, tu, Antinea, tu, Maria Magdalena, tu, femeie pe care am dorit-o privind chipul sfintelor tulburate de extaz, pe care am râvnit-o În răgazul ipocritelor mele adorări de chipuri virginale, o, Stăpână, frumoasă ești ca soarele, albă ca luna, iată, Îl reneg până și pe Dumnezeu, și Sfinții, și pe Pontiful Roman Însuși, mai mult voi zice, Îi reneg pe Loyola și jurământul criminal care mă leagă de Tovărășia-mi, implor o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de imperiile Otoman și Austro-ungar și a supraviețuit prin comunism, pînă În zilele noastre. Că o atare creatură precum Conțopistul-varză răzbate prin vremi este un omagiu adus infinitelor subterfugii și șireteniei lumii noastre. În era Cortinei de Fier, Varza era stăpîna supremă. Atunci cînd numai elitele Își permiteau să mănînce carne și pește, primatul verzei, cu alaiul său de napi, gulii și cartofi, era acceptat de popor fără urmă de Îndoială. În metaforă, ca și În realitate, Varza ședea pe tron
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
aici, declară, poți să te întorci la ceilalți. Aș prefera să mă asigur că ai intrat cu bine. O urmă discret de-a lungul aleii păstrând o oarecare distanță, iar Fran căută în geantă, dornică să demonstreze că era mai stăpână pe ea decât credea el. Chiar și în starea ei de amețeală știa că locul cheilor era într-un buzunar special de sub fermoar. Dar acesta era, în mod șocant, gol. Scotoci din nou. Nimic. Și apoi i se ivi dinaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
își spuse, așa cum făcea de obicei când o pândea spaima sau depresia, genul de activitate simplă care o să-ți dea un sentiment de împlinire după ce o s-o închei. Cum ar fi să-și facă programarea la doctor. Simțindu-se mai stăpână pe ea, își deschise agenda și încercă să-și dea seama când trebuia să-i vină ciclul, dorindu-și să fi avut inspirația să noteze data undeva. Deodată își aminti totul. Ultimul îi venise pe neașteptate și fusese nevoită să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Fran mai că se așteptă să-i spună că așa erau mai puține lucruri de șters de praf, dar spre binele ei, femeia tăcu. — Mă duc să-l chem pe tatăl dumneavoastră, anunță în sfârșit. Fran așteptă, încercând să rămână stăpână pe ea. Tatăl ei avea nevoie ca ea să gândească limpede, nu să bocească. Acum, domnule Tyler, o auzi pe intendentă de la jumătate de hol distanță. Vă așteaptă o surpriză plăcută în camera dumneavoastră. Uitați. Deschise larg ușa. Ralph Tyler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ajungi la o serie de mlaștini, care s-au format în urma erupției unui vulcan vechi, probabil. Cea mai mare este Mlaștina Mare. De ea se lega o veche legendă. Balaurul stăpân al acestei mlaștini avea obiceiul să o atace pe stăpâna mlaștinii vecine. Într-o zi, un samurai pe nume Fujigorō dormea buștean la marginea mlaștinii, când i-a apărut în vis o fecioară care-l ruga să o salveze. Îl implora s-o scape de stăpânul Mlaștinii Mari. Când s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pe Tom. — De-asta angajează lumea pe cineva ca mine, s-a enervat Sally cînd i-am mărturisit cum mă simțeam. Mă iertase, În cele din urmă, că nu apelasem de serviciile ei, dar asta numai pentru că Linda părea total stăpînă pe situație și nu se simțea nevoia unui profesionist. — Dragă, dacă ții morțiș, putem foarte bine să plătim noi pentru tot și apoi ești liberă să faci cum dorești, spunea Dan de fiecare dată cînd pomeneam de faptul că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
fericită să dea proporții și mai ample conflictului, căci știe că soțul ei are dreptate, după cum fără nici o Îndoială că știa și În clipa În care a luat primul costumaș și l-a pus În coșul de cumpărături. Ea e stăpînă În familia asta și, indiferent cîți copii vom avea, cu cîți membri se va Îmbogăți familia asta și cine i se va mai alătura, Linda rămîne soarele În jurul căruia gravitează toți și toate. Poate că acest copil crește În pîntecele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
răspund. — Am dreptate? — Nu știu. Și chiar nu știu. De luni de zile dau vina pe Linda. Am izbutit performanța de a o Învinui pentru fiecare lucru rău care mi s-a Întîmplat, i-am construit o imagine demonică, de stăpînă peste o familie anormală și Îngrozitoare, dar acum că Emma, cea Încîntător de apropiată de mine, stă la masa din bucătăria mea, nu mai știu ce să cred. Nu vreau să recunosc asta, nu În fața Emmei, dar o parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
riduri sau, poate, să fi fost așa de adînci. Pe cînd se strecoară ca să ajungă la masa noastră, se izbește de un scaun și se scuză. În aceeași clipă, realizez că nu o voi mai vedea niciodată În chip de stăpînă absolută a familiei ei. E umană, fragilă și vulnerabilă. Oare de ce n-am observat latura asta a ei pînă acum? Se oprește În fața mea și zîmbește, iar mie mi se pune un nod În gît și ochii mi se umplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
fața, cândva frumoasă, era pătrunsă de suferință; privirea însă îi rămăsese poruncitoare și de-ajuns să mă facă să îngenunchez. - Ridică-te, Stiliano, nu se îngenunchează în fața unei ființe umane. Vorbea încet, dar tonul nu admitea să fie contrazisă. - Preamărită stăpână, n-am avut nicio clipă intenția de a-l jigni pe regalul tău fiu, am zis cu voce dogită de emoție. - Nu te scuza fiindcă ai ghicit adevărul, ci doar că n-ai priceput ce se ascunde în spatele lui. Regele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Grimoald i-au poruncit lui Romilde să nu se mai arate pe glacisuri și să aibă grijă de Gumbert. Fapt e că după discuții devenea tot mai agitată. Bănuitor, le-am întrebat pe slujnice în ce stare sufletească se afla stăpâna. Mi-au zis că de la obișnuita ei indiferență trecea la o stranie tulburare numai auzind chemările lui Bayan. Cea mai flecară dintre ele mi-a spus la ureche: - Eu cred că încă e îndrăgostită de avar. Zidurile din Cividale aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Toată lumea râdea și doar un gest al lui Heraclie a venit să mă scape de acea ciomăgeală, doar în parte fictivă. Atunci am mulțumit printr-o plecăciune publicului, din nou amuțit, adresându-mă apoi împăratului: - Ți-am smuls un surâs, stăpâne al lumii? - Cel puțin unul, ce-i drept. - Îți pot cere o favoare? A făcut un gest de îngăduință. - Ei bine, stăpâne, eu mă mândresc că sunt atât sirian, cât și longobard, în orice caz, un barbar pentru voi toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
părul prins anapoda, cu un fluture de plastic, nu tocmai elegantă - dar neschimbată, Emma. Se aprinsese lumina În dormitor. În toți acei ani, Antonio intrase acolo doar de trei ori: o cutie supraîncărcată cu mobilier lipsit de gust, ca și stăpâna casei. O toaletă cu oglinda plină de sticluțe cu parfum rânced - cumpărat la mâna a treia din talciocul de la Porta Portese, că tare-i mai place să o facă pe respectabila, Olimpia Tempesta avea mania de a părea respectabilă, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
61, când Dracula îl chemase pe spătar la arme, o măritase cu Mașcatu. Spătarul Gongea a murit la Giurgiu, în timp ce sute de glasuri strigau kazâclu-kazâclu, fără să-și mai vadă fiica vreodată. Pentru Ghighina, măritișul însemnase o schimbare radicală. Devenise stăpâna conacului și, cum știa să poruncească, nimeni nu-i ieșea din cuvânt, nici măcar Mașcatu însuși, care după însurătoare se îmblânzise ca un mâț alintat. Și cum Ghighina fusese în prejma icoanei făcătoare de minuni, lumea o privea și pe ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Orice veți vedea să nu faceți nimic. Stați de-o parte și așteptați să vă spun eu ce e de făcut. Am să vorbesc cu duhul bălții, care este ca un om negru. Slujitorii nu păreau impresionați și, ascultându-și stăpâna, s-au tras un pas înapoi. Zogru l-a fluierat ușor pe Omul Negru, care a apărut, ținându-se câteva clipe pe picioarele ca ale unei broaște uriașe. Apoi se lăsase încet pe burtă, cu capul ridicat deasupra apei: - Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de lucruri nu erau unanim disprețuite și puse la capitolul patetisme. Escapadele acestea o făceau pe Vencica în mod vag geloasă ori mai curând o împiedicau să dețină supremația într-o zonă peste care din când în când se credea stăpână. Erau și zile cînd Zogru se odihnea câte un ceas în sângele Vencicăi, iar ea credea atunci că a reușit să inventeze un joc care îl subjugă pe Achile. 26. În 1939, când Zogru a dispărut pe neașteptate, Achile a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
însă, ori din prea mare grabă de a-și vedea lucrarea împlinită, o mișcare greșită aruncă pânza în prăpastie. Ce folos deatâtea idei strălucite... Bloj Ancuța-Maria, clasa a VII-a Școala Gimnazială Ibănești-Pădure - Mureș profesor coordonator Someșan Mariana Primăvara e stăpână Pe colțul cerului infinit, Un strop de zare s-a urzit Și, ca un fir de ață sfâșiat, Norii suri s-au destrămat. Soarele, globul de aur, Alungă gerul ca un balaur, Și bolta cerului fericită E ca marea nesfârșită
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ca marea nesfârșită. Fire verzi, abia ieșite, Proaspete ca niște clătite, Stau cuminți și-l așteaptă pe el, Pe plăpândul ghiocel. Mândrii copaci sunt gătiți, Cu floricele-mpodobiți, Floricele albe, roz și argintii, Ce ne-aduc doar bucurii. Primăvara e stăpână, Și e ca o mamă bună Pentru tot ce-a înviat Și de moarte a scăpat! Bucuria de a trăi De când eu m-am născut, Mult viața mi-a plăcut Și am început s-o trăiesc, Stați, să vă povestesc
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
tu ești, Păduri pline cu povești; De cristal este izvorul, Și în el, tu îți vezi dorul. Primăvara-i doar o dată, Ea colindă țara toată. Însă noi, suntem pitici, Noi rămânem tot aici. Primăvară, dulce zână, Tu, ești mare și stăpână. Eu te voi aștepta mereu, Aici, la sufletul meu. Copilăria Copilăria-i fată bună, Când ne jucăm câte o săptămână. Dar mai este fată bună, Când ne jucăm câte o lună. Copilărie, copilărie, Ești o zână mijlocie; Curgi din dealul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
împărăteasa Toamnă, Îmbrăcată în tăcere, Se coboară chiar deasupra Codrului să mi-l întrebe: Codrule cu râuri line, Vremea mea-i acum, știi bine! Am venit pentru a-mi da Toată bogăția ta: Dă-mi coroanele mărețe, Păsărelele măiestre, Căci stăpână mă numesc Peste tot ce e lumesc. La ce bună-mpotrivirea Când în fața mea tu stai! Cu privirea ta cea rece Mă apleci pân’ la pământ Și oricum a ta voință Cât clipești se împlinește, Așa că mă lasă-n pace
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mai ales plăcintă cu mere sau nuci ori cu plăcintă cu brânză de vaci. Nu știu cum este prin alte sate dar aici, la Răducăneni, plăcinta este la mare căutare... Colacii, împletiți, prevăzuți cu coardă de jur împrejur, ne sunt dați de stăpâna casei în timp ce gospodarul ne dă și câte un ban...Numai că, acum cu criza aceasta financiară, nici ei săracii, nu prea au... La unele familii, unde avem colege, primim mere, nuci și acadele, făcute în casă. Fetele, îmbujorate, ne servesc
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]