19,182 matches
-
proprietarul, numai că nu prea știu ce mai țin. Aici la Medgidia în afara zilelor de tîrg nu vine nimeni. Iar hotelul devine atunci tractir. Știți ce-i aia tractir?" Nu știa, dar n-avea chef să asculte explicațiile orientale ale stăpînului. Îl lovise în față un aer vechi, cu miros stătut, nu era grețos, dar te amețea și te făcea să moțăi pe picioare. "Vreau o cameră. Mi s-a spus de la București că la dumneavoastră e foarte curat", încercă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un pahar în care era o linguriță încărcată cu o pastă rozalie. Am adus șerbet, rahat-locumul s-a terminat pe neobservate. Dar e bun și șerbetul, poate chiar mai bun. Nu-i ca ăla din Ada-Kaleh, domnul Ali Kadri e stăpînul șerbetului din partea asta de lume, dar și ăsta e bunicel. Dacă vă e somn, vă spun noapte bună. Dacă nu, putem sta de vorbă. Eu sînt bătrîn și cu somnul scurt. Cu cît ți-a mai rămas mai puțin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
citise despre această ciudățenie în una din broșurile editate de Minister pentru uzul cadrelor superioare, deși era numai adjutant se considera totuși un cadru bine pregătit, deci superior, dar știa prea bine că orice servitor, oricît de devotat ar fi stăpînului său, pînă la urmă ajunge să dezvăluie și cele mai ascunse secrete. La mijloc puteau fi două motive, fie că se sătura pînă peste poate de "bunăvoința" stăpînului și așa își mai descărca nervii, fie că voia să arate cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dar știa prea bine că orice servitor, oricît de devotat ar fi stăpînului său, pînă la urmă ajunge să dezvăluie și cele mai ascunse secrete. La mijloc puteau fi două motive, fie că se sătura pînă peste poate de "bunăvoința" stăpînului și așa își mai descărca nervii, fie că voia să arate cît de apropiat îi este, uneori, în fața ascultătorului, întîmplător servitorul substituindu-se, fără să-și dea seama, stăpînului său, cerînd cîteodată să i se dea lui tot ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
două motive, fie că se sătura pînă peste poate de "bunăvoința" stăpînului și așa își mai descărca nervii, fie că voia să arate cît de apropiat îi este, uneori, în fața ascultătorului, întîmplător servitorul substituindu-se, fără să-și dea seama, stăpînului său, cerînd cîteodată să i se dea lui tot ce se cuvenea celuilalt. Oricum, și într-un caz, și în celălalt, rezultatul era același. Folosise metoda, în unele rapoarte strecurase chiar denumirea "metoda Popianu", asta pînă cînd unul din ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fără ca să poți să-ți dai seama cu ochiul liber. O luai, îți făceai cămașă ori bluză și la prima ploaie ori la prima spălătură se deșira toată. Asta era explicația servitorilor care se grozăveau că știu și ei secretele stăpînilor. Dar adjutantul Popianu era un spirit științific și de aceea l-a pus pe Hariton, care printre altele era și un fel de chimist al Cramei, să facă o analiză a pînzei în laboratorul lui, care semăna mai mult cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Privind-o cum în ochi îi apărea acea lumină încrezătoare pe care o descoperea în ochii tuturor acelora cu care stătea de vorbă la adăpostul șoproanelor ori în mijlocul viilor, iscodindu-i despre cele ce se petreceau în casele puchinoase ale stăpînilor lor, își dădea seama că vizita lui la Vila Katerina era primul element dintr-un plan pe care încă nu-l știa, dar care se năștea atunci. Un plan bun, un plan care ieșea din mintea lui și care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și mine (aici K. F. sărise nițel peste cal, el, Radul Popianu știa mai bine decît oricine!) că oamenii ăștia, locuitorii Vladiei, asistă pe zi ce trece la degradarea idealurilor lor, a speranțelor care nu se împlinesc. Idealul este adevăratul stăpîn al omului, nu-i așa, domnule adjutant? Iar dacă idealul se degradează, se prăfuiește, se subțiază, hai să zic, se trivializează prin simpla încercare de a-l atinge, de a-l aduce la nivelul micimii celor care aleargă, cred în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
amar al prafului de pământ. Se amestecau în cerul gurii sale cum s-au amestecat în gura lui Zeus apa și țarina din care s-au făcut oamenii. Simțea atunci cum își revine în simțire, cum e din nou puternic, stăpîn pe toate, pe sine și pe cele ce-l înconjurau, capabil de nebunii și de lucruri înțelepte, așa cum se cuvine unui zeu. Îi venise în minte acest cuvînt încă din primul an cînd umbla lipsit de griji prin viile Vladiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și acea oră în casa lui Basarab Cantacuzino. Invitat la recepția dată în cinstea aviatorilor italieni, la fel de invitat ca și el, oricum, un om de lume bună și pe deasupra și aviator. Iar că ar exista o relație între Bîlbîie și stăpînul casei nici nu putea fi vorba. Bîlbîie nici nu tresări. Poate îl văzuse înainte de a se apropia și de aceea nici măcar n-a clipit. Și-a dus paharul la gură, și-a înmuiat buzele, mai mult ca să le spele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pămînt." Coriolan Popa schiță un zîmbet amuzat, ceea ce permise tuturor să rîdă în hohote, Balbo își roti privirea încîntat și apoi rosti fraze scurte, ca un răpăit de mitralieră: Pacea poate fi garantată numai pe această cale! Înarmați-vă, fiți stăpînii cerului, ai apelor și pămîntului!" Cînd Corvino își termină traducerea cineva bătu din palme, înainte de vreme, urmă o pauză penibilă, nimeni nu urmase îndemnul, însă Coriolan Popa nu era doar un om cu o voință de fier și o putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
noastre de la Dunăre. Dați-le aripi de oțel, ajutați-i să privească lumea de sus, de acolo de unde se poate intui adevărata sa ordine. Cheltuiți banii plutocrației și vîrîți realitatea în cușcă, acolo unde îi este locul, ei sînt dresorii, stăpînii arenei, pentru că numai ei știu ce culoare au ochii morții." De data aceasta, cînd inginerul Corvino termină de tradus nimeni nu aplaudă, nimeni nu mai scoase un sunet. În acele cîteva zecimi de secundă se auzeau clar scîrțîiturile parchetului sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cei curajoși, cei care au puterea să-și poarte propria viață în palma deschisă, întinsă viitorului, ei constituie o singură categorie, indiferent de partea cui se află deocamdată, indiferent ce parte a lumii îi adăpostește: ei sînt condotierii, ei sînt stăpînii războiului, stăpînii lumii. Dați-le, domnule ministru, posibilitatea să stea în lumină, cu fruntea eliberată de povara egalitarismului ori a ordinii plutocratice, dați-le posibilitatea să fie ceea ce sînt! Pentru că nu trebuie să uitați, dacă nu le oferiți șansa dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cei care au puterea să-și poarte propria viață în palma deschisă, întinsă viitorului, ei constituie o singură categorie, indiferent de partea cui se află deocamdată, indiferent ce parte a lumii îi adăpostește: ei sînt condotierii, ei sînt stăpînii războiului, stăpînii lumii. Dați-le, domnule ministru, posibilitatea să stea în lumină, cu fruntea eliberată de povara egalitarismului ori a ordinii plutocratice, dați-le posibilitatea să fie ceea ce sînt! Pentru că nu trebuie să uitați, dacă nu le oferiți șansa dumneavoastră, ei și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se afla într-o conversație, trebuia să aibă răbdare, să aștepte un moment prielnic. Cel mai rău era faptul că din clipa în care își dăduse seama că s-a declanșat procesul de amorțire nu mai putea judeca absolut liber, stăpîn pe sine. Cu voia, dar mai mult fără voia sa, urmărea în minte cum se desfășoară fenomenul. Avea în fața ochilor, ca pe o hartă militară, desfășurarea zonei, urmărind milimetru cu milimetru înaintarea frigului, profunzimea lui. Era, poate, singurul om care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
decît ziua care trecuse, stuful, mirosul bălții în care se pierdea cîte o săptămînă, de intrau în boală toate rubedeniile căutîndu-l și renunțînd să-l mai caute, auzea deslușit grohăitul porcilor sălbăticiți, însemnați cu fierul roșu, să nu se încurce stăpînii la numărătoare, îl auzea mai clar decît zbîrnîitul soneriilor ori hodorogeala automobilelor sub geamul biroului, tot ce venea dinlăuntru era mai puternic, mai plin de viață decît viața care-l înconjura. Și mai erau și alte semne, unele despre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
normală, cel puțin pentru acest caz, iar normalitatea nu se evidențiază, nu?" Era un monstru. Un monstru de viclenie, de șiretenie, de machiavelism. Bîlbîie simți că aerul iese cu putere din plămînii săi încordați, simți că nu-l mai poate stăpîni și oftă adînc și zgomotos. Mihai Mihail îl privi întîi nedumerit, apoi amuzat și în cele din urmă izbucni în rîs. Rîdea fără să se mai rețină, se vedea și știrbitura, se vedea cît de încrețită îi este fața, cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
grozav, nu era, nimeni nu se gîndise să-l înainteze ofițer, rămăsese adjutant și avea minte de adjutant, nu de asta, dar apucase să citească și să simtă pe pielea lui proclamațiile mareșalului Mackensen. Chiar dacă acolo era altceva, Mackensen era stăpînul, ocupase militar țara și nimeni n-avea voie să crîcnească împotriva armatei de ocupație, era război și în război nu există tocmeală, ordin și supunere, atîta tot, găsise în programul colonelului Stoicescu același sîmbure de asprime, de intoleranță, de violență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a soldații. Stăteau țepeni, cu picioarele desfăcute și brațele încrucișate pe piept. Dacă nu i-ar fi știut n-ar fi bănuit niciodată că tăiau strîmb cupoanele de stofă și mai și furau cînd puteau și de la client, și de la stăpîn. A trebuit să se hotărască, intră sau nu intră! Uitîndu-se încă o dată înspre geamul luminat, i s-a părut că domnișoara K. F. a dat cu mîna la o parte un colț de perdea și prin ochiul ferestrei l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
hîrșit ca să înțeleagă. Se putea foarte bine ca Vulturul Alb să aibă o protecție nebănuit de mare, s-ar putea ca ouăle pe care le clocește să fie ale unor păsări rare, care apoi vor ieși la iveală ca adevărați stăpîni ai situației. Nu-i venea prea greu să-și închipuie scenariul și mai ales care ar fi finalul acțiunii complotiștilor. Doar nu se născuse ieri, ca să creadă că puterea în stat va intra pe mîna unui Vasiliescu ori Corvino, ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
jumătate de om și jumătate de fiară. Și cînd începi să-l apropii și mai mult de om, adică să-l dresezi, pierde tot ce i-a mai rămas din libertate și de aceea urăște tot ce nu se supune stăpînului său. Dacă el nu mai este slobod, nimic să nu mai fie! Ca ticăloșii, exact ca ticăloșii cei mai ticăloși dintre oameni, cu toate că nu-i decît un animal." Basarab Cantacuzino își plimbă alene privirea iui grea, fără nici o sclipire, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
celălalt nu trebuie să-și dea seama de ceea ce te interesează cu adevărat și mai ales nu trebuie să știe ce și cît știi tu. Cu figura sa bovină, dumnealui, prințul, era să-l dea în brînci. Îl privi pe stăpînul casei cu neîncredere, deși nu era așteptat, totuși Cantacuzino se opri din descrierea eșecului social și moral în care intrase Mihai Mihail, suspendîndu-și un gest care ar fi trebuit să fie nimicitor. Repetă doar "funcția, dar nu demnitatea". Oftă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
glumă, nu era o mascaradă, un carnaval. Era un complot în toată legea, periculos și cu un mare sprijin chiar dinlăuntrul puterii care urma să fie răsturnată! Arătîndu-i parola, Cantacuzino i-a demonstrat ca el și complotiștii sînt de fapt stăpîni pe situație, că lovitura plănuită este de fapt o formalitate, oameni puternici o așteaptă. Basarab Cantacuzino intră aducînd pe palme o tavă pe care se afla un pahar cu apă. De parcă ar fi știut de ce va avea el nevoie după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o forță neobișnuită lovi tava și paharul de zidul camerei, arătînd privirilor îngrozite ale directorului Mihail un pumn uriaș care se închidea încet, degajînd o violența înspăimîntătoare. "Aici, în mîna asta, o să strîng hățurile, să se știe că există un stăpîn!" Mihai Mihail se strecură pe lîngă trupul încremenit al prințului Basarab Cantacuzino, unul dintre acei prinți care nu doar nădăjduiesc, ci chiar vor să ajungă voievozi, după cum le este înscris în cartea destinului, dar care par a fi apărut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Îmbălsămați, nu mai aveau nici un miros de om, nici o miasmă, deși el le simțea prezența nepământeană, presimțind mai la stânga sa, la picioarele lui Iovan, și trupul nepământean și Îmbălsămat al câinelui păstorului care, cu labele din față Întinse, zăcea lângă stăpânul său, veghindu‑l inert la poarta somnului său letargic. 3. Trupuri Încremenite, membre Înțepenite pe velința răpănoasă, a cărei jilăveală n‑o simțea Dionisie, căci se căznea să se rupă de ai săi dezdoindu‑și degetele mâinilor Încleștate, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]