4,267 matches
-
Sandu pe Grivița. Toată strada era plină de o zeamă neagră de noroi, în care se înfundau căruțele și caii. La marginea trotuarelor se mai vedeau urmele zăpezii mieilor, murdare și înghețate. Pomii încremeniseră cu mugurii închiși. Un ger târziu stăruia deasupra orașului. Cerul negru și zdrențuit atârna peste prăvăliile negustorilor. Vântul rece smucea firmele de tablă. Pungașii, zgribuliți, căutau un client. Înainte mergea lunganul, după obicei, privind vitrinele pline și trăgând cu ochiul. Ce-i veni lui Nicu- Piele să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-i căutau gaborii. De paște, i-a pornit starostele la tiribombe, în Mandravela. O luase și pe Didina, s-o plimbe, să mai ia aer. Au trecut Cuțarida tîrîndu-și caroasele. În grădini înfloriseră corcodușii și merii. Un miros greu, dulce, stăruia peste câmpul verde. Spre Tarapana, tăia primăria niște străzi noi și lucrătorii abia ridicau maiele grele cu care băteau pietrele, în grămezile de nisip dormeau femeile venite cu ei. Soarele ardea. 229 - Ce bună ar fi o baie! spuse Paraschiv
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a le critica orice mișcare. 5. Abțineți-vă să vă uitați peste umărul angajaților competenți și să le furați satisfacția slujbelor lor. Dați-le angajaților ocazia de a demonstra că sunt demni de Încredere și inventivi. Fiți disponibil, dar nu stăruiți prea mult. Capcana nr. 42tc "Capcana nr. 42" Atunci când nu Înțelegi că printre responsabilitățile managerului se numără și cea de a face munca plăcutătc " Atunci când nu Înțelegi că printre responsabilitățile managerului se numără și cea de a face munca plăcută
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
Concentrarea asupra Scripturilor nu ține, în subsidiar, de o voință oarbă de a construi un sistem teologic 2. Sistematizarea gândirii dogmatice a teologiei Bisericii reprezintă reflexul natural al unei mentalități bisericești (ekklesiastikon phronema) inspirate de lectura neîntreruptă a Scripturii. „Și stăruiau în învățătura apostolilor și în împărtășire, în frângerea pâinii și în rugăciuni.” (Fapte 2,42). Fără îndoială, centralitatea Scripturilor subliniază numai centralitatea revelației lui Hristos ca unic Cuvânt al lui Dumnezeu, întrebare și răspuns, invitație și promisiune pentru orice cunoaștere
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
E o idee pe care poetul o va relua În mai multe rînduri, la scurte intervale, În articole din revistele Punct și Integral, În termeni sensibil asemănători. „Mai presus de pulsul individual - se poate citi sub titlul Suprarealism și integralism - stăruie pulsul epocei. Există un fond social care fecundă stilul artistului În stilul vremei. Realizările de artă se proiectează pe un perete de contimporaneitate”. Sunt formulări ce participă la fondul comun de idei al tendințelor „moderniste” ale momentului, neavînd În ele
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
trupul lui cu urechea ațintită la toate vuietele dintr-Însul, formăm Împreună un centaur cu totul altfel decît cel din legendă, real, carnea mea Îmbucîndu-se temeinic cu lemnul zgrunțuros și masiv [...] Să fiu atunci eu oare vasul comunicant, sîngele meu stăruind la același nivel cu seva din creangă?” O astfel de ideală comuniune situează exteriorul mundan În cea mai strictă dependență de fluxul și refluxul sensibilității, asigură acel spațiu și timp al disponibilității absolute a spiritului, pentru care orice frontieră a
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
mai pot fi enunțate unele concepte precum creștere, dezvoltare, învățare fără a lua în considerare motivația. Elementele clasice care privesc motivația în sala de clasă sunt: - motivația intrinsecă/motivația extrinsecă; - motivația cognitivă/motivația afectivă; - autocontrolul motivațional. Asupra acestui aspect vom stărui în paginile care vor urma. Studiile asupraperformanțelor individuale ale învățării atestă faptul că peste 93% dintre elevii cu rezultate foarte bune au realizat ceea ce au realizat datorită propriilor demersuri de studiu individual, însoțite și sprijnite de motivație. Bandura (1989) introduce
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
ai lui Platon, care, plasând - după cum știm - în centrul dezbaterii alegoria (acel procedeu care se folosește de particularul aparent spre a exemplifica universalul), îi restituiau poeziei tocmai „valențele pentru a căror lipsă Platon o condamnase”2. În mod similar, Benjamin stăruie asupra importanței „sensului ascuns”3 (e#n u#ponoivaiz), stabilind totodată o distincție importantă, aceea între adevărul nemijlocit (posibil în cazul numelor) și cel mediat (prin interpretare), în cazul ficțiunii și al celorlalte arte: Recunoașterea implicată de mimesis este fie
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
crezut, trebuie preferate mai curând întâmplările imposibile cu înfățișarea de a fi adevărate”1. Această presupusă deplasare de accent a constituit un puternic argument pentru teoreticienii autoreflexivității din secolul XX, care au supus conceptul unei resemantizări de proporții. Înainte de a stărui asupra acestui aspect, nu ar fi cu totul lipsit de interes să aruncăm o privire asupra argumentelor celor ce consideră că afirmația lui Aristotel conform căreia arta e mimesis, imitație, s-ar traduce, tout court, prin „arta imită realitatea”. Fără
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
alte cuvinte, celebra întrebare „Cum reușește literatura să copieze realul?” devine, din perspectiva structuraliștilor, „Cum reușește literatura să ne convingă de faptul că ar putea copia realul?”3. În „Efectul de realitate” („L’effet de réel”4), de pildă, Barthes, stăruie, după cum știm, asupra prezenței redundante a detaliului insignifiant (barometrul amintit de Flaubert în povestirea sa, Un cœur simple, ușița lui Michelet etc.), pentru a nega ficțiunii literare orice dimensiune referențială. Aceste notații nu ar avea alt rol decât acela „de
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
au fost socotite obiecte poetice prin excelență (să ne gândim doar la recuzita simboliștilor și a parnasienilor), grație „prețiozității” lor, tratate acum în regimul unui concret analogic, își pierd nu numai strălucirea, ci și relevanța. De aceea, scriitorul refuză să stăruie asupră-le, considerând că tocmai din cauza „rarității lor” aceste materii nu merită „decât puține cuvinte foarte alese într-un discurs despre natură echitabil compus”251. (subl.n.). În ceea ce privește carnea, tocmai prin înfiorarea pe care o provoacă din pricina aspectului său „zvâcnitor
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
metru și optzeci de centimetrii fix”), amestecate cu fragmente de conversație sau cu referințe culturale („eram Agrippina în Aurita Casă a lui Nero”), toate sub forma unor flash-back-uri care, treptat, transformă obișnuitul în mister. La capătul lecturii, o întrebare ne stăruie în minte: cum reușește acest poem să convertească banalul, repetabilul în magie? Prin ce mecanisme? O analiză, oricât de aplicată, pare incapabilă să ofere un răspuns satisfăcător. Ar trebui să stăruim poate asupra importanței elementului vizual, asupra detaliului în ipostaza
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
obișnuitul în mister. La capătul lecturii, o întrebare ne stăruie în minte: cum reușește acest poem să convertească banalul, repetabilul în magie? Prin ce mecanisme? O analiză, oricât de aplicată, pare incapabilă să ofere un răspuns satisfăcător. Ar trebui să stăruim poate asupra importanței elementului vizual, asupra detaliului în ipostaza sa de punctum 273 și să încercăm o analogie cu fotografia. Căci forța acestor versuri ține de o capacitate (caracteristică în special artei fotografice) de a produce nu atât o „copie
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
specifică pentru creația tondelliană. Este vorba de un instrument cu totul particular ce convertește materialitatea lucrurilor și spațialitatea în indicii ale unor lumi tranzitorii. Sunt, în fapt, „maldăre de imagini sparte”, amintiri disparate despre oameni și locuri, fraze desperecheate care stăruie în minte, obsesiv, înregistrate de senzorii unui eu poetic retractil, ce își asumă fragmentarismul și elegia drept condiții existențiale: Ultima oară când te-am văzut era frig și tu stăteai înfofolit în jacheta mea neagră, veche. Mi-ai părut mai
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
dovedindu-se contradictorii: criticii din generațiile mai vechi au insistat cu precădere asupra strategiilor de corporalizare a inefabilului, ignorând adesea evidența că poezia aceasta nu conține aproape nimic înalt, obscur sau oracular 348; autorii generației optzeci, la rândul lor, au stăruit asupra înclinației lui Mircea Ivănescu spre (auto)ironie și narativitate, revendicându-și-l drept precursor 349 și neglijând în mod deliberat împrejurarea că, la autorul nostru tocmai ironia este cea care conduce adeseori, și în mod paradoxal, la intuirea unui
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
personaj, în aparență insignifiant, într-un „erou” memorabil. Așa cum, de altfel, au procedat majoritatea comentatorilor, vom începe, inevitabil, de la sonoritățile numelui. Constatăm, mai întâi, că această creație onomastică recognoscibil ivănesciană are, în mod evident, asociații sonore simpatic-comice, că în jurul său stăruie un fel de ambiguitate provenită tocmai din imposibilitatea de a-i stabili conexiuni etimologice sau denotative imediate. Singurul lucru care pare în afara oricărui dubiu este că, probabil datorită repetării ușor modificate a celei de-a doua silabe în final, cuvântul
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
acela că îndeobște studiile experimentale și corelaționale asimilează răspunsurile atitudinale cu cele opinionale -, în contextul de față, vomechivala și noi atitudinea cu opinia, așa cum am făcut-o, de altfel, și în secțiunea precedentă. Iar în ceea ce privește factorii și mecanismele schimbării, vom stărui asupra celor prezente în fenomenul persuasiunii prin mass-media, fenomen atât de intim legat de problematica opiniei publice. El a fost studiat pentru prima oară de către C. Hovland, I. Jenis și H. Kelly la începutul anilor ’50, autorii aplicând modelul sursă
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
norme și valori socialmente acceptate. Fenomenul este identic sau în strânsă legătură cu ceea ce alți autori numesc„răspunsuri valorizante”, „conformism verbal”, „efect de fațadă”, „efect de prestigiu” etc., expresia cel mai frecvent întâlnită fiind totuși cea adoptată de noi. Vom stărui asupra ei și pentru că ne oferă ocazia de a invoca un exemplu de cercetare prin așa-numita „metoda evaluatorilor”. Dezirabilitatea socială (social desirability) a fost menționată ca variabilă apartepentru prima dată de A.L. Edwards și P. Horst, în 1953
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
Alecu Văcărescu În Lucsandra sau Elenco un simbol de ordin religios, inaccesibil, neîntrupat? Fostul mare clucer nu-i departe de această confuzie. Sau nu-i rămîne necunoscută nici această convenție a poeziei medievale. Norocul lui că, „minte cu simțire”, nu stăruie În această direcție, se Întoarce repede la jertfa, robia, focul, lacrimile, ohtăturile sale. Rămîne, cu toată această risipă de jale, ceva nenumit, ceva ce nu poate fi exprimat. Este tema ascunsă a discursului construit printr-o recurență nebunească a clișeelor
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Simbolul jelaniei În iubire devine, acum, filomela, iar cadrul ei de desfășurare este crîngul, pajiștea În ambianță nocturnă. Apare și plăcerea În suferință: „Ș-Îmi place ceasul de chin, Voi pururea să suspin”, Însă acest om simțitor și pătimaș nu stăruie În jertfă și amărăciune. Nu vrea să se „primejduiască”, cum zice Într-un vers citat Înainte. Caută simpatia, și „glasul de cuget” se arată a fi mai puternic decît glasul simțurilor. Recomandă, În toate, „tarea răbdare” și, Într-un Răspuns
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ruinuri, pe mine m-au pătruns.” În Înserare, limbile ceasornicului se mișcă mai Încet. Privirea trebuie să aibă vreme să se plimbe peste lucrurile armonioase din jur și să se Întoarcă, aducînd ca o albină mierea tristeții. Iată de ce poemul stăruie În „acea plăcută vreme, În astă tristă vale”, Între zi și noapte, timp, Încă o dată, de trecere și petrecere, de plăcere și plîngere”: „Pe cînd abia se vede a soarelui lumină În vîrful unul munte, pe fruntea unui nor, Și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
dimineață, Mulțumirea se năștea.” Grigore Alexandrescu are ochi agricol, natura lucrată Îi place. filtre livezi și saduri, aproape de unda armonioasă, ar trăi liniștit și În tăcere, departe de tiranie și de „tovarăși nelegiuiți”. Deocamdată valea trăiește În amintire. O privire stăruie În alt poem (Meditație) asupra cîmpiei pierdute spre hotarele cerului: „Ce netedă cîmpie! Cum ochiul se uimește! Ce deșărt se arată, oriîncotro privești! Întinsă depărtare se pare că unește, Cu ale lumei mărgini, hotarele cerești.” cu un sentiment de imensitate
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
tabloului citat arată că sublimul În sălbăticie nu ține mult. „Sublim, sublim spectacol!”, dar ochiul caută reliefuri mai odihnitoare și le află numaidecît. La marginea pînzei se deschide „cursul pacinic” al rîului și, odată cu el, securizantul spațiu lin. Alecsandri nu stăruie În viitoarea materiei, dezordinea contrazice simțul lui de stabilitate. Elementele materiale revin, după o fază de criză, la formele de sublim liniștit, maiestos. Umplînd abisul, Rinul redevine un „gigantic nepăsător”. Alecsandri nu poate trăi prea mult cu sentimentul catastrofei. Natura
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ceea ce te-am pus să scrii pănă acum e doar decorul. Eu vreau să ating miezul și să nu mai existe: Unde? De ce? Cum?, vreau totul! Între timp tu poți să te integrezi în societate.” Imediat în găndurile lui Gavriel stărui cu putere un chip dulce de fată. Atăt de puternic a fost găndul încăt Ștefan îl văzu cu o claritate de cristal. Un hohot de răs al acestuia alungă si ultimul cerc de ceață de pe găndurile lui Gavriel. Acum era
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
decăt le știa și-a dat seama că îmbătrănise cu cățiva ani. Dar cănd? Toată energia sa a fost consumată de această întrebare pănă cănd a înnebunit cu ea pe buze. Căt despre cei trei povestea lor încă m-ai stăruiește în acea lume nevăzută datorită neobișnuitului ei. Sper că aceste rănduri să nu se șteargă așa cum s-au șters cele ale lui Ștefan căci intenția mea nu este decăt cucerirea unui zămbet pe chipul tău.
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]