1,939 matches
-
(1980) (titlu original "Sundiver") este un roman science fiction scris de David Brin. Este prima carte din trilogia Elitelor și a fost urmată în 1983 de romanul câștigător al premiilor Hugo și Nebula "Maree stelară". Jacob Demwa se reface după tragedia în care a salvat de la distrugere liftul spațial, dar și-a pierdut soția. El este contactat de un prieten extraterestru, Kantenul Fagin, care îl invită să se alăture unui proiect dedicat explorării cromosferei Soarelui
Exploratorii Soarelui () [Corola-website/Science/331021_a_332350]
-
de circa 30 de minute de arc, iar stelele lor pot fi reperate individual mulțumită apropierii de Calea Lactee. Cele mai multe dintre aceste "galaxii pitice sferoidale" sunt obiecte foarte vechi, care au evoluat puțin, adică au avut foarte puține generații de populații stelare. Stelele lor sunt, prin urmare, sărace în metale și prezintă caracteristici similare celor din roiurile globulare. Se află la câțiva kiloparseci de Soarele nostru. Câteva exemple: Sculptor, Cuptorul, Leul I și Leul II, Dragonul, Carena, Boarul. Originea lor este dezbătută
Galaxie pitică sferoidală () [Corola-website/Science/334922_a_336251]
-
(7 martie 1837 - 20 noiembrie 1882), a fost un astronom amator american. De profesie medic, pionier al astrofotografiei, "" a fost primul care a fotografiat un spectru stelar, cel al stelei Vega în 1872, nebuloasa din Orion, la 30 septembrie 1880. La 24 iunie 1881, în aceeași noapte ca și Andrew Ainslie Common, el a luat prima fotografie a unei comete, C/1881 K1, care arată în același
Henry Draper () [Corola-website/Science/331920_a_333249]
-
Editură Științifică și Enciclopedica din București. În 1989, din nou la editură Scrisul românesc din Craiova, apare cartea Călătorind prin Univers, iar în noiembrie 1989 este tipărit, la Editură științifică și Enciclopedica din București, primul exemplar al cărții Dincolo de curcubeul stelar, ce nu va apărea pe piată decât în 1991. După decembrie 1989, scrie numai pentru sertar, din lipsă de sponsori pentru cărțile sale. Revistele unde mai publicase îi refuză articolele, numele său fiind trecut pe o listă neagră alcătuită de
Adrian Năstase dă o veste cumplită: Au apărut știri despre moartea lui by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/101299_a_102591]
-
Castle a avut loc între 25-28 Iunie 2015. A avut o audiență de 97.000 de persoane în cele 4 zile de fesitval, 6 scene și peste 150 de artiști. Lineup-ul ediției 2015 The Prodigy, Rudimental, Fatboy Slim, The Parov Stelar Band, The Cât Empire, The Glitch Mob, Maya Jane Coles, Sub Focus, Sigma. Netsky Live, The Subways, Nouvelle Vague, Roni Size Reprazent și mulți alții. A patra ediție a festivalului a avut loc între 14-17 Iulie 2016. Peste 120.000
Electric Castle () [Corola-website/Science/331422_a_332751]
-
C (engleză: ) este un roman științifico-fantastic pentru tineret de Robert Silverberg. Acesta a fost primul său roman publicat în 1955 la vârsta de douăzeci de ani. În 2363, Larry Stark, 20 de ani, cadet al Academiei Patrulelor spațiale, vizitează sistemul stelar Alpha Centauri cu nava spațială "Carden". Una dintre planetele sistemului este Alpha C, o planetă asemănătoare Pământului, aceasta a fost colonizată în urmă cu 125 de ani. Stark ajunge pe planetă tocmai în momentul în care coloniștii decid să declare
Revolt on Alpha C () [Corola-website/Science/336936_a_338265]
-
pitică și au descoperit peste 260 de stele variabile în centrul său. Toate aceste stele, cu excepția a cinci dintre ele, au fost clasate ca fiind variabile de tip RR Lyrae. Galaxia Pitică din Dragonul conție îndeosebi o o veche populație stelară și o cantitate neglijabilă de materie interstelară. Între 75 % și 90 % din stelele galaxiei au fost formate în urmă cu peste 10 miliarde de ani. După o rată scăzută de formare, a avut loc o creștere a numărului de stele
Galaxia Pitică din Dragonul () [Corola-website/Science/337465_a_338794]
-
dând un raport al masei prin luminozitate de mai mult de 440 M☉/L☉, sugerând mari cantități de materie întunecată. Marea dispersie a velocității ar putea fi explicată prin fenomenul cunoscut al galaxiilor pitice care suferă un efect mareic (curenți stelari nelegați virtual de galaxii pitice perturbate prin efect mareic al Căii Lactee). Totuși, slaba lărgime de 570 de parseci nu suportă această ipoteză. Aceasta face din materia întunecată un foarte bun candidat la fenomenul de dispersie și, prin urmare, din Galaxia
Galaxia Pitică din Dragonul () [Corola-website/Science/337465_a_338794]
-
de om cel mai îndepărtat de Pământ și primul care a părăsit Sistemul Solar. Misiunea i-a fost extinsă și continuă și în ziua de azi, cu scopul de a investiga periferia Sistemului Solar incluzând Centura Kuiper, heliosfera și spațiul stelar. Operând de la lansarea ei, sonda primește constant comenzi și transmite datele înapoi la NAȘĂ. Inițial, se aștepta ca sonda să funcționeze doar până la întâlnirea cu Saturn, insă Carl Sagan venise cu ideea că sonda spațială să mai ia o ultimă
Un punct azuriu () [Corola-website/Science/334085_a_335414]
-
jumătatea distanței dintre două stele luminoase aparent - Deneb (α Cyg, α Cygni, Alpha Cygni) și Rukh (δ Cyg, δ Cygni, Delta Cygni). KIC 8462852 se află la sud de Omicron¹ Cygni (ο¹ Cygni, 31 Cygni) și la nordest de roiul stelar NGC 6866. Deși se află pe cer la doar câteva arcminute de roi, nu are legătură cu acesta și este mai aproape de soare decât roiul stelar. Cu o magnitudine aparentă de doar 11,7, steaua nu este vizibilă cu ochiul
KIC 8462852 () [Corola-website/Science/335066_a_336395]
-
la sud de Omicron¹ Cygni (ο¹ Cygni, 31 Cygni) și la nordest de roiul stelar NGC 6866. Deși se află pe cer la doar câteva arcminute de roi, nu are legătură cu acesta și este mai aproape de soare decât roiul stelar. Cu o magnitudine aparentă de doar 11,7, steaua nu este vizibilă cu ochiul liber, dar este vizibilă cu un telescop de 12cm pe un cer întunecat fără prea multă . Observații ale luminozității stelei de către telescopul spațial "Kepler" arată scăderi
KIC 8462852 () [Corola-website/Science/335066_a_336395]
-
diametrul stelei. Din cauza defectării a două din cele patru roți pentru stabilizarea giroscopică, telescopul Kepler nu a putut înregistra scăderea periodică de 750 de zile prezisă pentru aprilie 2015; mai sunt planificate observații pentru luna mai 2017. Pe baza clasificării stelare și a tipului spectral, modificările în luminozitate nu pot fi atribuite unei variabilități intrinseci, așa că au fost propuse mai multe ipoteze ce presupun existența unui material ce orbitează steaua și blochează lumina acesteia, dar niciuna din aceste teorii nu explică
KIC 8462852 () [Corola-website/Science/335066_a_336395]
-
a fost comparată de cercetătorul Steve Howell (parte a misiunii Kepler) cu KIC 4110611, o altă stea cu o curbă de luminozitate neobișnuită (ce s-a dovedit a fi, în urma mai multor ani de cercetare, o parte a unui sistem stelar multiplu format din cinci stele). În privința datelor actuale ale distribuției luminoase a stelei KIC 8462852, Wright pune accentul pe studii spectrale ulterioare. Conform cu Wright, probabilitatea originii extraterestre a observațiilor este foarte scăzută; totuși steaua este o țintă de calibru pentru
KIC 8462852 () [Corola-website/Science/335066_a_336395]
-
o planetă în curs de evaporare sau dezintegrare, sau a unei structuri cu durată mare de viață ce orbitează steaua la o distanță de mai câteva unități astronomice de steaua centrală matură, dar au găsit asemănări cu un alt sistem stelar evoluat (vechi de cel puțin 1 miliar de ani) - , aflată în stadiul unui mare bombardament târziu. Observații în lungimea de undă submilimetrică ce au căutat praf aflat la o distanță mai mare de stea sugerează că explicația unei dezintegrări catastrofale
KIC 8462852 () [Corola-website/Science/335066_a_336395]
-
de telescoape optice monitorizează KIC 8462852 în așteptarea altui eveniment de diminuare a luminozității, ce ar putea dura mai multe zile, iar observații ulterioare sunt programate de către marile telescoape echipate cu spectrografe pentru a determina natura materiei ce obscurează lumina stelară și dacă este vorba de un mare obiect solid sau materie compusă din praf și gaz. Observații suplimentare mai pot fi făcute de către telescoapele terestre , , și telescoape orbitale viitoare dedicate exoplanetologiei, ca , și PLATO.
KIC 8462852 () [Corola-website/Science/335066_a_336395]
-
METAFOREI LA CURȚILE METAFIZICII (Editura Hasefer, 2008); THE PRINCE OF METAPHOR AL THE METAPHYSICS COURT - (AMAZON, com. 2010); PĂMÂNTUL MINAT AL SPERANȚEI - (Editura Palimpsest, 2012); GEOPOEME RĂTĂCITOARE HALTE ȘI MOMENTE PE OCEANE ȘI CONTINENTE - (Editura Hasefer, 2013); GENEZE LA BORNA STELARĂ - (Editura TIM, Reșița, 2013). A. Martin, în Luceafărul, nr. 20, 1961; M. Sorescu, în Gazeta literară, nr. 30, 1962; M. Iorgu1escu, în România literară, nr. 4, 1971; Dana Dumitriu, în România literară, nr. 13, 1976; Elena Tacciu, în Steaua, nr.
Toma George Maiorescu () [Corola-website/Science/331804_a_333133]
-
de asemenea, foarte excentrică, cu un apogeu de 1.728 km și un perigeu de numai 216 km. În 1973 scriitorul scoțian Duncan Lunan a analizat date de la cercetătorii de radio norvegieni, ajungând la concluzia că a produs o diagramă stelară subliniind totodată calea către Epsilon Boötis, o stea dublă în constelația Boarul. Ipoteza Lunan a fost că aceste semnale au fost transmise de către un obiect de 12.600 ani vechime, situat la unul din punctele Lagrange ale Pământului. Lunan mai
Black Knight (satelit) () [Corola-website/Science/332556_a_333885]
-
de aproximativ 80 000 K. Este cam de 10 000 de ori mai luminoasă decât Soarele, iar raza sa este de aproximativ 0,65 din cea solară. Analiza spectroscopică arată faptul că steaua pierde din masa sa prin intermediul unui vânt stelar într-un ritm de aproximativ 3,2×10 mase solare per an — cam 20 de trilioane de tone per secundă. Viteza acestui vânt de particule este de 1900 km/s. Calculele indică faptul că steaua centrală conține actualmente doar o
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
că nebuloasele planetare sunt formate din gaze extrem de rarefiate. Încă din timpul acelor observații timpurii, NGC 6543 a fost observată prin spectrul electromagnetic. Observațiile asupra NGC 6543 în lungimi de undă infraroșii (de aproximativ 60 μm) dezvăluie prezența unui praf stelar la temperaturi scăzute. Se crede că acest praf s-a format în timpul ultimei faze de viață a stelei progenitoare. Praful absoarbe lumina de la steaua centrală și reemite energia în lungimi de undă infraroșii. Spectrul de emisie infraroșie permite deducerea unor
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
o temperatură de 1,7 K. Imaginea din partea de sus a articolului este o combinație de imagini optice realizate de Observatorul Chandra și Telescopul Spațial Hubble. Se crede că acele gaze fierbinți au rezultat în urma interacțiunii violente dintre un vând stelar rapid și materialul ejectat anterior. Această interacție a îndepărtat bula interioară a nebuloasei. Observațiile realizate de Chandra au arătat, de asemenea, că sursa de energie se află în locul stelei centrale. Spectrul acestei surse se extinde până la partea grea a spectrului
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
K, nu ar trebui să emită radiații X de flux ridicat, așadar prezența acestora este într-un fel un mister. Asta ar putea sugera prezența unui disc de acumulare cu temperaturi ridicate, ce ar putea face parte dintr-un sistem stelar binar. Un prim impediment în cadrul studiului nebuloaselor planetare este reprezentat de distanțele acestora, care sunt de obicei neclare. Multe metode pentru estimarea distanțelor până la unele nebuloase planetare are la bază lansarea unor ipoteze, ceea ce conferă inexactitate. Totuși, în perioadele recente
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
elipsă internă) plină cu gaz fierbinte. Aceasta la rândul său este înconjurată într-o pereche de bule mari sferice unite de-a lungul corpului lor. Structura porțiunii luminoase din cadrul nebuloasei este în mare parte cauzată de interacțiunea dintre un vânt stelar rapid (care este emis de steaua centrală) și materialul ejectat în timpul formării nebuloasei. Această interacție cauzează emisia de raze X (care a fost discutată pe larg mai sus). Vântul stelar, suflând cu o vitează de până la 1900 km/s, a
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
este în mare parte cauzată de interacțiunea dintre un vânt stelar rapid (care este emis de steaua centrală) și materialul ejectat în timpul formării nebuloasei. Această interacție cauzează emisia de raze X (care a fost discutată pe larg mai sus). Vântul stelar, suflând cu o vitează de până la 1900 km/s, a îndepărtat interiorul bulei interne a nebuloasei, și arată ca și cum bulele au explodat la ambele capete ale nebuloasei. De asemenea se suspectează faptul că steaua centrală a nebuloasei ar putea fi
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
Nemexia este un joc masiv multi-player online în browser. Fiecare jucător poate alege pe una dintre cele trei rase și își poate dezvolta un imperiu puternic spațial. Cu ajutorul prietenilor săi, poate cuceri universul, construind Poarta supremă stelară. Nemexia este un joc gratuit, dezvoltat și lansat în 2009 în Bulgaria de către compania locală XS Software. Până la sfârșitul aceluiași ani a fost lansat în 13 țări ca să ajungă la peste 120,000 jucători înregistrați. Jocul a trecut prin câteva
Nemexia (joc) () [Corola-website/Science/333591_a_334920]
-
perioada când sistemul solar a fost cu adevărat „descoperit”, trei observații din secolul al XIX-lea au determinat natura și locul său în Univers, dincolo de orice îndoială. În primul rând, în 1838, Friedrich Bessel a măsurat cu succes o paralaxă stelară, fiind o schimbare aparentă în poziția de o stea creată de mișcarea Pământului în jurul Soarelui. Acest lucru nu a fost doar o primă dovadă directă, de heliocentrism experimental, de asemenea, a relevat, pentru prima dată, distanța mare dintre sistemul nostru
Descoperirea și explorarea sistemului solar () [Corola-website/Science/333637_a_334966]