7,229 matches
-
împreună cu acestea (!?), și să „adapteze” textul din 1932 la regulile ortografice actuale. De prisos să spun că adaptarea este amatoristică și lipsită de preocuparea de a actualiza scrisul lui Iorga și al semnatarelor scrisorilor, fără a le știrbi, însă, particularitățile stilistice. Și prefața este mult sub nivelul unei reeditări îndelung așteptate. Autoarea, Silvia Colfescu, pare a ignora cu desăvârșire studiile de gen care s-au acumulat, între timp, în cultura noastră, ca și pe cele vizând istoria vieții private la români
Iorga, feminist by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4878_a_6203]
-
conferă un statut eminamente estetic în materializarea stărilor, sentimentelor, a gândirii sale plastice. Toate lucrările respiră nealterat forța angajamentului față de culoare. Fiecare dintre obiectele, colajele pe care ni le propune acum sunt piese care îl ajută să își precizeze reperele stilistice, acelea ale unui nou metabolism structurat pe actualitate, dar mai ales pe valorile tradiției picturale. Întregul său parcurs ne relevă elogiul materiei colorate și al gustului pentru Baroc - stil pe care îl consider identificator pentru arta lui Mihail Trifan, indiferent
Mihail Trifan, bucuria inocentă a jocului by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/4882_a_6207]
-
îl consider identificator pentru arta lui Mihail Trifan, indiferent de forma vizuală în care se manifestă. Prezenta expoziție întregește o etapă de căutări în direcția limpezirii unui concept de picturalitate dar și de manualitate care cred că îl individualizează, atât stilistic cât și ideatic, în peisajul artei noastre contemporane.
Mihail Trifan, bucuria inocentă a jocului by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/4882_a_6207]
-
Partidului Muncitoresc Romîn, Tovarășului Gheorghe Gheorghiu-Dej” (...). Acest gest e fără precedent. Temenelele pe care scriitorii le fac politicului sînt aprope neverosimile și asta într-o perioadă mult mai relaxată dogmatic. Diferența majoră, față de anii ’50, diferență ce se vede și stilistic, este că acum există un grad mai mare de voluntariat, temeneaua este mult mai autentică, aproape familiară - adresarea este cumva intimă, se face aluzie în spirit artistic, metaforic, la păstrarea liniei leniniste, ca la un secret de familie între PMR
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4887_a_6212]
-
la ironie și la procedee ludice în contextul unei meditații grave referitoare la chestiuni culturale, texte literare, teorie literară, anulează impresia de povară, de ștaif al unui culturalism snob. Este ceea ce se poate constata, de pildă, în cazul unei particularități stilistice dintre cele mai evidente, cum este abundența citatelor literare. Acestea sunt adesea modificate sau falsificate cu o borgesiana dezinvoltură, ceea ce conferă literaturii lui Vila-Matas caracterul de imponderabilitate despre care Italo Calvino, în ale sale Șase propuneri pentru noul mileniu (1989
Literatura după era Gutenberg by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4829_a_6154]
-
adecvată e o terapie de șocuri, de neîncetate șocuri ale bunei dispoziții, al cărei principiu e unul moral.” Observațiile de moralist, așadar, nu impietează nicidecum șolticăriile. Sunt făcute din același aluat. Iar deosebirea e, în fond, o chestiune de registru stilistic. E singura nuanță care îi scapă prefațatorului, care construiește în schimb o adevărată (și, repet, fermecătoare) teorie sociologică a personalității. Mult mai simplu, granița ar fi putut fi trasată așa: protocol pe de-o parte, familiaritate, pe de alta. Cine
Spirite. Critice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4837_a_6162]
-
expresive. Practic, critica lui Cornel Regman și aceste însemnări fugitive (multe emise spontan și transcrise ulterior) sunt consubstanțiale. Multe dintre încheierile frapante ale cronicilor sale vor fi fost inițial astfel de spirite colocviale. N-avem de unde ști. Dar un examen stilistic rapid ne poate edifica. Un întreg capitol din carte (pp. 59 - 79) e dedicat scriitorilor (și artiștilor, în genere). Mi-e greu să nu văd în textura lor niște cronici in nuce. Redau o parte din ele unele sub altele
Spirite. Critice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4837_a_6162]
-
ateism fardat în drepturile individului, cu o oligarhie plutocratică care conduce din culise Europa. Să ne întrebăm atunci dacă Vasile Băncilă l-a înțeles pe Nae. Ideologic și omenesc, fără îndoială că da. Filosofic însă, discipolul e sub nivelul maestrului, stilistic, cît și speculativ. Dar lacuna aceasta e prea mică față de bazarul de anecdote și picanterii cu care te întîmpină volumul. Și apoi, vorba lui Carl Schmitt din Glossariumul anilor ‘47-‘51: „Gib deinen Feinden nicht die Möglichkeit, dich zu begreifen
Condotierul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4855_a_6180]
-
capriciile autorului sau de istoria însăși. Toate aceste calități îl îndreptățesc pe harnicul editor să iasă pentru o clipă din culise să depună mărturie, în G. Călinescu față cu totalitarismul, cu privire la una dintre cele mai fierbinți teme postdecembriste. Relativul disconfort stilistic afișat în G. Călinescu față cu totalitarismul (concizia e vecină aici cu timiditatea și cu mizantropia) nu face decât să sporească credibilitatea cărții: editorul nu simte nevoia să se exprime public decât atunci când are ceva cu adevărat important de spus
Critica de nevoie by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4857_a_6182]
-
din perspectiva..., în privința... etc., al căror rol specific este de a introduce o (sub)temă a discursului și de a atrage atenția asupra acesteia. Ele tind să le transforme (sub aspect gramatical) în locuțiuni prepoziționale și (din punct de vedere stilistic) în clișee. În diferite registre ale limbii, se întâlnește astăzi frecvent construcția (improprie) din prisma: „Europa politică și economică de mâine din prisma moștenirii sale culturale” (cmi.interculturel.org); „Seminarul Drepturile Femeii din prisma Discriminării” (facultate.regielive.ro); „Măsurile de
Prin prisma... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4859_a_6184]
-
spune Călinescu în Istoria sa.) Au rămas, de pe urma lui, cinci poezii, în care, practic, putem citi în avans întregul program pașoptist. Păstorul întristat, Ruinurile Târgoviștei, Odă oștirii române, Rugăciune și Înserarea. Că involuntara sa inovație a fost în primul rând stilistică o dovedește faptul că nicăieri acesta nu se prevalează de marotele prezentului. Puținele bucăți ale lui Cârlova rămân, din acest punct de vedere, curate. Fără nimic conjunctural. Observația îi aparține lui Mihai Zamfir și e memorabil formulată: „Pentru a arăta
Stilul intelectual (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5238_a_6563]
-
dar fără să aibă exclusivitate. Mai mult, erau, cu toții, scriitori pe care, în principiu, nici o panoramă responsabilă nu-și poate permite să-i ignore. Oricum, minorii lipseau. Odată apărută, această Scurtă istorie se înfățișează, printre altele, drept o relectură orientată stilistic a întregii literaturi române. (Chiar dacă momentan vorbim doar despre un prim volum, al cărui prag cronologic de sus e reprezentat de Octavian Goga, cel mai tânăr și, totodată, mai longeviv dintre autorii luați în discuție. Vor urma și altele, ajungând
Stilul intelectual (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5253_a_6578]
-
analiză redutabilă. Aplicată atât detaliilor, cât și ansamblurilor. Poemul românesc în proză (1981) sau Cealaltă față a prozei (1988) sunt, din acest punct de vedere, adevărate modele. Am spus printre altele fiindcă, din punctul meu de vedere, nu asupra dimensiunii stilistice a lecturii s-ar cuveni insistat într-o cronică despre Scurta istorie. Ca să folosesc un barbarism de dată recentă, pe aceasta, Mihai Zamfir a internalizat-o demult. O are în sânge. De aceea, în substanța cărții acesteia, ea e mai degrabă
Stilul intelectual (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5253_a_6578]
-
Nu însă și, integral, rezolvările operative ale acestora. Este cazul capitolului introductiv din prima secțiune a cărții, privitoare la Romantism. În numai două pagini, care concentrează fără urmă de ostentație o masivă bibliografie teoretică, criticul ajunge să dea o definiție stilistică foarte clară a acestui curent altminteri alunecos. Iată premisa: „Ceea ce mi se pare însă cu adevărat important în realizarea demersului nostru ar fi inventarea unei «definiții stilistice» a romantismului. Deși există anumite sugestii în acest sens, definiția nu a fost
Stilul intelectual (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5253_a_6578]
-
urmă de ostentație o masivă bibliografie teoretică, criticul ajunge să dea o definiție stilistică foarte clară a acestui curent altminteri alunecos. Iată premisa: „Ceea ce mi se pare însă cu adevărat important în realizarea demersului nostru ar fi inventarea unei «definiții stilistice» a romantismului. Deși există anumite sugestii în acest sens, definiția nu a fost încă formulată și ea rămâne în sarcina celui care scrie «istoria stilistică» a perioadei” (p. 15). Și iată concluzia, ireproșabilă: „Principiul stilistic definitoriu al romantismului - armonia textului
Stilul intelectual (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5253_a_6578]
-
se pare însă cu adevărat important în realizarea demersului nostru ar fi inventarea unei «definiții stilistice» a romantismului. Deși există anumite sugestii în acest sens, definiția nu a fost încă formulată și ea rămâne în sarcina celui care scrie «istoria stilistică» a perioadei” (p. 15). Și iată concluzia, ireproșabilă: „Principiul stilistic definitoriu al romantismului - armonia textului ca reflex al armoniei cosmice - trebuie completat cu o consecință directă de natură figurativă: specifică limbajului poetic romantic rămâne metonimia, figura contiguității. Asta nu înseamnă
Stilul intelectual (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5253_a_6578]
-
ar fi inventarea unei «definiții stilistice» a romantismului. Deși există anumite sugestii în acest sens, definiția nu a fost încă formulată și ea rămâne în sarcina celui care scrie «istoria stilistică» a perioadei” (p. 15). Și iată concluzia, ireproșabilă: „Principiul stilistic definitoriu al romantismului - armonia textului ca reflex al armoniei cosmice - trebuie completat cu o consecință directă de natură figurativă: specifică limbajului poetic romantic rămâne metonimia, figura contiguității. Asta nu înseamnă că metafora ar fi absentă, dar metonimia domină. Atât ritmul
Stilul intelectual (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5253_a_6578]
-
e, totuși, flexibilă, o dovedește faptul că în preliminariile secțiunii secunde, dedicate Sfârșitului secolului, Mihai Zamfir o pune între paranteze. Aici, el nu mai urmărește să definească, îi e de ajuns să aproximeze din unghi mai cu seamă sociologic. Concluzii stilistice există, firește, dar în surdină. Foarte interesantă, însă, panorama aceasta alternativă (cum se declară ea în subtitlu) este din alte rațiuni. Care țin, înainte de orice, de viziunea istorică a criticului. Frapantă pentru specialiști. Șocantă pentru nepreveniți. Un prim spasm, cititorul
Stilul intelectual (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5253_a_6578]
-
cruzimile lumii. * Cum, oare, am eluda încercînd să dăm seamă despre comunicarea dintre perioade, aparent disjuncte, din activitatea lui Mircea, cum nu le-am face partea lor legitimă, elementelor de meșteșug magistral care îl mențin oricînd interesant, sub orice constelație stilistică? Țintar de puncte, în cheie enigmatică pînă la jucăuș, proprie desenelor cărora le-a revenit Premiul „Miro” la Barcelona, dar nu cursă hilară în jurul unei desfaceri extreme, urmărind „non-opera” - cu vorbele unui contemporan italian, compozitorul Donatoni -, ceea ce tînărului Mircea Spătaru
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
unde se afla moșia sa. Printr-un capriciu cronologic specific literaturii române, în aceiași ani de la începutul secolului al XlX-lea și-au scris opera patru poeți profund diferiți între ei, ilustrînd fiecare curente literare diferite, tradiții culturale diferite, maniere stilistice incompatibile: Ion Budai-Deleanu - autor al unei epopei baroce întîrziate, Iancu Văcărescu - autor tributar clasicismului decadent al secolului al XVIII-lea, Gheorghe Asachi - cultivator al unui clasicism nobil de factură italiană și Costache Conachi. Dacă doi poeți cu adevărat talentați, Budai-Deleanu
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
ale lui Topîrceanu. Volumul de debut, deolaltă cu Balade vesele, de la Alcalay. O fugă la umbră, departe de răspunderea unei voci poetice de sine stătătoare, și nu prea. Je est un autre ar putea să spună, înainte de vreme, acest cameleon stilistic care-i simte, la fel de bine, și pe minori, și pe majori (sic!), și pe romanticii cu suspendare, și pe moderniști. Solemnitatea nu încape în rețeta lui, și poeziile graves, graves, graves, păstrându-ș i cadența, întineresc. Iată ce ajunge Oltul lui
La umbră by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5272_a_6597]
-
dar lipsește încă cea de canto, secțiune care ar pune în lumină cântul cultivat promovat încă de la primele ediții, anume cultura în zona expresiei vocale. Concertele formațiilor de muzică contemporană - formații românești și nu numai - acoperă și acestea un spectru stilistic foarte larg, de la neoclasicismul și expresionismul secolului XX la aspectele ce privesc natura experimentală a actului muzical. Muzica românească în concertele Festivalului este numeroasă, dar nu întotdeauna reprezentativă; lipsesc autorii pe care Enescu însuși i-a prețuit; mă refer în
A început o nouă ediție a Festivalului „George Enescu” by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5288_a_6613]
-
uzul colocvial dominant, sinonimia cu „exact, chiar”. Cuvânt scurt și polifuncțional, fix are toate șansele să fie preferat de vorbitori altor mijloace de intensificare, devenind astfel încă mai frecvent decât este în prezent. Deocamdată, rămâne în vigoare o anume barieră stilistică, pe care mulți o depășesc fără să- și dea seama, abuzând de colocvialul fix în contexte care ar impune un limbaj mai supravegheat. În orice caz, dicționarele noastre generale ar trebui să fie mai receptive la evoluțiile actuale ale sensurilor
La fix by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5320_a_6645]
-
acum, cât de întemeiată e o asemenea convingere.) Ce mă frapează în schimb e pasiunea cu care o practică, în atari condiții. Nu-mi pot explica dragostea aceasta spontană altfel decât printr-un interes ascuns. Chiva a descoperit enormele disponibilități (stilistice și nu numai stilistice) ale genului. Dovadă că le exploatează fără rest. Își permite să fie sincer, pentru că știe de la alții că nu-l va costa. Își permite să viseze, bineînțeles, realist, deși irealizabil. Își îngăduie scurte fantezii psihologice. Își
Postfață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5327_a_6652]
-
e o asemenea convingere.) Ce mă frapează în schimb e pasiunea cu care o practică, în atari condiții. Nu-mi pot explica dragostea aceasta spontană altfel decât printr-un interes ascuns. Chiva a descoperit enormele disponibilități (stilistice și nu numai stilistice) ale genului. Dovadă că le exploatează fără rest. Își permite să fie sincer, pentru că știe de la alții că nu-l va costa. Își permite să viseze, bineînțeles, realist, deși irealizabil. Își îngăduie scurte fantezii psihologice. Își ia libertatea să introducă
Postfață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5327_a_6652]