2,089 matches
-
înmormântat fără popă și am fost și eu la înmormântare. Parcă-i văd plângând, îi văd ... îi văd părinte ... îi văd. După aia m-am însurat, părinte, m-am pus perceptor, de ăla cu cotele, cu impozitul și i-am stors pe toți de bani. Care nu plătea îl mai și băteam, c-am fost tare, părinte, am fost ... La alții le luam pământul și plăteam eu în locul lor dările și așa am ajuns chiabur, mi-am făcut și crâșmă ca să
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
polonez de căcat ce ești, Îi zise Jack lui Walcott. John se aplecase peste corzi. Pregătise prosopul ca să-l arunce. Jack stătea aproape de frânghii. Făcu un pas În față. Vedeam cum Îi curge transpirația pe față, de parcă l-ar fi stors cineva, și un strop mare i se prelinse pe nas. Hai să te bați, Îi zise Jack lui Walcott. Arbitrul Îl privi pe John și-i făcu semn lui Walcott să lupte: — Hai, smiorcăitule, acum bagă-te. Și Walcott se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
au vrut să ne tragă o țeapă, spune John. — Prietenii ăia ai tăi. Morgan și Steinfelt. Ai niște prieteni tare de treabă. Zace acolo, și acum și-a deschis ochii. Pe față mai are Încă expresia aia Înfiorătoare de om stors de puteri. Ciudat, ce repede-ți merge mintea când e vorba de atâția bani, spune Jack. Să știi că ești un puști dat dracu’, Jack, Îi spune John. — Ei, nu, spune Jack. O nimica toată. Un simplu interogatoriu Afară, zăpada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Acum dorea să se odihnească, fiindcă ori i se părea lui ori chiar se simțea mai bine fără rachiu... Parcă nu mai era pornit împotriva tuturor. Altfel drămăluia treburile în minte și nu i se mai părea că lucrul îl stoarce de vlagă... Vinerea ce a urmat și-a luat banii pe deplin meritați și, ca de obicei, a trecut pe la prăvăliile unde era deja cunoscut. Când a ieșit din ultima prăvălie, nu a mai simțit chemarea ceea câinească a crâșmei
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
eu asta. Totul îi să vrei! - l-a încurajat taică său... Timp de două săptămâni, cât a durat examenul, cei doi nici n-au putut mânca, nici n-au putut dormi... Gândul la încercarea grea prin care trecea Gruia îi storcea de vlagă... În acea zi de toamnă, odată cu zâmbetul soarelui scăpătat spre chindie, a intrat pe poartă și Gruia, cu ochii arzând în orbite și cu o undă de bucurie pe obrazul supt... Maică-sa și taică-său au ieșit
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
viu? Sau povestea e un dar! Atâta timp am pierdut în spațiul iernii. Au mai venit opt decenii! Dacă mai rămâneam bolnavă în pat, aș fi citit mai mult, trecutul îmi era mai apropiat, nu ar fi atât de anemiat, stors fără rost și fără adăpost. M-am trezit într-un haos și într-o risipire, cu întrebări și răspunsuri neputincioase cu idei mincinoase... Cine știe adevărul imaculat, proaspăt ca mărul rupt din copac? Mirosul e un balsam, o ploaie ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
dumneavoastră e hrana noastră sufletească, a românilor cinstiți, a celor ce iubim cu adevărat țara. Iubim revista, pe directorul ei și pe redactorul ei șef. Doamna Florica Mitroi rămîne prima femeie bătută din istoria culturii. (...) Pe dumneavoastră, vor să vă stoarcă de bani prin tribunale... Și-aveți cîini, aveți copii... Ține, Doamne, războiul din Golf, că nu vrem să moară Iliescu, doar nu ne-a făcut nimic rău, decît că ne-a dat totul. Noi l-am ales, nu el pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Malbrin, directorul, o impresionantă mașinărie adusă din Anglia cu telecomandă care Îi ia după ce sînt fixați În niște chingi solide cu catarame ca de parașută, Îi bagă-n cadă, Îi scoate, de nenumărate ori, totul e automat, Îi Înmoaie, săpunește, stoarce, și după ce ne-a demonstrat cu nespusă mulțumire cum funcționează albaluxul, Malbrin ne-a condus, pe Mașa și pe mine, Într-un soi de sală de clasă, ne-a așezat Într-o bancă, el s-a dus la catedră, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și noi cătinel și până nu vom reuși să vedem ce și cum e cu viile de pe meleagurile Iașilor nu ne vom opri. Bănuiam eu cu cine pornesc la drum, dar nici chiar așa! Adică cum „nici chiar așa?” Să storci din mine și ultima picătură de vlagă. Da’ de unde? Până aici a fost așa ca un fel de încălzire... Să vezi numai ce te așteaptă! Fii mai explicit, vere. Ei! Nu-i mare lucru... Nu avem de discutat decât vreo
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ciocnite parcă mai cu grabă de astă dată. Să trăiți, oameni buni, și să ne meargă bine și de acum încolo - le-a urat moș Dumitru. Să dea Dumnezeu! Numai să ne ferească de zile ca aiestea - a răspuns Pâcu, stors de vlagă. Apoi au mâncat în liniște, stingând din când în când cu vin mujdeiul de usturoi.La sfârșit, Pâcu a întrebat cu glas mieros: Costache, flăcăul tatii! Mai ai tu prin fundul beciului niște vinișor, așa măcar pentru un
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
moș Pâcule, dar nu am harul matale în a le spune - a răspuns Hliboceanu provocării. Hlibocene, ai-nu ai har, în seara asta trebuie să povestești - l-a îndemnat moș Dumitru. Să nu spui ceva trist, Hlibocene, că și așa suntem storși de vlagă - și-a exprimat dorința Ion Cotman. Dacă stau și mă gândesc bine, aș avea eu ceva potrivit... Atunci dă-i drumul! l-a îndemnat Pâcu. S-o luăm pe scurtătură, dar mai adă udătură, bade Costache - a versificat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cazonă, care spune un adevăr incontestabil. Am să-ți redau mai degrabă spiritul ei. Cu cât va curge mai multă sudoare pe câmpul de instrucție, cu atât mai puțin sânge pe câmpul de luptă... ― Și dumneavoastră ați reușit să-mi stoarceți sudoarea care, sper că Își va spune cuvântul În confruntarea care mă așteaptă. ― Sunt sigur de asta... Acum, Încearcă să-ți refaci potențialul. ― Nu prea știu cum, domnule profesor. ― O iei la picior pe ulița Sărăriei și cobori În Țicău
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mai dure lovituri de pedeapsă. Croh vede roșu contra lor. Lui Crainic îi face un portret-simbol: "abandon al demnității omenești". De ce? Mă întrebi de ce? Pentru că, înfometat la Aiud, sorbea ciorba în care torționarul, un evreu ungur scăpat de la Auschwitz, își storcea ciorapii murdari: "Mai vrei o porție, dom' ministru?" Mai vroia! Tare era scîrbit, povestind astea, Crohmălniceanu. El își lua mesele la Capsa. Ieșit din închisoare în '62, Crainic devenise un personaj umil. Numai Arghezi îl întrecea în lașitate: "Nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
feminității bănuite în trupul de copilă. Pleoapele și le ține întredeschise, ca niște semințe decojite, părînd a auzi frunzele sălciilor în vibrație; nu vede șarpele zvîcnind din pîlcul de iriși. Ideea că mi-a presat pîntecele puber, că mi-a stors pe hîrtie trupul gol mă tulbură. La fel cum m-a tulburat și acum... cîte decenii, Cristoase? "Sau te deranjează că o mai vede pe cea care nu mai ești de peste patru decenii? îmi spune vocea mea de-a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mi-a terciuit existența. Cine greșește, de greșeală va pieri. În cazul meu a fost altfel. Am intrat fără vină în lungul șir al autorilor interziși. "Trebuie să debutezi din nou", mi-a hotărît Pasăre, pășind în librărie tocmai cînd storceam cîrpa în găleata de zoaie. Avea ochii ca spirtul medicinal și duhnea terifiant. Dacă ești fată de comitet, te ajut. Recenzează-l pe ăsta (și mi-a băgat în mînă placheta unui colonel de securitate) ca să redebutezi". Părea aproape normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
furat limba, identitatea specifică și petecul de pământ pe care au văzut lumina zilei, declarându-le „popoare frățești”. Cunoșteam mai mult sau mai puțin seria crimelor săvârșite de conducerea comunistă, de unele îndemnuri la muncă fără preget pentru „Patria socialistă” - storcând și ultima vlagă a muncitorilor care doreau să devină „stahanoviști” - în munca de toate zilele, dar nu mi-am închipuit că diabolica conducere folosea metoda stahanovistă de exterminare a propriului popor, după aceeași metodă planificând cu sânge rece numărul zilnic
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
este o greșeală imensă. De ce? Fiindcă geamantanul e în debaraua ta, acoperit cu o pătură. Iar Land Roverul acela e tot lângă bordură... Aproape că alergă până la fereastră și mișcă draperia câțiva milimetri. Ploua în continuare, ca și cum întregul univers se storcea asiduu și se transforma în picături mari de apă, intenționând să înece pentru totdeauna pământul. Dacă spuneai doar rupere de nori, nu reușeai să oferi nici pe departe adevărata imagine a potopului modern. Peste drum de casa sa - chiar se
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
la scenă deschisă și torturează zâmbitori iepurii, transformându-le viața într-un calvar cu reflectoare), ca și cum ar fi fost vinovat de un păcat capital. Nu se sinchisi să comenteze replica, pădurea se apropia, copacii săltau în ritmul alergării, mâini puternice storceau norii, ca pe rufe, plămânii începeau să protesteze, splina își cerea dreptul la cuvânt, iar ploaia, spălând cu frenezie asfaltul, îi trimitea glonte după glonte, direct în cozorocul șepcii. Se opri. Îi tremurau picioarele și fu nevoit să se așeze
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
zilele ei pline de zbuciumări. Și, ca și cum apele ar fi intrat în albia lor normală, purtând cu dezinvoltură o mască firească a aparențelor intră în salonul lehuzelor. În timp ce Olga îi prindea 1 bengalo - drăcos Inei brățara de mâna stângă, aceasta, stoarsă de puteri, abia putu s-o întrebe: - E frumos copilul meu, Olga? Vreau să-l văd, te rog...! - Nu e frumos, e foarte frumos! Ai să-l vezi curând, foarte curând când ți-l voi aduce la alăptat...Trebuie să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
niciodată, privirea Inei. O teamă ascunsă îi evita ochii în care parcă se stinseseră toate luminile. Oare Ina ar putea fi fulgerată de vreo presimțire? se întrebă ea, fiindu-i greu să-și mărturisească și ei Însăși cele întâmplate. Ina, stoarsă de puteri, nu mai putu să articuleze alte cuvinte. Își dedică clipele următoare copilului, privindu-l cu nesaț. Cum acesta încă dormea Olga îl luă grijulie în brațe și-l duse în pătucul lui cu promisiunea că i-l va
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
consuma zilele și nopțile chinuite, neștiind nici ea și nici medicii curanți câte îi mai erau înscrise în marele catastif al Celui de Sus. Ina intră, mulțumindu-i fetiței-asistente pentru amabilitate. Cum deschise ușa încăperii, o întâmpină o ființă lividă, stoarsă de viață, umbra unei umbre, cu un zâmbet pe care buzele încercau să l schițeze, dar cu toate eforturile nu reușiră să-l afișeze. Ochii ei, cândva căprui, vii și neastâmpărați, deveniseră inexpresivi, de un galben pal, ca frunzele unei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
de la un perete la altul și pe care o numeam camera mea - și m-am prăbușit pe acel mare și minunat pat, după ce mi-am lovit la intrare glezna de rama de lemn. Rahat. Ce fac acum? După ce mi-am stors creierii și mi-am luat toată garderoba la mână, am decis să port un pulover albastru deschis și o fustă neagră până la genunchi, cu cizmele mele negre trei sferturi. Știam deja că o servietă nu avea să fie potrivită acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și Încă o Întâlnire de sâmbătă seara, și Încă la Babbo, unde făcuse din Întâmplare o rezervare super pentru un grup de oameni inteligenți, interesanți, oameni aidoma lui. Ca să nu mai vorbim de redactorii de la The New Yorker! Mi-am stors creierii ca să-mi aduc aminte dacă Îi pomenisem cumva la petrecere că Babbo era restaurantul new-yorkez la care-mi doream cel mai mult să mă duc, că Îmi plăcea mâncarea italienească și știam cât Îi place acolo Mirandei și muream
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
el un cărucior uriaș care părea gata‑gata să se prăbușească sub greutatea cutiilor puse alandala pe el. — Cine a fost arestată? a Întrebat el ca În glumă. Domnul Fisher a adus toate chestiile astea la etaj pentru noi. Îmi storceam creierii să găsesc o minciună, dar Alex a găsit una Înainte ca mie să‑mi vină În minte ceva cât de cât plauzibil: — O, tocmai Îi povesteam lui Andy că m‑am uitat aseară pe VH‑1 și am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
7 decembrie 1959 (luni) Nu am fost la școală. Fredy m-a exasperat la culme, mai ales că a venit acasă să se plângă părinților. Senzația de gol sufletesc persistă. Sunt decăzută. Toți Își bat joc de mine. Toți mă storc de cea din urmă vlagă, supunându-mă la extraordinare eforturi fizice și morale. Ah, cu câtă plăcere zbiară Fredy la mine, făcându-mă de râsul tuturor. Iar eu ascult, nervii mei se Încordează, totul e gata să izbucnească, dar, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]