2,070 matches
-
legau de bunicu- meu : el fuma cîte patru pachete pe zi și a murit de cancer pulmonar. Partea proastă era că nimeni nu mai cădea pe spate cînd spuneam că el fuma patru pachete de Mărășești (ba chiar unii se strîmbau dezgustați), și astfel povestea mea cu bunicu-meu și-a pierdut orice farmec. / Moment publicitar antitabagic - chestie care asu pra lui taică-meu a avut efect. Bunică-meu din Ardeal - Moșu, cum îi ziceam și cum se zice la „bunic“ în
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
totul...“. și tot așa, povestea tot felul de întîmplări și le spunea să le zică și acasă la părinți ce vorbise el cu ei, ca să se asigure, că așa nu se mai poate. Cristi, care nu se astîmpăra niciodată, îl strîmba sau îi făcea tot felul de semne cînd omul se uita în altă parte. Tovarășea îl vedea - n-avea cum să nu-l vadă ! -, dar nu-i zicea nimic. În paranteză fie spus, Dănuț întrebă odată acasă dacă nu vor
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
preveni devierile de conduită și manifestările necuviincioase, părinții trebuie să impună copiilor norme de comportament disciplinat, să ia atitudine față de exprimările verbale și de manifestările emoționale și relaționale nepotrivite. Activiștii în domeniul drepturilor copilului și șefii lor ar putea să strâmbe din nas când aud de instituirea unor forme raționale de coerciție în educație. Îi asigurăm pe respectivii domni că noi nu pledăm pentru încălcarea drepturilor copiilor ci doar pentru o educație rațională, normală și eficientă care să ducă la înflorirea
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
toxic, care penetrează orice costum de protecție al celui care vrea să cerceteze smârcurile autohtone dotate cu reflectoare și camere TV. La început - începutul acestei lumi - a fost OTVul, o hazna față de care mai toți oamenii cu scaun la cap strâmbau din nas, deși se găseau destui dintre ei care să arunce masochist o privire înăuntru. Mulți spuneau că se uită să vadă până unde pot să ajungă absurdul și ridicolul manifest, dar de fapt plăcerea lor era similară cu cea
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
îmbolnăvi de bronhopneumonie și aproape că era să se stingă din viață. Divinitatea o ajutase. Trezită din amintiri, îl privea pe Leon cu indiferență ca și cum ar fi fost un străin care se afla lângă ea din întâmplare. Leon contempla gânditor, strâmbându-se în colțul stâng al gurii ca și cum ar fi întrebat dacă mai este cazul să bea sau nu. Uneori tăceau amândoi. Păreau necăjiți dar din cu totul alte motive. Bănuielile Carlinei se adeveriseră într-o zi. La un control de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de tip Tarkovski, producând în serie regizori bântuiți de himere, afișând dispreț pentru story, intrigă, construcție dramaturgică. O (anumită) parte a criticii de film, favorabilă ea însăși Poeziei, Inefabilului, Simbolului, i-a încurajat împotriva oricărei evidențe. în fine, Publicul ”avizat”, strâmbând din nas la producția americană mediocră (pentru că oamenii aceia nu-și bat capul cu aburiș, ci povestesc profesionist !), a fost de partea lor. Iar rezultatul este un Cinematograf care nu există ! Există doar bunele intenții, dar acestea, după cum am văzut
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
publicul este mai sofisticat poate, se împiedică, în cinema, de reflexele unui consumator care, chiar avizat fiind, nu reușește să vadă rafinamentul acestui tip de cinematograf ? Mă gândesc că există la noi o sumedenie de cinefili cu ștate vechi care strâmbă din nas la filmele ”noului val”, găsindu-le în cel mai bun caz niște simple documentare... (Cu implicația peiorativă că, într-un documentar, nu ai altceva de făcut decât să pui camera de filmat în fața realului și să-i dai
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
este deformata, iar legile fizice - abolite în favoarea unei imaginații debordante care înlocuiește materia cu esență ei sublimata și spiritualizata: ‚, Capul lui Antipa răsucindu-se brusc, împotriva așezării sale, parcă ar privi acum printre picioarele lui larg depărtate, gura i se strâmba, face o tumba(...)” Oglindă are patru simboluri : broască - țestoasă, dragon, pasăre Phoenix, tigru, însemne apotropaice subliniind structura imagologica, posibilă integrare a celui ce se reflectă în viață cosmosului ale cărui energii distilate sunt transmise. Temporalitatea individuală se comprima și se
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
că același leu de acum e un miel blînd și "principial" în fața superiorilor, personaj tipic în situații tipice. Norocul meu este că nu am de-a face direct cu el; sînt săptămîni întregi cînd nici nu ne vedem. Mda, se strîmbă inginerul-șef, e isteț dumnealui. A notat aici ora exactă la care a venit: șapte cincizeci. Bravo, Vlădene! îmi strigă. Asta te-a salvat de retrogradare, îmi place să fiu principial. Ți-am spus doar că vreau să văd mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
desprinde, plutind încet în urma florii, care se lovește de pămînt, pocnind înfundat. Mă uit speriat spre moș Toader. Bătrînul strînge din umeri: Asta-i, murmură el. Căscatul acela de băiat, Tomiță, a făcut aerisirea prin obloane. E băiat fin, se strîmbă bătrînul, îl dureau urechile de zgomotul rulmentului spart. Dar nici să repare rulmentul n-a vrut. El a avut grijă să care flori în stînga și-n dreapta. Nu mi-i ciudă că le-a dat; florile sînt menite să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
am văzut în viața mea așa ceva! Pipăie paietele de pe umăr. Unde ai găsit-o? E aia de la Barneys? — Nu, e cea de la Danny. Nu-ți aduci aminte că ți-am zis că îmi face o rochie? — A, ba da. Se strâmbă. Și cine e Danny ăsta? — Vecinul de deasupra noastră, îi amintesc. Designerul. Tipul cu care ne-am ciocnit atunci, mai demult. A, da, spune Suze, încuviințând din cap. Îmi amintesc. Dar, după tonul pe care o zice, e clar că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cu tradiționala trenă lungă. — Dumnezeule, Suze, zic, cu respirația întretăiată și un nod în gât. O să fii nemaipomenit de frumoasă. Încă nu-mi vine să cred că te măriți pe bune! „Doamna Cleath-Stuart“. — Oo, nu-mi spune așa! face Suze, strâmbând din nas. Parcă vorbești de mama. Dar, de fapt, e foarte convenabil să te măriți cu cineva din familia ta, adaugă ea, închizând șifonierul, fiindcă poți să-ți păstrezi numele, luându-l și pe al lui, în același timp. Așa că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și se privește în oglindă. Vezi? Și, dacă îmi pun și corsetul Rigby and Peller... Nu mă pot obișnui cu ideea. Suze e gravidă! — Deci, e secret? Nu știu nici măcar ai tăi? — O, nu! Nu știe nimeni. Nici măcar Tarkie. Se strâmbă. Nu crezi că-i cam de prost gust să fii însărcinată la nuntă? M-am gândit să zic că l-am conceput în luna de miere. Dar trebuie să fii deja în vreo trei luni. — Patru. O să se nască la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
vreo șase tiare ale familiei, în timp ce eu beau șampanie. Doar ca să scap de trac. — Dar mama ta? o întreabă coafeza pe Suze, aranjându-i câteva șuvițe blonde în jurul feței. Nu vrea s-o usuc cu foehnul? — Nu prea cred, zice Suze, strâmbându-se. Nu prea e cu chestiile astea. — Cu ce se îmbracă? o întreb. — Dumnezeu știe, spune Suze. Cu primul lucru care-i cade sub ochi, probabil. Îmi întâlnește privirea și eu îmi iau un aer plin de compasiune. Aseară, mama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Danny? — În legătură cu apartamentul nostru! — O să găsim ceva în altă parte, spune Luke foarte calm. Apropo. Mama vrea să ia prânzul cu tine azi. — S-a întors? zic stresată. Adică... s-a întors! — A trebuit să-și amâne operația. Luke se strâmbă. Clinica a primit un control din partea autorităților medicale elvețiene, în timp ce ea era acolo, și toate programările au fost amânate. Deci, la unu, la La Goulue? — Bine, zic ridicând din umeri fără mare entuziasm. Apoi, în clipa în care ușa se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
look! zice Erin, la capătul răbdărilor. — Sună-mă când ai ce ți-am cerut. Și, înainte să pot face un pas, iat-o, ieșind din cabina de probă a lui Erin, la fel de înaltă, blondă și imaculată ca întotdeauna, buzele deja strâmbându-se într-un surâs plin de dispreț. Părul îi lucește, ochii îi strălucesc și arată de parcă ar fi stăpâna lumii. Alicia Billington. Alicia Scorpia cu picioare lungi. Îi întâlnesc privirea - și parcă întregul corp îmi e străbătut de un șoc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să te las să apari la nuntă ca un cotlet de miel, nu? Suze zâmbește cu gura până la urechi. Chestia ciudată e că, în pozele de la nunta ei, maică-ta arată foarte bine cu ea. Însă în viața reală... Se strâmbă sugestiv. — Exact. Vai, Suze, ce bine îmi pare că ați venit. O îmbrățișez brusc. Credeam că de-acum gata, o să fii complet... măritată. Cum e viața de nevastă, apropo? Cam la fel, zice Suze după o pauză. Doar că acuma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
noastre pateuri Thai. Suntem foarte încântați de ele. Știi, foietajele sunt la mare modă acum. — Pe bune? — O, da. Lulu aprobă din cap, cu un aer expert. S-a dus vremea mini-tartelor cu crustă. Cât despre vol au vents... Se strâmbă. S-a terminat. — Aveți foarte mare dreptate, spune Danny, cu ochi strălucitori. S-a zis cu vol au vents. Sunt complet perimate. Pot să vă întreb cum stați cu rolourile cu sparanghel? — Mami, el e Danny, sar repede. Vecinul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
luăm cu noi? — A, mersi. Ar fi bine. Bună, Graham, spune stângaci către tati când se prăvălește în mașină. Scuze pentru mai devreme. Nu face nimic, Tom, spune tati, bătându-l ușor pe spate. Cu toții avem momentele noastre mai... Se strâmbă ușor la mine peste capul lui Tom, iar eu îmi înăbuș un chicotit. — Gata? Toată lumea s-a îmbarcat? zice Clive, întorcându-se în scaun. S-a mai răzgândit cineva? Nu mai protestează nimeni din dragoste? Nici un sens giratoriu, nimic? Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Graham, aprinde luminițele! — Acuș! strigă tati. — Venim! răspund și eu. Stai numai puțin, să-mi pun coronița înapoi! — Lasă-mă pe mine. Luke ia coronița cu flori roz și mi-o pune pe cap, zâmbind. — Arăt cam aiurea, nu? zic, strâmbându-mă. — Da. Foarte. Mă sărută, după care se ridică și mă ajută să mă ridic. Haide, Becky B. Publicul te așteaptă. Și, în timp ce luminițele de basm încep să licărească în jurul nostru, pornim ținându-ne strâns de mână peste iarbă, înapoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
a curechi murat..., nu mirosea a nimic din toate acestea, dar mirosea a toate acestea la un loc... Trebuie să recunosc nasului meu Însă gloria de a fi Înfruntat cu un adevărat eroism această duhoare ciumată, fără ca totuși să se strâmbe câtuși de puțin” <endnote id="(439, p. 82)"/>. În 1910, Henri Stahl Îl invocă pe primarul ultraantisemit al Vienei, Karl Lueger (1897-1910), fiind, chipurile, excedat de putoarea și de murdăria din cartierul evreiesc al Bucureștiului <endnote id="(843, pp. 103
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Costea șef la critică, cred că n-am să colaborez (cred că asta va dura mai mult) . Nici la Ateneu nu știu dacă voi fi iar prezent . Simt că dacă ai propune un articol de al meu dl Cîrneci ar strîmba din nas sau te-ar suspecta tacit. Am intuit exact? Unde este independența morală a criticului? Sau dacă este, cîtă este? Dacă trăim pentru idei adevărate, sîntem mereu supuși vînturilor potrivnice. O să fie oare posibil vreodată ca noi, cîțiva scriitori
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
conținutul șpaltului revistei școlare „Vlăstarul” nr.1/1976 (fără să fie specificată care școală), Petru Necula a dispus „...eliminarea mai multor cugetări de la rubrica <<Maxime>> „ care, opina el, „...contravin normelor și principiilor eticii socialiste (subl.ns.)”. Și la rubrica „Top” strâmbase din nas datorită izului puturos iscat de o afirmație a autorului articolului, acesta reliefând „...inferioritatea muzicii Colegiul Național „Cuza Vodă” din Huși populare față de muzica pop”. Cu toată jignirea adusă muzicii populare, Necula nu a aruncat tot materialul la gunoi
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
indicat revistelor citate să includă În sumar materiale cu această tematică”, lucru ce s-a și Întâmplat, firește, că altfel...! Cu maximă ipocrizie politicească, Andrei cerea revistelor școlare „...prezentarea fidelă a Întregii activități”, adică și a celor rele, față de care strâmbase rău nasul. d.y. Adormim cu capul pe ziar, tovarăși, și nu e bine pentru creierii noștri... Într-o notă nesecretă intitulată „CÎteva probleme” emisă la data de 16 noiembrie 1973, cenzorul-șef Își prezentase păsurile pe o coală și
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ajutat să ajung până la ea. Cumnatul meu a venit de a luat motocicleta pentru ca să nu o găsească miliția și să avem probleme. Când m-am uitat în oglindă, nu mai aveam piele pe frunte și nici pe nas care se strâmbase rău (încă se mai observă). Sora mea s-a îngrijit de mine cum a știut mai bine și a sunat la fratele meu - Fănel - să mă ducă acasă la Movila Banului. Era marți seara, 22 august. Miercuri am stat în
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]