2,683 matches
-
de a respira. Măcar Magicianul fusese prins. Într-un final. Îi era în sinea ei puțin ciudă că nu fusese ea cea care îl prinsese pe suspect. Își dorea să se fi aflat singură față în față pe o alee strâmtă cu Magicianul, care să fi fost înarmat. Probabil ar fi folosit pistolul înaintea stației de emisie-recepție pentru a-l bate pe umăr cu un glonț. În filme, rănile la umăr erau doar de suprafață, iar protagonistul supraviețuia doar cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
acesta. Capitolul XXVI Un agent NYPD foarte pus pe treabă se grăbi pe o alee din West Side, auzind probabil un sunet ciudat sau văzând ceva suspect. Douăzeci de secunde mai târziu, un bărbat îmbrăcat cu o geacă subțire, jeanși strâmți și cu o șapcă de baseball ieși de pe aceeași alee. Părăsind rolul agentului de poliție Larry Burke, Malerick începu să meargă cu pas hotărât pe Broadway. Privindu-l și observând cum privea în jurul său pe stradă, ai fi spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
14 sau 15 mituri în formă poetică. Ce punea la cale Kara? Să țină predici despre literatură unor mame avocați și unor copii care se gândesc doar la consolele lor Xbox sau Nintendo (deși observase că, prin costumul ei foart strâmt, atrăgea privirile tuturor adolescenților din publică. - „Metamorphoses”..., continuă ea. Este o carte despre schimbare. Despre oameni devenind alți oameni, sau animale, copaci, obiecte neînsuflețite. Unele din poveștile lui Ovidiu sunt tragice, altele sunt mai vesele, dar toate au ceva în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
să umblu arătând ca o femeie matură de șaizeci și ceva de ani, când mă simt la fel ca la paisprezece? Cu siguranță, trebuie să existe un compromis fericit. Știu că nu pot să umblu într-o fustă scurtă și strâmtă, cu o bluză cu bretele, așa cum face Sally, ce naiba, dar trebuie să fie ceva undeva la mijloc, între asta și costumele rezonabile pe care se pare că m-am apucat să le port. Și trebuie să fie o metodă prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
la mine, asta-i tot ce pot spune. Nu, tu vrei să se dea la tine doar tinereii, Sheil. Părea scoasă din sărite la faza asta și m-am simțit chiar mulțumită de mine. Pe cine păcălește? Cu bluzele alea strâmte și decoltate ale ei. Warren mereu îi zice: „Te rog să te-nchei la halat, Sheila“. „Of, domnule Chipstead, oare cum s-o fi-ntâmplat așa ceva?“, zice ea mereu. „Probabil că e prea strâmt pentru mine sus.“ Fufă prostuță. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Pe cine păcălește? Cu bluzele alea strâmte și decoltate ale ei. Warren mereu îi zice: „Te rog să te-nchei la halat, Sheila“. „Of, domnule Chipstead, oare cum s-o fi-ntâmplat așa ceva?“, zice ea mereu. „Probabil că e prea strâmt pentru mine sus.“ Fufă prostuță. M-am uitat afară pe geam. Urăsc luna decembrie. Cu cât se apropie mai mult Crăciunul, cu atât o urăsc mai mult. O să pună cât de curând bradul ăla în magazin și toți clienții or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
după cât de diferit a fost în ultima vreme, chiar m-a prins. Ceva se-ntâmplă. Sally D oamne - chiar că iau în greutate, trebuie să fiu atentă. Am probat azi o pereche de pantaloni mărimea 12 și îmi erau așa strâmți că abia am putut să trag fermoarul. La coapse e problema: fac forma aia oribilă de pară care-mi strică silueta dacă nu port ceva care să-mi acopere șoldurile. Chiar nu-mi propusesem să mă duc să probez haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de tot pentru ea și Domnul a ajutat-o. Dap! Stacey, mi-am luat azi niște lenjerie nouă- chiloței și cămășuță asortate. Din dantelă roșie și Josh zice că-i cam sexy și mă simt așaaaaaaaa bine. Chiloțeii-s încă strâmți, deci tre’ să mai slăbesc, da’ pot să-i iau pe mine și-s cu TREI MĂRIMI mai mici ca ăia pe care i-am cumpărat acum două luni, deci nu-i așa că-i tare??? Pe bune, nu pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
chiar pare să lucreze un pic mai repede - oare minunile nu se opresc? Mi s-a părut că Sheila arată absolut uluitor când a venit de dimineață: fusta aia scurtă chiar îi lasă picioarele la vedere și în ceea ce privește bluza aia strâmtă din material elastic pe care scrie cu sclipici Baby- oau! Ce pot să spun? Nu m-am putut abține să nu arunc o privire lungă și sănătoasă drept la sânii ăia fabuloși ai ei. Bineînțeles, toate fetele știu de următoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
lu’ Wayne vine din Arkansas. Părinții lui nu prea-s încântați, da’ nu-i nimic. Io o să port un costum alb tot și-o cămașă roz cu franjuri, iar Wayne o să fie cu haina lui de piele și cu blugi strâmți. Așa mai merge! Cre’ că îngeru’ meu a cam lucrat cu normă întreagă pentru mine acolo sus. Viața-i așa bună. Nu-mi vine să cred. Mi se pare c-a trecut așa puțin timp de la operație și azi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
aceea sau în weekend-ul următor sau peste două săptămâni. Ea nu mai fusese decât cu doi bărbați până atunci (bucătarul francez nu intra în calcul; plănuise să se culce cu el până i-a dat jos chiloții albi, foarte strâmți, și a descoperit exact ceea ce vrusese Adriana să spună când insistase ca Emmy “doar să știe” în caz că avea de-a face cu un caz de circumcizie) și cu amândoi avusese relații de lungă durată. Era emoționată. Pudoarea ei — ceva ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Mocasinii de culoare maro, simpli, dar eleganți. Înălțime obișnuită, potrivit de suplu fără să pară prea preocupat de aspectul ăsta, aranjat și totuși masculin. Dacă ar fi să-i găsească vreun cusur, ar spune că jeanșii erau un picuț cam strâmți. Oricum, dacă aveai de gând să seduci un european, jeanșii strâmți erau un risc al meseriei. Încurajată de abordarea lui și fără să uite că singurii bărbați cu care vorbise până acum în Franța erau cu numai angajații hotelului Costes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
suplu fără să pară prea preocupat de aspectul ăsta, aranjat și totuși masculin. Dacă ar fi să-i găsească vreun cusur, ar spune că jeanșii erau un picuț cam strâmți. Oricum, dacă aveai de gând să seduci un european, jeanșii strâmți erau un risc al meseriei. Încurajată de abordarea lui și fără să uite că singurii bărbați cu care vorbise până acum în Franța erau cu numai angajații hotelului Costes, Emmy zâmbi. — Mă cheamă Emmy, spuse ea. El surâse și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
nicio urmă de fard, însă rezultatul era un chip proaspăt, strălucitor și frumos. Îi luă ceva mai mult timp să se îmbrace. Aruncă la o parte două rochii de vară, o tunică cu curea și o pereche de pantaloni albi strâmți, înainte să găsească ce-i convenea: niște blugi Levis strânși pe picior, care practic îi ridicau și-i puneau în evidență fundul, un top subțire alcătuit din două maiouri suprapuse, la care adăugă niște balerini Chloe, foarte la modă. Pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
supusă și iubitoare chiar dacă era să moară. Fără să se străduiască prea tare așa cum făcea de obicei, Adriana alese la repezeală o bluză din cașmir, cu mâneci scurte, mulată, petrecută în față, pe care o asortă cu o fustă foarte strâmtă, conică. Niște ciorapi cu dungă — doamna de Souza susținea că vor rămâne mereu sexy încă de pe vremea când Adriana era o fetiță — și o pereche de pantofi cu tocuri de zece centimetri au completat ținuta. Se simțea ca o călugăriță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de actualități de la Pathé, din Anglia, Îi dădeau impresia că, În ciuda nenumăratelor Înfrîngeri, războiul le făcea plăcere britanicilor. Filmele din seria March of Time erau mai sumbre, Într-un mod care-l atrăgea pe Jim. Sufocîndu-se În sutana lui prea strîmtă, el urmărea un avion Hurricane căzînd dintr-un cer plin de bombardiere Dornier spre un peisaj ca În cărțile pentru copii, cu pajiști englezești pe care nu le văzuse niciodată. Vasul Graf Spee stătea sabordat În rîul Plata, un rîu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Mare cît garderoba ta. James, unii oameni nu sunt atît de norocoși ca tine. Înspăimîntat, Jim Închise ușa garderobei și Își puse pantalonii de catifea. Ochii săi măsurară mica Încăpere. Cum puteau supraviețui două persoane Într-un spațiu atît de strîmt era la fel de greu de Înțeles ca și convențiile la bridge. Poate exista vreo cheie simplă care să rezolve problema, un alt subiect de carte pentru el. Din fericire, mîndria Verei prinse momeala. După ce Vera plecă spre părinții ei, pornind pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
această piațetă se continuă cu altele aflate de o parte și de alta a bulevardului ce ducea la Gara de Nord și la Athené Vergu, actualul cinematograf „Munca”. În fața blocului cu opt etaje, peste șinele de tramvai, cam În dreptul cofetăriei, se deschidea strâmtă, strada Ilarie Chendi, scriitor și militant revoluționar. Când a intrat În curte totul era, aparent, intact. Așa cum le lăsase În urmă cu aproape treizeci de ani. Pe dinafară, nici o schimbare. Casa netencuită. Cișmeaua la locul ei. Dudul creștea mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
În curs de sistematizare. Mai pe românește, vei fi demolat. De-abia ai cumpărat casa. Plimbi copilul În cărucior pe Căderea Bastiliei și te Întorci pe Ana Ipătescu. Din loc În loc, băieții de pe traseu, În costumele lor de tergal mototolite, strâmte, ca niște jaloane. Privesc fix, nu văd nimic, nu aud nimic. Copilul tău doarme. Un milițian te oprește. Să mergi mai pe lângă zid, nu la marginea trotuarului. Mașina lui Ceaușescu trece fâșâind spre casă, În mașină labradorul negru cască plictisit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pasaj care se închide. Atunci înțeleg că am pierdut totul, Angela, pentru că tot ceea ce vreau se află, fără viață, în brațele mele. Îmi ridic pieptul de pe al ei. Ochii îi înoată în lacrimi ca niște pești într-o mare prea strâmtă. Plânge pentru că e singurul lucru pe care a vrut să-l facă de când am intrat în camera aceea de hotel. Sexul meu chircit se retrage repede ca un șoarece care traversează noaptea strada. Rămân în tăcere lângă ea, până când plânsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Se simte miros de rumeguș ud și de ketchup, Italia nu e nici acolo. Acum nu mai știu unde s-o caut, dar alerg, o apuc pe prima stradă care îmi iese în cale și care dă într-o străduță, strâmtă și întunecată, unde ploaia cade singuratică. O văd. Stă pe trepte, în fața unei porți de care și-a sprijinit spatele. Nu mă aude, pentru că zgomotul ploii îl acoperă pe cel al pașilor mei. Nu mă vede, pentru că își ține capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
trecuseră zilele a patruzeci de ani. Ai rămas nemișcată, așa cum te așezasem, ca o țestoasă cu burta în sus. Mă priveai cu ochii aceia de apă, de un gri profund. Și poate te întrebai ce se întâmplase cu locul acela strâmt care te protejase. Nu plângeai. Stăteai acolo liniștită, înfășurată în hainuțele prea largi pentru tine. Păreai un șoricel îmbrăcat. M-am gândit că îmi semănai. Erai minusculă, indescifrabilă, dar aveai ceva ce recunoșteam. Tu ai furat aproape toate trăsăturile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
masa de plastic, pe care se vede dâra lăsată de curând de un burete, privesc, în profunzimea aceea opacă, spatele semenilor mei. Am rămas cu Elsa toată noaptea. Divanul de mușama de sub televizor se transformă într-un pat scurt și strâmt. Nu mă întind, iau perna rece și albă și o așez la spate, lipită de peretele din spatele fotoliului pe care rămân. Închid ochii, moțăi. Nici un zgomot precis și nici o liniște precisă. Pe la două, Elsa cere puțină apă, îi apropii paharul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Acolo unde vechile urme au pălit se arată o nouă țară cu toate minunile ei.* Tatălui meu Itc "I" Zăpadătc "Zăpadă" Sosirea - după o călătorie peste culmile munților Jura prin viscolul de zăpadă, cu hâțânări și hurducături, în vehiculul ăsta strâmt condus de tata, care a frânat brusc la capătul satului S., în fața porții unui garaj. Motorul sa oprit, tăcerea s-a așternut în jurul mașinii și pe geamuri sta parcă lipită priveliștea nemișcată. Tata, care își întoarse capul spre interiorul mașinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
aceste șiruri de case ciuruite de fisuri adânci, decât la oraș. Unde mai pui că locuința noastră era ultima din sat, adică fusese construită de cealaltă parte a liniei ferate și se afla chiar pe marginea șoselei. — Locuința e prea strâmtă, a spus mama, de ce construiesc ăștia aici atât de meschin? Și cu toate astea reuși să-și aranjeze mobilele în camere respectând destul de bine amplasamentul din fosta locuință din B., doar cu ajutorul a doi muncitori din secția de sudură, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]