6,757 matches
-
prădând-o de ce avea și dându-i cu gamela, ca osânditului! Ce-a însemnat pentru Angela Ciochină lunga și devastatoarea suferință? Un prag secund de singurătate și lipsă după o viață cu bogății, ori o viață secundă după irosirea pe străluciri fără miez? N-ar fi drept să judece nimeni aceasta și nici n-ar putea-o face! Doar îngerii care i-au răpuns, plângând în lacrima artistei! S-a născut pe 17 aprilie 1955, în comuna Urecheni , județul Neamț . Fiică
ANGELA CIOCHINĂ. CÂND ARTIŞTII PLÂNG, ÎNGERII SUNT ÎN LACRIMI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352334_a_353663]
-
la granițele geografice ale județului. Destinul conștient, dacă putem vorbi de așa ceva, al domnului Aristică, se încheie undeva pe lungul drum de la ușă până la patul din bucătăria de vară... *** Soarele își încerca de mai multă vreme puterile dând viață și strălucire întregii creații pământești a fericitului ținut numit al Vrâncioaiei, când creierul bine conservat al domnului Aristică fu agresat de un motor de motoretă și clopotul cel mare de la Sf. Haralambie. Bietul om își regăsi, destul de greu, puterea de a înjura
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
arbori falnici, care au cunoscut și lumina fulgerului și atingerea unui unghi de cocori, arbori rotunzi la coroană și la frunză, din care se aud cântece nemaipomenite, precum și copăcei, dezmierdați de soare și alintați de privighetoare. Lumină din versuri are strălucirea curcubeului, a unei flori sau a unui cristal. Mesajul are efervescenta pastilei de calciu ori a apei ce se duce liniștit la vale. Limbajul diferit a împrumutat culorile naturii din luna mai. Zefirul acestei păduri este răcoarea binefăcătoare și căutată
O NOUĂ APARIŢIE LITERARĂ ÎN COLECŢIA ANTOLOGIS A EDITURII ARMONII CULTURALE: „MERIDIANE LIRICE (ARIPI DE VIS)” [Corola-blog/BlogPost/352413_a_353742]
-
Trezirea din acest vis cu ochii deschiși are darul să-i sporească senzația de singurătate, iar realitatea crudă să-și facă apariția, în poezia următoare, intitulată: “Te-am pierdut...” A pierde persoana iubită este echivalentă, în credința poetului, cu pierderea strălucirii soarelui, “A soarelui ce-mi lumina potecile / Întortocheate ale vieții / A soarelui ce-mi lumina mintea / Și inima și mă făcea să cresc, / Să respir cu liniște încrederea / Celei ce mi-a fost dat s-o iubesc...” (Te-am pierdut
CELEI CE NU MAI ESTE, DE CEZARINA ADAMESCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1018 din 14 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352447_a_353776]
-
iarnă. Iarna albă ca rochia unei tinere de abia cununate ce jură iubire în fața altarului și a soțului ei. E zăpadă din belșug și ger. Dar nu iarna mă afectează. Nimic nu mă mai afectează. Poate ochii mă dor de strălucirea zăpezii, acea trenă lungă a acelei tinere din închipuire. Nici măcar ochii ascunși ca niște ghiare ale morții nu mă sperie. Moartea ce mă pândește la orice colț ce iși ascute ghiarele ca niște seceri după orice copac. Nu-mi este
POTECA de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1024 din 20 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352482_a_353811]
-
referire la chemarea către sfințenie care trebuie să fie realizată de către întrega umanitate. Prin raportarea la Dumnezeu orice om poate ajunge la cel mai înalt nivel calitativ al vieții, în care toate facultățile sufletești și trupești ale ființei umane primesc strălucirea demnității morale. Pe această treaptă a vieții omul este ridicat de la demnitatea de creație a lui Dumnezeu la cea de fiu haric al Său. Cea de-a doua parte a prezentului volum plasează atât demnitatea ontologică cât și pe cea
BISERICA ORTODOXA SI DREPTURILE OMULUI: PARADIGME, FUNDAMENTE, IMPLICATII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 77 din 18 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350488_a_351817]
-
De-a fi doar noi și-altfel măcar un vis. Ștergând din gânduri orișice-ntrebare, Să înfruntam în doi, în câmp deschis Iubirea asta mare...tot mai mare Care creștea în noi și ne-aprindea În ochi atât senin și strălucire Că orișice furtună se-mblânzea Și se oprea un timp din hărțuire. Dansam în ploaie. Te strigam râzând Pe numele de cântec ce zvâcnește În partituri de dor s-alergi vibrând Spre șansa de-a-nflori într-o poveste... Referință Bibliografică
DANSAM ÎN PLOAIE de AURA POPA în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350575_a_351904]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > LUNA MAI Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1247 din 31 mai 2014 Toate Articolele Autorului Lună "mai"! Cât sunt de pure Razele ce-n rotocol Le desprinzi în strălucirea Fermecatului tău sol. Idoli noi plutesc în aer Surprind clipele mai vii Revin florile acasă Îmbrăcate toate-n ii` Lună ``mai``! Cât e de-naltă Luminarea ce-o desfoi Peste culorile-albastre Decolorate de ploi`. Arunci iarbă peste tot Cu silabele
LUNA MAI de LIA RUSE în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350601_a_351930]
-
de Lună Mai toți copiii s-au născut ! AȘTEPT Aștept, iar, noaptea-n nerăbdare, Și iert lipsa luminii ei, Uit de răspuns și întrebare, Privesc la boltă și la zei. E cerul plin de bulgări dragi De aur și de strălucire, Precum ghirlandele de fragi, Pline de fructe și iubire. Aștept și ziua ce-o să vină Să îmi aducă iar o floare, Și să mă bucur de lumină, Și să zâmbesc din nou la Soare. MAI SUNT COPIL MAMĂ ! Mai sunt
TRAMVAIUL LUI LABIŞ (VERSURI) de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350586_a_351915]
-
sezon, să-mi cunoască habitatul, unde zi de zi, îmi trăiesc viața de singuratic pescar sportiv. I-am mărturisit cu ardoare că o vreau lângă mine, să-i simt căldura, parfumul, lumina și mai ales să-i văd pe viu, strălucirea ochilor ei albaștri, care o defineau ca o ființă ancestrală, dar deosebit de fragilă. Nu știu de ce, eram măcinat de dorința să-i mângâi moliciunea părului, să-i simt vibrația corpului prin vârful degetelor, iar cu buzele să-i gust savoarea
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350561_a_351890]
-
o iie de artizanat, sub care se vedea un bust ușor bronzat, în contrast cu albul și un sutien tot alb, ce prindea, elegant și decoltat, două comori feminine, care săltau neastâmpărate la fiecare mișcare. Pantalonii negri, mulați pe picior, aveau o strălucire ce dădea un farmec aparte ținutei sale generale, într-un cuvânt îmi plăcea din prima clipă. Ne încercau pe amândoi emoțiile și jena... Cu buchetul de trandafiri în mână, mă aplec puțin, să ajung la obrazul ei și o cuprind
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350561_a_351890]
-
se tratează în psalmul 89/90, unde citim: "Că o mie de ani înaintea ochilor Tăi sunt ca ziua de ieri care a trecut și ca straja nopții". În psalmul 17 este pusă în lumină măreția ori majestatea divină: "De strălucirea feței Lui norii au fugit, glasul Lui prin grindină și cărbuni de foc...". Tot despre același lucru tratează și psalmii: 28, 45, 46, 47, 49, 65, 67, 76, 92, 93, 95, 96, 110, 113 etc. Sfințenia lui Dumnezeu este arătată
CATEVA REFERINTE DESPRE CARTEA PSALMILOR IN SPIRITUALITATEA ORTODOXA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 84 din 25 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350503_a_351832]
-
o ploaie răcoroasă de vară peste tei înfloriți, parcă invoca fericirea. Dar fericirea, demult, își găsise adăpost în privirea și în inima lui. Acum, nu mai plâng. Doar ridic Mâinile spre cer - mulțumire: El trăiește clipele și bucuria, Dorul și strălucirea, Dorința și magia culorilor... Eu nu le-am cunoscut niciodată. 24 octombrie 2012 Referință Bibliografică: Doar lacrimi în tăcere... / Gabriel Dragnea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 674, Anul II, 04 noiembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Gabriel Dragnea
DOAR LACRIMI ÎN TĂCERE... de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351259_a_352588]
-
pot ninge duios, dragostea mea. Curcubeul viselor mele Visele mele se arcuiesc pe un curcubeu. Pe drumul violaceu te văd eu luându-ma de mână. Ruga Implor ninsoarea și iubirea, Cerului ce parcă a uitat, Să-și cearna-n lume strălucirea Înaltului, mereu mai depărtat! Constatare Trecut, prezent și viitor Sunt timpurile ce ma dor Căci trecerea îmi este grea Și se numește, viața mea. Tinerețe Mă rog, iarna să străbat, primăverii să-i zâmbesc și verii îmbujorate adevărul să-i
POEZIE INTR-O STROFA de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 678 din 08 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351289_a_352618]
-
sacrificiu că ne frânge depărtarea și destinul e avar; ne scrutează viitorul un dispecer pe radar inflația o ia înaintea zorilor de pe Avrig la brutarii unde merg să-mi iau zilnic un covrig cuvintele adesea mint și au o falsă strălucire destinul - veșnic o capcană cu multe încâlcite fire Referință Bibliografică: Cronicarul de serviciu / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 691, Anul II, 21 noiembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
CRONICARUL DE SERVICIU de ION UNTARU în ediţia nr. 691 din 21 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351334_a_352663]
-
ceva mult mai mare decât un poet care scrie.” (Doina Aldea Teodorovici) Denigratorii au considerat lupta și creația Doinei și a lui Ion Aldea Teodorovici o propagandă lăutărească ieftină cu iz naționalist desuet. Alții, dimpotrivă, au văzut în ele acea strălucire a vibrației singulare, ce ține de fibra unei arte interpretativ-componistice novatoare în creația muzicală de gen. Poporul, în schimb, și-a regăsit toate dorințele ascunse cu multă grijă în spatele inimii sale umilite de amenințarea continuă a unei istorii brutale neapuse
ZBOR PE-O ARIPĂ DE ETERNITATE... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 691 din 21 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351335_a_352664]
-
meu colind, Dă-mi inimă să te cânt Pruncușor curat și sfânt Pe trei căi de munte... (colind) Pe trei căi de munte Urmele mărunte Ale unor crai Se-aștern în alai. Ei urmează lin Steaua din senin, În trei străluciri, Cu dalbe vestiri. Cu aripi de dor Îngerescul cor Noaptea înfioară, Craii par că zboară. Păstorii slăvesc Cu glas pământesc Pe Fiul născut Fără de-nceput. Că fără de tată Din Maică curată Prunc s-a arătat În raze-nfășat. Steaua se oprește
FLORIN CARAGIU ,COLINDE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351398_a_352727]
-
o ploaie, Răsună-n ulițe vechi colinde, În inimi raza de Sus se-aprinde. Ne poartă-n taină ca altădată Spre ieslea nașterii, minunată, Unde Fecioara cu Pruncul șade Și din înalturi lumina cade. Îngerii-n cete se înfioară De strălucirea divină, rară, Ce se revarsă din fața senină A Celui ce este lumii Lumină. Negura firii lin se topește În trupul Celui ce ne iubește, De bucurie munții tresaltă, Viața se-mbracă-n haină învoaltă. Suflarea Duhului lin ne cuprinde, Sufletu
FLORIN CARAGIU ,COLINDE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351398_a_352727]
-
a trecut pe numele său întregul material politic al „surpatului", fără să mai pună ghilimelele primului său plagiat major, comis în văzul lumii. Multe a făcut strâmbe și nefăcute Traian Băsescu, de când a fost propulsat, pe eșichierul politic dâmbovițean, dar, strălucirea renumelui sau vine mai întâi din următoarele: s-a consacrat în politică, ca navigator de bulboană, cu ochii tulburi, pe corăbiile bete ale puterii; omul n-a construit niciodată nimic, dar a luat totul de-a gata, trecându-l pe
PLOŞNIŢA PUTERII LA ROMÂNI de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 574 din 27 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351389_a_352718]
-
stilist strălucit nu numai în franceză, vom cita din „Lacrimi și sfinți”, ultima sa carte scrisă în limba română, în 1937 - „ Î ncercat-am să înțeleg de unde vin lacrimile și m-am oprit la sfinți. Să fie și ei responsabili de strălucirea lor amară?”. Înainte de a încheia vom delecta cititorul cu scurte citate din „spusele” lui Cioran, un mare spirit al secolului XX- „ În mila pentru aproapele, ne iubim propria suferință ... Mai bine în mocirlă decât pe piedestal ... Universul este o autosugestie
EMIL CIORAN de BORIS MEHR în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351455_a_352784]
-
metal și, atunci, de pe suprafață șlefuita a ciocului cade spre ochii noului venit un fascicol orbitor de lumină. Impresia, confirmată de mărturii, era aceea a unui efect aproape hipnotic”. Brâncuși cunoștea și folosea din plin efectele luminii! A vorbi despre strălucirea spiritului folosind strălucirea luminii, a focului, iată o nouă abordare în arta la Brâncuși care poate fi definită o atemporala descoperire a artei, o refundamentare prin prisma unei noi conștiințe a pactului dintre om și materii - afirmă unul din exegeții
CONSTANTIN BRANCUŞI – INIŢIAT ŞI SCULPTOR AL GÂNDULUI ŞI SUFLETULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351425_a_352754]
-
de pe suprafață șlefuita a ciocului cade spre ochii noului venit un fascicol orbitor de lumină. Impresia, confirmată de mărturii, era aceea a unui efect aproape hipnotic”. Brâncuși cunoștea și folosea din plin efectele luminii! A vorbi despre strălucirea spiritului folosind strălucirea luminii, a focului, iată o nouă abordare în arta la Brâncuși care poate fi definită o atemporala descoperire a artei, o refundamentare prin prisma unei noi conștiințe a pactului dintre om și materii - afirmă unul din exegeții operei sale. Privind
CONSTANTIN BRANCUŞI – INIŢIAT ŞI SCULPTOR AL GÂNDULUI ŞI SUFLETULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351425_a_352754]
-
suprafața devine un cadru pentru imaginea spectatorului și a ambientului, configurata s modulata în formă obiectului.“ Se spune că vedem așa cum suntem! Brâncuși era un perfecționist și perseverent totodată. Se străduia să desăvârșească lucrarea să până îi dă formă și strălucirea pe care o vedea el. Vedea în miezul lucrurilor frumusețea nepieritoare, fiind convins că energia emanata de ochi, privirea este cea care se ține minte chiar și după vreme îndelungată ( motiv pentru care a gândit și lucrat mult la sublinierea
CONSTANTIN BRANCUŞI – INIŢIAT ŞI SCULPTOR AL GÂNDULUI ŞI SUFLETULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351425_a_352754]
-
cheamă iubire. Nu este atat de important să fii iubit, cât să iubești tu cu toată puterea și cu toată ființă. • Când nu mai suntem copii, suntem deja morți. Noi nu înțelegem, nu vedem viața reală, decât prin răsfrângerile, prin strălucirile ei! • Simplitatea este în sine o complexitate - și trebuie să te hrănești cu esență, ca să poți să îi înțelegi valoarea. • Există un scop în orice lucru. Pentru a-l atinge, trebuie să te lepezi de tine însuți. • Elibereaza-te de
CONSTANTIN BRANCUŞI – INIŢIAT ŞI SCULPTOR AL GÂNDULUI ŞI SUFLETULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351425_a_352754]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > DOUĂ RAMURI Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 330 din 26 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Două ramuri Un arbore exotic și ciudat, Cu numai două ramuri, inegale, Pe una - străluciri de matostat, Pe alta - o risipă de opale. Un arbore cu două ramuri noi Ca două instrumente-ntr-o orchestră, Firavă violină și oboi În orchestrațe extraterestră. Când umbrele-nserării se adună, Iar ramurile parcă-s văruite, Sub strălucirea razelor
DOUĂ RAMURI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351536_a_352865]