7,161 matches
-
cărțile sfinte, religioase menționează alcoolul sub diferte ipostaze. Redactarea acestui eseu a fost determinată de un articol științific, care stabilește prezenta alcoolului în istoria omenirii. Anterior, se admitea consumul de alcool acum 8.000 de ani, odată cu desvoltarea agriculturii Eroare ! Strămoșii omului, dar și alte animale consumau, inca acum 5 milioane de ani, cu entuziasm fructe zemoase, coapte, fermentate datorită climatului tropical și care conțin alcool în concentrații între 0,05 - 4,5 %. Acest eveniment se repetă și în zilele noastre
ALCOOLUL, INSOTITORUL FIDEL AL OMENIRII de RADU OLINESCU în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340331_a_341660]
-
dublul nepătruns, întunecat, Lupul și eu, pe câmpul sfârtecat: Doi colți însângerați, în raza lunii. 3. (Poemul 30 din Nirvana, Timișoara, Ed. Mirton, 2014). Sunt neam de cavaleri și de eroi. Prea bine știu: mă trag din Litovoi. Dorm, ca strămoșii mei, pe lănci și scut. Și-o singură iubire am avut. Nu știu nici a minți, nici a-nșela. Drept care, ea. Doar ea. Și numai ea. Referință Bibliografică: INTERVIU CU POETUL EUGEN DORCESCU, REALIZAT DE MIRELA-IOANA BORCHIN. Partea a II
INTERVIU CU POETUL EUGEN DORCESCU, REALIZAT DE MIRELA-IOANA BORCHIN. PARTEA A II-A (11 IANUARIE 2016) de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340327_a_341656]
-
27 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Străbat cărarea vieții ceas de ceas, Îmi număr pașii către nemurire, Să râd, să plâng, adesea fac popas, Și iar pornesc la braț cu-a mea menire... Pe drumuri mă-nsoțește umbra mea Și a strămoșilor uitați, blândă povață... Mă luminează în tenebre a mea stea, Și-n gând mereu, doar dragostea de viață. Din când în când mi se alătură Răbdarea, Să ia pe umeri ale mele lacrimi, Și la răscruci ne despărțim adesea, Ea
LA DRUM CU VIAȚA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340480_a_341809]
-
2173 din 12 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului ETERNĂ, DACIA Mi-am găsit Menirea Libertatea pură, În Templul din Bucegi Cu gheață-mpodobit. Diadema rară, Străluceau Carpații Sfinxul lumină, De soare-nvăluit. Mi-am găsit Chemarea Prin zapezi perene. În pietrele sacre, Strămoșii-au tresărit S-au trezit în suflet Lupii fără moarte Aprinzând Făclia, Dorul neclintit. Străjuiau pe creste Dacii, ca o oaste M-am simțit că Munții, O Piatră, m-am simțit... Port în centrul frunții Mirul Gliei noastre, Soarele, divinul
ETERNĂ, DACIA de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340486_a_341815]
-
comunitate. Ba, da! Însă atunci când iese din casă, una destul de greu de deosebit, pentru un trecător neobișnuit cu peisajul, de cotețul câinelui, cam pe la ora prânzului, se uită în dreapta, apoi în stânga își fluieră cânele, acesta apare, ceva mai înfricoșător decât strămoșii lui dinozaurii și pleacă amândoi pe baltă. Aici Suloi se urcă pe un bolovan și începe să scuipe în apă. Ai putea crede că este vreun ritual păgân sau o formă de meditație... Ei, bine, nu este nimic pentru că Suloi
SFÂNTU BIBĂNEL PROFETUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340452_a_341781]
-
stele... Mândrie de neam La noi se nasc copii frumoși, Cum nu-s în altă țară: Români la chip și curajoși, Cu voce de vioară. Viteji, la muncă lăcomoși, În câmp, livezi și pe la stâni, La braț cu hărnicia din strămoși E neamul de basarabeni-români. Mândria Visez acele lanuri unduioase, Combinele ce treierau în vale Boabe de aur pline și frumoase, Tractoarele arând mi-apar în cale... ***** ...Eu simt și azi mirosul țărânii, Și dansul spicelor în noapte. Mă-mbată gustul
DURERE ... de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340498_a_341827]
-
la un pas în spatele lui Verdunel iar acesta dădu zoom și începu explorarea, filmând ce vedea. Nu riscase, oricât era el de oltean, apropierea de slăvitele zgaraibe care puțeau atât de înfiorător. Apoi, rosti cu voce tare constatările în limba strămoșilor săi, convins că nimeni nu-l înțelege, una din condițiile sine qua non ale unui act medical performant, condiție, precum bine știm, respectată cu strictețe și în zilele noastre: - Tăticu’ nu le prea ai cu spălatul, da’ nici nu-i
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
infrastructură, după zdruncinăturile trenului, să vezi avansul în educație și tehnologie după numărul localităților fără lumină. Dacă te uiți la România din viteză, parcă stă, deși e tot timpul pregătită să sară. Din școală, de când suntem învățați să ne respectăm strămoșii, care mai de care mai mari și mai viteji, avem senzația că putem mai mult. Că suntem sortiți unui destin măreț spre care altcineva trebuie să ne poarte. Și-n lipsa măririi, creștem cu frustrarea națională că România e un
România, un curcubeu ținut în cușcă () [Corola-blog/BlogPost/338253_a_339582]
-
pe cele specifice spațiului național). Asta duce, în mod paradoxal, la o fragmentare a însuși felului în care sunt precepute și petrecute sărbătorile de iarnă - fie mai cosmopolit, cu influență rusească, sau occidentală, fie tradițional, cu respectarea tradițiiilor deprinse de la strămoși. Nu e o dramă că există mai multe abordări, poate însă ar putea fi frustrant, cel mult pentru copii. Ei pot înțelege mai greu de ce nu se distrează în același timp, de sărbători relativ asemănătoare. E drept că nici în
Și moldovenii au la TV, de fiecare Crăciun, Home Alone-ul lor, turnat la Moscova () [Corola-blog/BlogPost/338333_a_339662]
-
lăsat? Că-s toate cu rostu lor: unele râle de trăznet, altele de foc, altele de gadini, de șerpi, de pureci, de mână, de dială... Ahăia ce șciu iei? Că noi ase le-am pomenit din bătrâni și din moși strămoși! Și să țâni minte de la minie că aheștea-s mai rele că hele bisericești. Că pe hele din călindari dacă nu le țâni îi cu păcat, și te spovedi și te cumineci și ți să iartă. Da dint-aheștea nu te scapă
Adiet sau sărbătorile bătrânilor. „Îi rău de trăznet Precupu, Doamne feri...” () [Corola-blog/BlogPost/338804_a_340133]
-
cum spunea Eminescu. O bogăție care aduce sens (sau, mai bine zis, rost), nuanță, ființă, poziționare, înrădăcinare. E o dovadă de respect pentru noi înșine să încercăm a o cunoaște cât mai bine. Și este o dovadă de respect pentru strămoșii care au făcut sacrificii ca noi să vorbim astăzi românește. Exercițiul de a ne exprima corect trebuie să fie însă preponderent reflexiv. Critica să fie îndreptată asupra propriei persoane. E adevărat, sunt și cazuri în care critica se admite mai
De ce nu este recomandat să corectăm exprimarea celorlalți () [Corola-blog/BlogPost/338489_a_339818]
-
o dzâce-o Joi sară de doauă ori, Vineri dimineață de tri ori: L-oi scoate din măgura, Din păcura Și l-oi duce la poarta Raiului, De-a direapta Tatălui. Acolo-și va petrece viața-n veci. Acesta este creștinismul strămoșilor mei. Pentru ei, moartea e spre Viața; sacrificiul Mântuitorului e pentru fertilitate, pentru perpetuarea vieții pe Pământ. Răstignirea, „chinul și-amarul”, e un spin în care florile se preschimba în albine, din albine în miere, din miere în ceară, din
Povestea ca viață. Veniți de luați Lumină () [Corola-blog/BlogPost/338474_a_339803]
-
toate capetele căzute pentru islam îi conferă acestuia valoare. Câți nu suntem ca ei? Câți nu credem că creștinismul are valoare pentru capetele martirilor, pentru sângele mielului? Câți nu considerăm că pământul nostru este sfânt pentru că e udat de sângele strămoșilor? Câți nu considerăm că valorile culturii occidentale sunt cu atât mai importante cu cât s-au împărtășit cu sacrificiul arșilor pe rug, morților în cruciade, căzuților în revoluții? Ce face diferența între noi și ei? Răspunsul pe care mi-l
Bătrâna Europă nu este decapitată. Superioritatea Occidentului în fața terorismului islamic () [Corola-blog/BlogPost/338532_a_339861]
-
fie exemplificat, astfel încât spiritul religios să devină creator; nu să îi fie închis între ziduri păzite sub amenințarea pedepsei veșnice. Dar povestea de față are, pentru autor, o morală aparte: Am asimilat și mi-am asumat mitul originii pastorale a strămoșilor mei. Iar mitul a devenit creator de existență. Altfel spus, ideile în care am crezut mi-au modelat propriul univers. Povestea a devenit Viață. Al treilea mit cu Dumnezeu și Sânpietru a luat-o înainte și a trecut în articolul
Povestea ca viață. Dumnezeu cu față umană () [Corola-blog/BlogPost/338610_a_339939]
-
frați triști se reaprinde acum lumina bucuriei!... Dar, iubiți frați, în această zi învie o amintire mai veche decît viața noastră personală. În această zi învie, aș putea spune, în sîngele și în carnea trupului nostru, în substanța spiritului nostru, strămoșii noștri, strămoși pe care poate nu i-am cunoscut, pe care poate nu știm nici cum îi cheamă, dar care ne-au trecut ceva din ființa lor, ca pe o neprețuită moștenire; strămoșii noștri de neam și de credință, care
BUCURIA CRĂCIUNULUI () [Corola-blog/BlogPost/339917_a_341246]
-
se reaprinde acum lumina bucuriei!... Dar, iubiți frați, în această zi învie o amintire mai veche decît viața noastră personală. În această zi învie, aș putea spune, în sîngele și în carnea trupului nostru, în substanța spiritului nostru, strămoșii noștri, strămoși pe care poate nu i-am cunoscut, pe care poate nu știm nici cum îi cheamă, dar care ne-au trecut ceva din ființa lor, ca pe o neprețuită moștenire; strămoșii noștri de neam și de credință, care s-au
BUCURIA CRĂCIUNULUI () [Corola-blog/BlogPost/339917_a_341246]
-
carnea trupului nostru, în substanța spiritului nostru, strămoșii noștri, strămoși pe care poate nu i-am cunoscut, pe care poate nu știm nici cum îi cheamă, dar care ne-au trecut ceva din ființa lor, ca pe o neprețuită moștenire; strămoșii noștri de neam și de credință, care s-au bucurat la rîndul lor în ziua de Crăciun și ne-au transmis, prin sînge, această bucurie tainică, pe care astăzi o resimțim din plin. Și cînd vine ziua aceasta binecuvîntată, cînd
BUCURIA CRĂCIUNULUI () [Corola-blog/BlogPost/339917_a_341246]
-
care s-au bucurat la rîndul lor în ziua de Crăciun și ne-au transmis, prin sînge, această bucurie tainică, pe care astăzi o resimțim din plin. Și cînd vine ziua aceasta binecuvîntată, cînd sună clopotele de la biserici, atunci acești strămoși freamătă de bucurie înlăuntrul nostru, sporindu-ne propria bucurie; o bucurie care ne umple de o minunată taină: taina Crăciunului! Dar, frații mei, cu toate aceste lămuriri, noi încă n-am ajuns la adevărată sursă a bucuriei Crăciunului. Căci simțim
BUCURIA CRĂCIUNULUI () [Corola-blog/BlogPost/339917_a_341246]
-
ne umple de o minunată taină: taina Crăciunului! Dar, frații mei, cu toate aceste lămuriri, noi încă n-am ajuns la adevărată sursă a bucuriei Crăciunului. Căci simțim nevoia de a întreba mai departe: de ce oare s-au bucurat într-atît strămoșii noștri de ziua Crăciunului? Numai fiindcă și ei fuseseră copiii? Numai fiindcă și ei împărtășeau bucuria altora? Înțelegem că acesta singur nu poate să fie adevăratul motiv al bucuriei Crăciunului. Bucuria Crăciunului este o bucurie mai adîncă decît viața noastră
BUCURIA CRĂCIUNULUI () [Corola-blog/BlogPost/339917_a_341246]
-
și ei fuseseră copiii? Numai fiindcă și ei împărtășeau bucuria altora? Înțelegem că acesta singur nu poate să fie adevăratul motiv al bucuriei Crăciunului. Bucuria Crăciunului este o bucurie mai adîncă decît viața noastră personală și chiar decît cea a strămoșilor noștri. Ea este o bucurie mai înaltă decît pămîntul, o bucurie care ne vine din ceruri! Este bucuria credinței! Dacă nu s-ar afla acolo, în adîncul nepătruns al ființei noastre, acea rază de credință pe care o purtăm în
BUCURIA CRĂCIUNULUI () [Corola-blog/BlogPost/339917_a_341246]
-
fără să știm și care, din cînd în cînd, își cere eliberarea din închisoarea în care o ținem, o, frații mei, atunci bucuria noastră de Crăciun ar fi lipsită de adevăratul ei parfum, ar fi văduvită de adevăratul ei motiv [...]! Strămoșii noștri, cei ce se bucură în noi cînd vine ziua aceasta, de aceea se bucură: că în ziua aceasta s-a aprins în sufletul lor lumina unei credințe, iar prin această credință au putut să se biruie pe dînșii, au
BUCURIA CRĂCIUNULUI () [Corola-blog/BlogPost/339917_a_341246]
-
ziua aceasta, de aceea se bucură: că în ziua aceasta s-a aprins în sufletul lor lumina unei credințe, iar prin această credință au putut să se biruie pe dînșii, au putut să biruie puterile mari și fatale ale vieții! Strămoșii aceia au crezut într-adevăr în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mîntuitorul lor și al întregii lumi. De aceea, bucuria lor a fost o bucurie adîncă și adevărată, putînd chiar să ne transmită și nouă ceva din căldura ei! Astfel
BUCURIA CRĂCIUNULUI () [Corola-blog/BlogPost/339917_a_341246]
-
lor a fost o bucurie adîncă și adevărată, putînd chiar să ne transmită și nouă ceva din căldura ei! Astfel, frații mei, cred că înțelegeți acum adevăratul motiv al sărbătorii de astăzi și al bucuriei cu care o prăznuim. Iar strămoșii care ne-au transmis această sfîntă bucurie nu sunt numai strămoșii noștri de neam și de credință; șirul acesta al lor nu merge doar pînă la nașterea neamului nostru sau a Pruncului din Betleem, ci aș putea să spun, cu
BUCURIA CRĂCIUNULUI () [Corola-blog/BlogPost/339917_a_341246]
-
ne transmită și nouă ceva din căldura ei! Astfel, frații mei, cred că înțelegeți acum adevăratul motiv al sărbătorii de astăzi și al bucuriei cu care o prăznuim. Iar strămoșii care ne-au transmis această sfîntă bucurie nu sunt numai strămoșii noștri de neam și de credință; șirul acesta al lor nu merge doar pînă la nașterea neamului nostru sau a Pruncului din Betleem, ci aș putea să spun, cu toată dreptatea, că lanțul trece dincolo de Iisus Hristos, mergînd pînă la
BUCURIA CRĂCIUNULUI () [Corola-blog/BlogPost/339917_a_341246]
-
Însuși Tatăl a aprins-o în sufletul omenirii rebele, cînd, în noaptea pustiului, afară din Paradis, i-a dat făgăduința unui Mîntuitor. De la acest om, care cel dintîi a primit această rază de speranță, transmițînd-o fiilor lui [...], de la toți acei strămoși din care ne tragem, fiecare dintre noi a primit substanța credinței și a vieții lor, iar, prin ei, o primim acum cu toții de-a dreptul de la Dumnezeu. Cu toții ne tragem în veșnicie din Dumnezeu, iar în vremelnicie de la cel dintîi
BUCURIA CRĂCIUNULUI () [Corola-blog/BlogPost/339917_a_341246]