3,258 matches
-
prăpădit ce-i. Cât îi nopticica de mare, se vaicăre că-l doare ici, că-l doare colo și mă pune să-l calc! Moartea-l cată acasă și el o găsește la rezbel! Nu-ți ajunge cât te-or străpuns, cât te-or tăiat varvarii?! se pune ea pe boceală, pe văicăreală. O să-ți bage turcii o țapă-n cur și-o să mă lași vădană, singură-singurică, vai și-amar de bătrânețile mele! Ufff!! Dumitre, sufletu' mi l-ai mâncat! Să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Și-și ia inima-n dinți: Dacă aiasta-i porunca, rămânem! Rămânem!! strigă el pe deasupra rumorii și a protestelor surde, înăbușite. Dar gândește-te Doamne... Cu ce inimă om lupta, când în inima noastră s-a cuibărit groaza urgiei? Pruncii străpunși în șpangă! Muierile batjocorite! Bătrânii atârnați! Cu inima pârjolită, ce să mai apărăm, când nu mai avem nici pentru cine lupta, nici pentru ce muri?... Slobozește-ne Doamne, să ne apărăm vetrele... Să ne îngropăm morții... Și, după aceea, jurăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu glas sugrumat, bolborosește: Jale, Măria ta! Jale! Satu-i scrum... Am săpat o groapă lungă: bătrân lângă nepot, nepot lângă bătrân, alături, împreună... Și... și bătrânul?... Toader?... Taica Toader a căzut în prag apărându-și casa. Cinci săgeți i-au străpuns inima... Ștefan tace, apoi, îngână: Mi-era drag bătrânul. Avea soare în inima aceea. Dumnezeu să-l ierte! Și... și soața? Mălina, pare-mi-se... Bârsan întoarce capul să nu i se vadă ochiul, dar vocea tremurată, înăbușită, se aude
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
clipe luptară În tăcere. În afară de rana adâncă de la umăr Bodo mai avea alte câteva răni deschise care Îl umpluseră de sânge. Alunecă de pe cal și Ambrosius se apropie să-i dea lovitura de grație. În clipa În care vârful sabiei străpungea veșmântul tânărului, Hugo Își Împlântă adânc cuțitul În spatele tovarășului său. Sabia chiorului alunecă sub coasta tânărului, fără Însă a-i atinge inima, și capul Îi căzu Într-o parte. O clipă, văzu Îngrozit buzele subțiri ale lui Hugo rânjind pline
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
dreptate. Se găsea Într-un turn Înalt. Sub el se căsca o prăpastie amenințătoare. Turnul cetății era clădit direct pe colina abruptă, așa că la Înălțimea lui se adăuga și prăpastia stâncoasă. După razele palide ale soarelui, care abia reușeau să străpungă norii gălbui și triști, Își dădu seama că se afla În partea de sud a cetățuii. Undeva În apropiere trebuia deci să fie mânăstirea Sfântul Trudpert. Dacă le-ar fi putut trimite vorbă călugărilor... dar nu era sigură de loialitatea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
I-au Înjunghiat ca pe niște miei... — și ducele? — Măria sa a aruncat pocalul de argint pe care-l ținea În mână și și-a scos cuțitul de vânătoare, cu care s-a apărat, făcând pagubă printre mișei, până când a căzut străpuns de sulițe. L-am văzut cum sângera. Maestrul de vânătoare a stat deoparte, nimeni nu s-a atins de el. Când au isprăvit treaba, au Încălecat, l-au luat pe domnul duce pe sus, așa rănit cum era, l-au
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de furtună și răz bătea până jos, În adâncul temnițelor unde zăceau pri zonierii. „În sfârșit, au venit“, Își spuse Simeon. „Trebuie să fie Conrad cu oamenii lui. Numai că până la noi n-au cum să ajungă. Înainte de-a străpunge ei porțile, o să ne omoare temnicerii. Cine știe ce taine ascund firidele astea și ce mărturii cumplite ar putea da zidurile dac-ar vorbi!“ Era legat cu lanțuri de mâini și de picioare, răstignit pe peretele rece, pe care umezeala Înflorise straturi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
aruncă cu furie sulița spre el. — și aici ai Îndrăznit să pătrunzi, negustor blestemat, pui de cățea? Ia-ți-o, necinstită de altul, nici nu meriți altceva. Pentru tine e numai bună! Bodo nu mai apucă să audă. Sulița Îi străpunsese pieptul, nimerindu-l de-a dreptul În inimă. Însoțitorii lui se repeziră sperând să-l mai poată salva, iar unul dintre ei, În toată zăpăceala aceea, ajunse la poartă și reteză cu sabia lanțul care ținea podul ridicat. Acesta se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pluteau în albastrul cerului, au prins a se rumeni pe margini. M-a strâns de mână și m-a privit țintă în ochi. Privește răsăritul! Atât mi-a zis. Am deschis ochii mari să văd minunea: o suliță de foc străpungea perdeaua de pomi. Porțile zilei se deschideau și, în valuri, lumina curgea la vale. Pământul tresări din somn. Era vesel și plin de viață, sub calda binecuvântare a soarelui. Ne-am ridicat și fără nici un cuvânt ne-am retras spre
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
strada, cu zidurile laterale sprijinite de contraforturi, cu cele interioare decorate, pe toată înălțimea lor considerabilă, de steme ale aristocrației transilvane; în minima piațetă din fața intrării, ridicându-se pe un soclu de piatră, supla statuie în bronz a Sfântului Gheorghe străpungând balaurul. La celălalt capăt, în mijlocul altei piațete, pe un soclu zvelt ca o coloană, statuia albă și gracilă a Fecioarei Maria. De-a lungul unuia dintre trotuare, între altele, clădirea sobră, academică, a Universității „Regele Ferdinand“, apoi (pe atunci) ruina
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
se adresează discipolilor spunându-le că veșnicia cântului, a melopeei celeste nu poate fi pusă la îndoială. Unul susține că maestrul e un poet de natură pluricordă, iar altul că e cel mai aproape de Eminescu. O rază a soarelui a străpuns frunzișul bogat al copacului din curtea Casei Pogor și s-a oprit în creștetul capului pentru a-l elibera pe poet de suferință, moment să le reamintească celor din jur că "autorul Doinei e numai Mihai, noi ceilalți toți suntem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
întrebarea " Credeți că Zidul Berlinului va fi deschis într-o zi, iar dacă da, când anume", el a răspuns "fără îndoială că va veni acea zi, dar nu în următorii zece ani". Doar câteva ore mai târziu, zidul a fost străpuns. A doua zi de dimineață, la micul dejun, le-am arătat studenților est-germani ziarele. Nu auziseră știrile și așa că, la început, au crezut că titlurile nu erau decât o farsă. Simțul neîncrederii era palpabil. După evenimentele de la 9 noiembrie 1989
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
anii '80 "de Ceaușescu". La câțiva zeci de kilometri mai jos, autostrada București-Pitești își continuă șerpuirea spre același Râmnicu-Vâlcea și, anul trecut numai, după ce a înconjurat grațios Piteștiul, a trecut de limita simbolică a intersecției de la Bascov pe care a străpuns-o modern prin subteran. După spusele unor ingineri, lucrările necesare tronsonului de cale ferată Vâlcele-Râmnicu Vâlcea erau realizate în proporție de 75% în 1989 și ar fi necesitat o investiție minimală pentru a fi finalizate... 8. Ce efecte a avut
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
-o, am reușit să-mi mențin echilibrul, să nu înnebunesc, în condițiile de înaintare prin stepa rusească, în toate momentele de atacuri pe care le am traversat. La Stalingrad a fost iadul. Aici am fost rănit. Un glonț mi-a străpuns toracele și a trecut la un centimetru de inimă, după aprecierea medicilor chirurgi care l au extras. Rănit așa, am parcurs un drum - ce mi l-am evaluat la aproximativ jumătate de km - târând după mine, de o parte și
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
viața care se viețuiește, nu în aceea care se visează”, cum spune naratorul într-un loc. Aceasta e partea cea tare a cărții, cea pe care se întemeiază și din care ̀ și trage seva partea idealizată a hagialâcurilor imaginare străpunse de melancolie. Trivialitatea părții realiste dominată de Pirgu nu face numai un contrast izbitor cu cealaltă, a visului romantic, alcătuind cu ea o alternanță duală, ci îi împrumută acesteia ceva din propria ei rezistență. Realismul ei nu e totuși lipsit
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
uciși cu gloanțe în cap, piept și în abdomen. Trei dintre cadavre au fost în urmă arse. Femeii Ana Negreanu de 65 ani i s-au tăiat mâinile . Femeii Ana Sălaj in vârstă de 31 ani, deși însărcinată a fost străpunsă cu baioneta. Vasile Magarus a fost găsit cu capul spintecat în două, iar copilul Ion Sălaj de 2 ani a fost ucis cu grenada. 47 de gospodarii țărănești din Trăznea au fost complet mistuite. După cum arată documentele " la plecarea din
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
Iosif din Arimateea relatează despre Învierea morților Împreună cu Isus. Ca martori direcți Îi citează pe Simeon, preotul, și pe cei doi fii ai săi, tustrei morți de puțină vreme și Înviați de curând. Minunea Începe cu o lumină orbitoare care străpunge Întunericul iadului. Pentru prima dată locuitorii lumii de jos s-au putut vedea unii pe alții. Apoi, În mijlocul lor s-a arătat Ioan Botezătorul, care, credincios funcției sale de Înaintemergător, le face un scurt instructaj catehetic despre Isus. Urmează o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
admitea să încalce promisiunile făcute lui Hitler, în momentul încheierii alianței. 23 august 1944 - Mareșalul Antonescu, revenit de pe front, convoacă un consiliu de miniștri la Snagov, apoi se prezintă la Palat, unde îi înfățișează Regelui Mihai situația militară dezastruoasă (rușii străpunseseră frontul și în Moldova, și în Basarabia) și propunerea lui ca armata să se retragă spre munți, într-o ultimă încercare de continuare a luptei sau măcar de rezistență în fața inamicului sovietic. Regele se aștepta, dimpotrivă, la o propunere de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
privind o mâță cu piciorul stâng de dinapoi sfărâmat și tăiat probabil de tramvaiu. Animalul sta neclintit, nu scheuna, nu plângea, nu făcea gesturile omului părea aproape insensibil, dar tocmai felul lui de a se comporta în durere mi-a străpuns inima de milă și groază. [TAZLĂU]* 3 August 926. Tazlău, în pădure, într-o poiană depe pârăul Brusturatu. Răgălii ceiace aduce apa când vine puhoiu. Am suit muntele pieptiș și pe urmă am luat-o pe plaiu, tot cătră miază
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Lasiki pedepse ...pentru cea mai mică vină-i pedepsea cu moartea, îi belea de vii, îi punea în țapă, le scotea ochii și-i sluțea tăindu-le nasul și urechile. Pentru o vină cât de mică, vinovatul era ucis, sau, străpungându-i nările cu o undiță, și legându-i mânile la spate, îl da pe mânele gâzilor (Țiganilor) spre a-l bate fără milă pe la răspinteni. Iar corpurile celor omorâți le lăsa să stea neînmormântate pe uliți, ca să se sature cânii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
teoriilor sale. Îmi spunea, vorbindu-mi despre unirea dintre inimile virtuoase, lăudând energia pe care o in spiră: „Răceala francezilor mă uimește. Dacă aș fi fost liberă și dacă soțul meu ar fi fost dus la moarte, m-aș fi străpuns cu pumnalul la picioarele eșafodului; și sunt convinsă că, atunci când Roland va afla de moartea mea, își va străpunge inima.“ Nu se înșela. Sunt dator să adaug în favoarea ei că, până și în fundul temniței, își crease un domeniu al ei
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
francezilor mă uimește. Dacă aș fi fost liberă și dacă soțul meu ar fi fost dus la moarte, m-aș fi străpuns cu pumnalul la picioarele eșafodului; și sunt convinsă că, atunci când Roland va afla de moartea mea, își va străpunge inima.“ Nu se înșela. Sunt dator să adaug în favoarea ei că, până și în fundul temniței, își crease un domeniu al ei, foarte onorabil. Erau aruncate pe aceleași paie, și după aceleași lacăte, fără deosebire, ducesa de Grammont și o hoață
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
până la Lyon. Acolo a băut o fiertură care i-a provocat mari vărsături și a declarat că se va otrăvi de-a binelea dacă nu renunța la Doamna de Staël, mărturisindu-și mariajul. Iar Doamna de Staël făgăduia să se străpungă cu pumnalul dacă el lua această hotărâre. Aceasta era starea de lucruri când Benjamin Constant și Doamna de Staël s-au reunit la Aix în urma medierii Doamnei Récamier. Primele jumătăți de zi se petreceau în scene oribile, în reproșuri, în
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
de tortură, precum „pironul” sau „să - geata” : „Toți ochii se pironesc asupră-mi. Privirile mă săgetează”. Naratorul face obiectul unei investigații nedi- simulate, care indică într-un alt registru al limbajului, privirea focalizată, concentrată, cea care exhibă detaliul, cea care străpunge scoarța pentru a intra în miezul lucru- rilor. Chiar și ieșind din raza de acțiune a acestor priviri, tortura se prelungește printr-o cefalee. Durerea de cap este consecința acestui asalt al privirii. Tezele lui Alexandru Dragomir oferă o accepție
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
edificii care ne vor uimi în viitor.” Sensul distopiei devine acum mai clar prin acest scurt reflex al utopiei, fină aluzie la impetuozitatea edilitară a liderului maxim, Nicolae Ceaușescu. Comen- tariul lumpenului constituie amortizarea brutală a oricărei încercări de a străpunge obscuritatea locului destinat tutu- ror prăbușirilor și niciunei forme de elevație. Încă o dată, aceasta nu este lumea lui Caragiale, chiar și dacă luăm ca punct de referință piesa D’ale Carnavalului. Putem observa că Lache și Mache fac parte dintr-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]