4,708 matches
-
vremuri imemorabile. Construit pe schema baladei Miorița, dezvoltând o variantă mai puțin cunoscută a „măicuței bătrâne”, romanul întoarce sensul resemnat al textului popular în altul, activ și justițiar. Mari umbre mitice însoțesc astfel o narațiune realistă, care învie o civilizație străveche, cu legile, rosturile ei, ființând paralel cu cea modernă, contemporană, necomunicând nicăieri. Ilustrând cum funcționează rânduiala, normele etice într-o societate arhaică, tradițională, romanul este și una din principalele personificări literare a firii românului. Cât privește poezia naturii, prezentă copleșitor
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
foarte mare de texte care o compun, opera lui S. păstrează o profundă unitate. Din povestiri, descripții de natură, din nuvele, evocări și din romane se încheagă un vast epos al existenței românilor, cu îndeletnicirile, credințele, instituțiile și obiceiurile lor străvechi. În proza sadoveniană situațiile, atmosfera sunt încărcate de ecouri și rezonanțe multiple. Din întâmplări mărunte, chipuri fugare, din scurte drame anonime, spovedanii la un popas, în preajma focului, se învie ample fragmente de viață comunitară, civilizația pastorală, lunga și zbuciumata istorie
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
la conturarea (diversă) a imaginii femeii, violul adună suspiciuni și prejudecăți (cele cu privire la consimțământ ori la voință), vorbește despre „forță”, despre brutalitatea masculină menită să îngenuncheze „slăbiciunea” femeii (și aici poate începe o lungă discuție despre „fragilitate”), moșteniri și „definiții” străvechi, precum cea care impune modelul dominării bărbatului asupra femeii 400. O crimă, într-un cuvânt, chiar o formă specială de crimă (Georges Vigarello) - și un păcat, expresie a brutalității sexuale, născătoare de suferință (de cele mai multe ori ocultată), pedepsită uneori cu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ivise la un moment dat un caz care m-a făcut să mă rușinez de imperfecțiunea cunoștințelor noastre medicale. Fusesem chemat să tratez o doamnă dintr-o familie de prim rang, cea a șeicului Khoasni (familie nobilă cu o descendență străveche), care suferea de o inflamație acută a ochilor; am Încercat să-i tratez afecțiunea potrivit următorului plan antiflogistic complex: luare de sânge, aplicarea unui vezicator, lipitori, calomel, emetic (În doze mici), purgative (senna, manna, sare etc.), prafuri Dover, diverse forme
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
călătorului și arheologului mai mult decât Jelalabadul. Oraș care pare uitat de timp În mijlocul ruinelor care Îl Înconjoară, Jelalabad a rămas acolo pentru a indica amplasarea cetății de scaun a unei mari puteri și a unei Înalte civilizații din timpuri străvechi. Tocmai În Împrejurimile sale, la o milă și jumătate la vest de incinta sa, Într-un loc acoperit de mari cantități de ruine și numit Begram, ca toate celelalte situri ale Afganistanului unde se ridicau altădată orașe puternice, dl Masson
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
regiunea Gliò, deopotrivă ca centru al lumii (ca «buric») și ca nord al ei.” 1 Rolf A. Stein, Gesar, pp. 295 și 297 „Continuu totuși aceste Însemnări, pentru că e necesar ca, din timp În timp, să existe o confirmare a străvechiului adevăr, În care astăzi nu mai crede nimeni.” „(...) Tot acest ocean de proiecte Îmi demonstrează că sunt pe punctul de a pierde nordul.” Mircea Eliade, SDH, 1940, p. 80, și Jurnal, 4noiembrie 1941 (Diario portugués, p. 23) Cel mai lung
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
sau corijările pe care ar trebui să le Întrețină 1. În mai 1818, Thomas de Quincey scria: „Vechimea considerabilă a tot ce există În Asia, a instituțiilor, a istoriei și, pe deasupra, a mitologiei eietc. este atât de impresionantă, Încât vârsta străveche a rasei și a numelor mă face să nu-mi dau seama de vârsta unui om luat aparte. Un tânăr chinez Îmi pare un om antediluvian renăscut”2. Știrile despre situația politică, militară și medicală asiatică apar ritmic În Albina
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
capul de humă făcut de Din Vasilescu în timpul unei adunări în Poiana lui Iocan. Existența dăinuie, carevasăzică, prin artă. În al doilea volum din Moromeții, drama idealismului țărănesc este tema prioritară. La început ideea mare a cărții - dispariția unei civilizații străvechi și, fatal, a unui mod de existență sub presiunea schimbărilor fulgerătoare prin care trece satul românesc - nu se vede limpede. Stilul este mai eseistic și cititorul, obișnuit cu personajele din primul volum, acceptă cu greu ipostaza lor (mediocră social) de
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
și evoluția creației populare, pe specii. Poezia a apărut în faza „juniei” omenirii, iar „poeticitatea românilor” este moștenită pe de o parte de la romani, pe de altă parte este determinată de mediul geografic. „Legendele mitice”, adică basmele, descind din mituri străvechi, ariene, originare din Asia și evoluează spre „narațiuni epice”, tot mai sărăcite de miraculos. Datinile și credințele sunt, de asemenea, reminiscențe ale aceluiași fond mitologic. Analiza poeziei populare îl determină să constate varietatea acesteia și strânsa ei legătură cu viața
SILASI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289668_a_290997]
-
al fraților săi, paharnicul Costache și spătarul Antohi - o copioasă mistificare, Izvodul lui Clănău sau Cronica lui Huru (ce se tipărește în 1856), atribuind neamului Sion o obârșie legendară, cu aparențe de veracitate istorică. Falsul izvod era menit să ateste străvechea noblețe a familiei, ai cărei membri se dovedeau, astfel, înrudiți cu cele mai de vază familii boierești moldovene. Cu același temei documentar și în acest spirit și-a gândit S. pătimașa lui operă, Arhondologia Moldovei. Pregătită minuțios de prin 1822
SION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289701_a_291030]
-
Aug. Doinaș), ceea ce le conferă aura trăitului și, prin deschidere simbolică, profunzime, o latură de mister. Nocturne, a doua carte, exploatează mai intens artificiul spațiului croit din repere simbolice, în care gesturi coregrafice insinuează sensul poetic, determinând, textualist, motive mitice străvechi (Făgăduința). Poezia este o zidire, o jertfire de sine, în chiar sensul „îngropării” în textura versului: „Nu e adevărat că zidu-i mort”. Atașamentul intim față de vechile valori culturale, pentru gândirea de tip magic/mitic se instituie ca trăsătură paradoxală a
TURTUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290314_a_291643]
-
lui Marsias (1985), unde interesul pentru enigme, echivoc, pentru imaginație și vis este o prezență de fundal, fără să mineze coerența realului. Nu trebuie trecută cu vederea căptușeala mitologică discretă a epicului - ca o dublură culturală suplă și fină: istoria străveche a lui Apolo și a flautistului Marsias. Conform adagiului din Ecleziast: „Tot ce a fost va mai fi...”, iterația e dătătoare de profunzime și ecou. Procedeul - aplicat cu parcimonie - amintește de evoluția lui Gheorghe Crăciun, între fabulația lui Longos despre
ŢUCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290279_a_291608]
-
aceea, z. apare ca imagine care întregește o idee („i-a venit apa la moară”). Proverbul formulează o concluzie, pe când z. doar o sugerează, făcând mai plastică o anumită situație („a intrat nora în blide”). Ca și proverbul, are origine străveche, izvorând dintr-o experiență umană îndelungată. Unele z. românești au, se pare, ascendență latină („a arunca praf în ochi”, „a tăcea ca peștele”), multe sunt de circulație universală („din lac în puț”, „a-și găsi nașul”). Cele istorice își află
ZICATOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290736_a_292065]
-
gradul de cultură și civilizație, profesie. Este asemenea unui diamant care strălucește pe măsură ce este șlefuit. Să încercăm să abordăm această problemă din perspectiva epocilor istorice. Pentru început să presupunem că partea mai puțin șlefuită a diamantului nostru o reprezintă perioada străveche. Atunci a fi părinte reprezenta doar o urmare a unui act biologic și singurele elemente artistice în educație, pentru că în final despre aceasta este vorba, erau legate de cât de bine puteau azvârli sulița, săgeata sau piatra pentru asigurarea hranei
ARTA DE A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Lămîiţa Măcieş, Tatiana Grigoraş () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1395]
-
familiare, care le umanizează. În consecință, indiferent de natura lor, lucrurile își dezvăluie „sufletul”, alcătuind deopotrivă suportul și substanța unei microarmonii senzoriale: „Crengile sălciilor împreunate ca niște rime elastice / o pisică moartă paie și haine vechi plutesc pe apă / timp străvechi încremenit în scorburi inundațiile / de altădată nisipul lustruiește oasele înecaților / cine a lăsat pe mal o roată de bicicletă ruginită / aerul e dulce răsucesc ușor între degete ismă și spun / e bine că pe aici va trece curând și factorul
STOICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
a lăsat pe mal o roată de bicicletă ruginită / aerul e dulce răsucesc ușor între degete ismă și spun / e bine că pe aici va trece curând și factorul poștal / vom descifra împreună adresele peștilor și toată semnificația liniștei” (Timp străvechi și aer dulce). În al doilea rând, teatralitatea: generalizarea animismului conduce la o ambiguizare a relației privitor-privit; subiectul poetic devine, la rându-i, obiect, fiind contemplat în netrucata sa materialitate. De aici, acceptarea firească a propriului „rol” și inevitabila exhibare
STOICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
termeni de pasivitate, inerție și conservatorism. Sunt relevante, în acest context, aprecierile cunoscutului sociolog Ștefan Zeletin asupra pasivității funciare a maselor țărănești: „În prefacerea vechiului nostru regim țărănimea a fost o simplă masă pasivăă În această ciocnire cu stăpânii ei străvechi țărănimea română se înfățișează ca orice forță oarbă și elementară a naturii. Ea nu știe ce vrea, nu pricepe limpede ce să ceară și în ce chip să urmărească înfăptuirea vagelor ei dorințe” (1922, p. 43). Față de opinia lui Zeletin
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
au spus acelui râu pur și simplu "Apa", cum îi spun obișnuit și acum cei din Costești. Tot așa i-au spus până la o vreme, și locuitorii Defileului Porțile de Fier, fluviului ce le domina covârșitor viața. Dovadă este și străvechea denumire Gherdap, adică "Gardul Apei", cuvântul gard aparținând cu siguranță substratului traco-dacic. În terminologia legată de ape se mai poate atribui substratului traco-dacic cuvântul pârâu, provenind din indoeuropeanul pora = râu, care s-a materializat pe un plan superior în hidronime
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
promontoriul din sudul Deltei Dunării. Rădăcina originară indoeuropeană este salm = sărat, sare. De observat legătura cu toponimele antice de pe brațul sudic al Deltei, Salsovia, la Mahmudia, și Halmyris, la Murighiol. Este evidentă deci conservarea și transmiterea până în zilele noastre a străvechii hidronimii traco-dacice, pentru corpurile mari de apă. Jiul - o victorie a substratului autohton. După cum se va vedea mai departe, analiza documentelor privind râul Jiu, și numele său, ne poate informa asupra felului cum era privit cursul său în trecut, asupra
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
silit să acorde drepturi civile și politice străinilor de alt rit decât cel creștin (art. 44) și să cedeze sudul Basarabiei, ce revenea Rusiei (art. 45). Drept „compensație” pentru pierderea districtelor basarabene, prin Tratat se prevedea că Dobrogea, În fapt străvechi teritoriu românesc, Împreună cu Delta Dunării și Insula Șerpilor aveau să intre În componența României (art. 46) <ref id="141">141 Vezi Ibidem, p. 123. </ref>. Profund dezamăgit de rezultatele Congresului și de izolarea diplomatică În care se afla România, Carol
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
din urmă conținea ideea că homo („omul”) s-a născut din pământ (humus) și trebuia să se reîntoarcă în huma din care s-a ivit. Era vorba de un rit de înmormântare, moștenit (sau învățat) de la etrusci, care repudia practicile străvechi ale abandonării cadavrelor sau ale incinerării defuncților. Se pare că latinii și etruscii îi considerau „barbari” și „fiare” pe cei care nu-și înhumau morții. Humanus, „uman”, era numai cel care avea grija „închiderii ciclului vieții” izvorâte din humă. Viața
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
numiseră paideia sau, mai precis, enkyklios paideia ( e)nkuklìo" paideia = „educația integrală, ciclică”). Dar curriculum vitae nu acoperea integral bogăția de sensuri ale expresiei grecești. De altfel, nici limbile moderne nu permit o traducere foarte exactă a acestei uimitoare locuțiuni străvechi care desemna prețuirea elevată acordată de întemeietorii culturii și civilizației euroatlantice formării umane prin educație. Doar o hermeneutică îndrăzneață poate dezvălui aceste sensuri subtile. Putem lua ca punct de sprijin pentru interpretarea noastră o aserțiune esențială a lui Platon: Hosper
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
la iveală, dincolo de cecitatea economizantă a gândirii moderne, perspectiva antropologică sans rivages a formării personalității umane. Or, aceasta însemnă un anamnesis fecund, dar neexploatat rațional de către postmoderniști. Teoreticienii și designerii de curricula postmoderne s-au apropiat extrem de mult de tradițiile străvechi ale formării plenare, de-a lungul întregii vieți, reprezentate de paideia platonică și de enkyklios paideia elenistică. Ce altceva vizează curricula „transdisciplinare”, „holiste”, „integrate”, „totale” etc. dacă nu idealul Kalokagathiei și al „omului desăvârșit” sub porunca socratică meléte thanatou? Este
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Elafebolion (martie), când înflorea vița, corurile ditirambice, jocurile și tragediile erau organizate pentru a marca victoria lui Dionysos asupra lui Thanatos și Hades. Confreriile de bacante erau așadar „școli libere secrete” închinate atingerii vechiului ideal al athanasiei (nemuririi) și al străvechiului mit al supraviețuirii. Câteva rituri aminteau fără echivoc de omofagie și antropofagie, dar și de tehnicile eleuterice (eliberatoare) și chatartice (de curățire); cele din urmă erau folosite pentru „spălarea de păcatele” produse de cele dintâi. Un „comportament” similar viței-de-vie!23
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
1922, de același autor. 38. Merită să cităm măcar cele două „porunci pitagoreice” cuprinse în primele cinci versuri. Prima (cf. Banu-Piatkowski, op. cit., II, 2, p. 63) recomandă păstrarea practicilor de cult, așa cum a rânduit „legea” (nescrisă?). Era vorba despre o străveche rânduială de venerare a zeilor. Se numea athanátous theous tima (aqanavtou" qeou" tíma) și avea valoarea unui cod al tradiției strămoșești care era, foarte probabil, alcătuit dint-un set de datini strămoșești învestite cu autoritatea dreptului natural. Expresia nómo hos diakeitai
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]