2,032 matches
-
rochia roz de matase pentru ziua onomastică“, și până la cele din urmă cu Happy Birthday și eu făcând uneori pe bodogănoasa, cu gâlgâit de emoție în glas. Acum se cântă la Radio „Triana“; tu făceai tare de se auzea quasi strident, ceea ce mă făcea să-ți spun: „Mais, ma chérie, je ne suis pas sourde...“ și tu schimbai docil, pentru ca încetul cu încetul să o aduci iar la tonul voit. Muzica asta are ceva nostalgic de drum lung, pe care să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
marți seara [...] Ieri-seară am plâns de nu mă mai opream. Am plâns, am plâns, am plâns! Ca să uit, ca să sper, ca să trăiesc, am pus discurile de la tine și vocea ta caldă și profundă a răsunat minunat în casă; dar țignalul strident și de mahala al lui L. a stricat atmosfera intimă. Oh, Doamne, tu și cu mine - pe când, spune, pe când? Ce destin cumplit îmi împinge pașii spre prăpastie fără să te pot revedea? Spune, scumpa, scumpa mea, a mea și numai
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
De ce? — Ca să pot să... îhm... îmi explorez întregul potențial, murmur, neîndrăznind să mă uit la mama. Și... să ajung să mă cunosc pe mine, cea adevărată. — Să te cunoști pe tine, cea adevărată? Vocea mamei a devenit de-a dreptul stridentă. Și de ce ai nevoie de zece ani pentru asta? Îți spun eu tot ce vrei să știi, în cinci minute! — Bine, Bex, dar câți ani o să ai peste zece ani? spune Suze, încruntată. — N-o să am nevoie chiar de zece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
tot gândesc la nunta asta și... De ce m-o fi apucat tremuriciul în halul ăsta? — A, da? Graham, dă te rog televizorul ăla mai încet. Mi-a trecut așa prin cap o idee... așa, ca o posibilitate... Emit un râset strident. Mă gândeam că am putea face nunta aici, în America! — În America? Se lasă o tăcere lungă. Cum adică în America? Era doar un gând! Din moment ce Luke și cu mine acum locuim aici... — Becky, locuiești acolo de un an! Mami
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ta, cred că e foarte încântată, nu? — Păi... îhm... Iau o gură de șampanie, în încercarea de a evita răspunsul. Înțeleg că nu e aici în seara asta. — Nu. Ei, nu stă chiar aici, peste drum! Râsul îmi iese ușor strident și mai iau o înghițitură de șampanie, golindu-mi paharul. — Să-ți aduc altul, spune Luke. Și să o găsesc și pe mama. Se întreba pe unde oi fi... Tocmai l-am întrebat pe Michael dacă vrea să ne fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
fixez, și imaginația începe să-mi lucreze. De exemplu, roșie. Sau un costum cu pantaloni! sugerează Suze, arătându-mi o fotografie din revistă. Uite ce șic sunt pantalonii ăștia! Dar ți-ai găsit deja rochia! intervine Cynthia, cu glasul ușor strident. N-ai nevoie să mai cauți! Asta e Rochia! — Mmm... Am o vagă grimasă. Știți ceva... nu sunt chiar așa de sigură. Cynthia mă săgetează cu privirea și preț de o clipă cumplită am sentimentul că are de gând să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
dumneavoastră! — Ba da! Mă urăști de moarte, recunoaște! aud o voce de fată, sugrumată de nervi. O aud pe Robyn pe un ton foarte împăciuitor, dar nu aud exact ce spune. — Numai ghinioane, unul după altul! Glasul fetei e aproape strident - și, în clipa în care îl aud foarte clar, împietresc, cu paharul în aer. Nu-mi vine să cred. Nu se poate. — Blestemata asta de nuntă mi-a scos peri albi! exclamă ea. Din clipa în care am început pregătirile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
îngaim. Nimic deosebit! Mami mă privește ușor mirată. M-a întrebat în ce culoare mă îmbrac... și tot zicea nu știu ce despre niște violoniști. Doar nu vrei violoniști la nuntă, nu? — Bineînțeles că nu! Vocea mi-a devenit de-a dreptul stridentă. Ce să fac cu niște violoniști? — Becky, scumpa mea, ești bine? Mami mă scrutează atentă. Să-i spun c-o suni tu mai târziu? — Nu! Nu mai vorbi cu ea! Adică... nu-i nevoie. Vorbesc. Intru repede în casă, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
bine să-l semneze Elinor - dar am căzut de acord cu ea că așa e mult mai bine... Își protejează și ea investiția! Robyn îmi aruncă o privire radioasă. E un aranjament foarte cinstit. — Și foarte inteligent! Scot un hohot strident și iau o gură de șampanie. Ce mă fac? Trebuie să existe o ieșire din situația asta. trebuie să existe. Nu se poate ca unii oameni să-i oblige pe alți oameni să se căsătorească. Nu e etic. Capul sus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
un pic cu grija. Încep să pliez atent cearceaful între arătător și degetul mare. O să-ți răspundă în maxim o săptămână. Garantat... — Sper din suflet! Pentru că timpul nu stă după noi! Nu mai sunt decât patru săptămâni! — Știu! zic cam strident și iau altă înghițitură de cafea, dorindu-mi cu disperare ca în ceașcă să fie vodcă. Patru săptămâni. O, Doamne. Îți mai pun niște cafea, scumpo? Robyn se ridică, apoi se apleacă scurt. Ce-i asta? spune cu interes, culegând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Ce idioțenie! Mă uit la ea nedumerită. Știu că eu și Alicia nu ne prea omorâm una după alta - dar parcă asta e chiar prea de tot. — Alicia, zic. Ai vreo problemă? Dacă am vreo problemă? Vocea îi devine extrem de stridentă. Ce problemă pot să am? Poate faptul că persoana care îmi organizează nunta m-a lăsat baltă, fără măcar să mă anunțe. Poate că asta am! — Cum? — Și de ce mă rog m-a lăsat baltă? Ca să se concentreze asupra clientei ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
apropie de un intrând mititel, oprește, ajutorul de barcagiu sare pe mal și se oferă să meargă cu noi să ne arate drumul. Pornim pe o potecă șerpuitoare, mergem cam zece minute printre copaci și plante tropicale, acompaniați de zumzetul strident al pădurii care, în sfârșit, reușește să anihileze praful și zgomotul orașului. Ajungem într-o poiană largă cu o maloca tipică în centru, mare, aproape cât o vilă, cu câte o extensie în spate și în lateral. Intrăm într-o
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
a râului ajungem la faimoasa Laguna Albastră, înconjurată de dealuri și pre sărată cu tot felul de insulițe. Continuăm pe un drum șerpuit, acoperiți de sclipirea soarelui în apa liniștită și ajungem la o vilăhotel înconjurată de palmieri și flori strident colorate. Proprietarul hotelului a învățat meserie de la Sebastian, tatăl lui Cindy, a adoptat până și câteva din rețetele din restaurantul din La Patarashka, adăugându-le o notă personală. Specialitatea casei este și aici Patarashka, făcută cu pește proaspăt, prins din
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
împărtășește sub formă de ciocan în cap, e dreptul spectatorului să se împotrivească. încă de la debutul său, Amores perros (care rămîne cel mai bun, mai vital și mai cărnos film al său), pesimismul lui IæÆrritu a avut și o dimensiune stridentă, nenutritivă o dimensiune ciocan-în cap. în una dintre cele trei povești care compuneau filmul acela, o manechină, posesoarea celor mai frumoase picioare din Mexico City, își vătăma grav picioarele într-un accident de mașină. Dar această ironie dramatică era doar
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
întoarcerea lui Pinochet din penibilul său "turneu asiatic", comentând adâncirea izolării internaționale și eșecul politicii sale externe. Îmi amintesc de faptul că atunci când s-a anunțat la radio anularea vizitei la Manila, imediat prin Santiago au început să se audă strident sirenele mașinilor de poliție și uruitul blindatelor, iar cerul a fost împânzit de avioane militare. Dar opoziția internă n-a avut nici forța nici curajul pentru a profita de acest moment favorabil! Apropo de "opoziție", întâlnisem un simpatizant al lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
biroul arhiepiscopului se afl) icoane aurite. În vitrine iluminate sunt obiecte foarte vechi. Rareori asemenea vitrine și obiecte Îmi stârnesc interesul. Armeni Între dou) vârste ne ofer) b)uturi și ne servesc la mas). Poart) c)m)și În culori stridente, albastru-verde, pe care sunt imprimate fructe roșii; Îmi place Ins) c) sunt b)ieți buni, se mișc) În jurul mesei cu agilitate. Conversația este vioaie și se desf)șoar) extrem de inteligent. În francez), În englez), În ebraic) și, ocazional, În rus
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
În hotel, În pregătirea unei noi pelicule. Ca să ajung la recepție, a trebuit să mă strecor printre fantome cu aer uman, sau așa mi se păreau atunci, căci eram uluit să văd travestiți pe tocuri uriașe, cu păr artificial vopsit strident, fumând marijuana și sărutându-se În plin lobby. Camera pe care mi-o rezervase drăguțul de Jules era la etajul doi și, cum el era sensibil la modestia financiară a artiștilor care vin nu de pe Broadway, ci de dincolo de Viena
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
simboluri greu de comunicat. Sătenii Începeau să parlamenteze Între ei, găinile cotcodăceau, copiii se foiau, pierzându-și atenția, ceva era putred În Danemarca de pe covorul nostru teatral. Când actorul-vultur, pregătindu-se să-l atace pe Prometeu, a scos un țipăt strident, În locul fiorului tragic pe care-l așteptam noi, au izbucnit hohote de râs. În alte momente, spectatorii noștri se arătau total indiferenți și Își pierdeau interesul. „Diavolul În teatru se cheamă Plictiseală“, a conchis Brook, observând cum pe fața acestor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
nu-și găseau interpreții. Exact ce lipsea pentru a-mi accentua oboseala cronică pe care o acumulasem. Ambianța orașului canicular nu ușura deloc situația: zgomotul agresiv al motocicletelor, volumul ridicat la maximum al muzicii barurilor de noapte, ca și strigătele stridente ale pescărușilor În zori, toate laolaltă, după un șir de nopți fără somn, mi-au slăbit sistemul nervos și mi-au luat și ultimele resurse de energie. Eram la mică distanță de muntele Athos, dar acum vibrațiile de acolo nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
mi-au luat și ultimele resurse de energie. Eram la mică distanță de muntele Athos, dar acum vibrațiile de acolo nu se mai făceau simțite. De ziua mea, un cor de studenți la teatru mi-a cântat pe un ton strident faimosul cântec al lui Sinatra Fly me to the moon, care, În starea mea de surmenaj, mi-a sunat cel puțin deplasat. Cum să-i duc pe alții În lună când eu mă simțeam tras În jos de tone de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
cedat rugăminților mele fierbinți și s-a renunțat la toată povestea. Acum când stau și mă gândesc, acele imagini ca niște meduze, proiectate pe pânza umedă a ecranului (se presupunea că umezeala le dădea mai multă strălucire), păreau vulgare și stridente, dar, pe de altă parte, când țineai Între două degete și ridicai spre lumină plăcile de sticlă ca atare, ele dezvăluiau o lume minunată - miniaturi străvezii, mici tărâmuri de vis, minuscule lumi cu delicate nuanțe luminoase! În anii următori, am
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
elocvența filmului mut. Iată un soldat german din timpul primului război mondial, care, sub efectul gazelor ilariante, intră hohotind de râs în moarte, moare stricându-se literalmente de râs; la câțiva pași de el, un alt soldat, mort, își expune, strident, râsul său mineral. Războiul descoperea o nouă formă de moarte: moartea veselă (Arsenal). Iată, în același film, un tren ticsit de trupe - deraiază. Obiectivul urmărește insistent alunecarea unui acordeon-șarpe care se desface și se strânge succesiv, parcă simulând convulsiile unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
îl avea preotul. „Cu mâna pe ciomag”, iarăși, era mentalitatea bunicii care numai „cu ciomagul” își putea apăra bunurile gospodăriei sale, munca și drepturile, în acele vremi. Îmi povestea mămica precum că până la șase luni plângeam foarte mult, și foarte strident, foarte supărător, cu disperare, că m-a dus de mai multe ori la „popa Cristea” să-mi citească”. Pentru că rugăciunile părintelui Cristea n-au dat rezultatul dorit de mămica, ea m-a dus la o babă pentru ca să- mi descânte
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
sub curgerea ninsorii, doar câțiva tineri în căutare de aventuri nocturne. Sunt gălăgioși, obraznici, puși pe infracțiuni, din preaplinul energie adolescenței, în care megalomania, sub forma ei trecătoare de grandomanie, face parte din natura lor. Cluburi de noapte cu lumini stridente, dar fără clienți, care se cheamă "For you", "To be", "V.I.P." (cu cinci stele ostentativ luminate), "Night Club", non stop și o mulțime de baruri unde lumina care în intenția patronului ar trebui să fie caldă și discretă este morbidă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
simțit-o din plin. Școala nu mi-a plăcut; și pentru un motiv care pare ciudat, dacă nu chiar ridicol. Pe acoperiș, fixat pe un turn țuguiat, foarte urât, era un cocoș de tablă care se fâțâia toată vremea, scârțâind strident ori de câte ori se apuca să se rotească într-o parte sau alta. Era o morișcă de vânt, o fantoșă care numai la locul ei nu era pe o școală. Nu cred că cineva, vreun alt copil, să fi dat vreo importanță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]