6,493 matches
-
el. Jandarmii au umplut curtea lui Ciodin, a doua zi, Au făcut cercetări, au căutat urme, au întrebat vecinii, paznicii de noapte dacă au auzit ceva , dacă au văzut ceva suspect, dar nimeni nu știa si nu auzise altceva decât strigătul, disperat în noapte, al nevestei lui Ciodin. Cine l-a împușcat pe Ciodin înaintea Crăciunului, nu a fost aflat, oficial, niciodată. Totuși, peste câțiva zeci de ani... “-Mamă, tu ai ceva pe suflet de nu te iartă Dumnezeu! Văd că
CIODIN, AUTOR ILIE FÎRTAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353883_a_355212]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > STRIGĂTUL TĂCERII Autor: Irina Bbota Publicat în: Ediția nr. 1577 din 26 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Te strig în tăcere, dar n-ai cum să m-auzi. Ascultă-mi glasul, cum te cheamă în apus. Pe unde îmi ești? Pe
STRIGĂTUL TĂCERII de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353953_a_355282]
-
densă toate-n jur sunt reci. Simt o foame, o sete, ca niciuna alta. Răspund la iubirea-ți. Voi arunca unealta. M-am zbătut între inimă și rațiune, poate Dumnezeu îmi va dărui o minune. sursa foto: internet Referință Bibliografică: STRIGĂTUL TĂCERII / Irina Bbota : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1577, Anul V, 26 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Irina Bbota : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
STRIGĂTUL TĂCERII de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353953_a_355282]
-
de coasă, de coarnele plugului, de turmele albe, de sapă și de horă, de dragoste și de toate omeneștile duhuri și fapte ale neamului pe care Anton Achiței îl slujește cu mângâierea din cântec, dragostea din cântec, îndemnarea din cântec, strigătul din cântec, „Tatăl nostru” din cântec...! Mai rar, și oare de ce chiar atât de rar, apare pe micul ecran Anton Achiței. Dar face spectacol atunci când cântă și acesta-i un spectacol de fală ancestrală, de carismă a țăranului moldovean, săritor la
ANTON ACHIŢEI. NU-I GRĂDINĂ PENTRU CÂNTEC, MAI ÎNSORITĂ CA MOLDOVA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354047_a_355376]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > ÎNTRE DOUĂ LUMI Autor: Cristian Pop Publicat în: Ediția nr. 1251 din 04 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Fără strigăte, aranjasem un ritual tăcut de despărțire. În raclă mai erau 2 vorbe goale spoite cu mir, adus din Malaezia. Aș putea zbura de nu mi-ar fi frică; oricum aș zbura n-aș realiza altceva. Trebuia să plecăm și-am
ÎNTRE DOUĂ LUMI de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354067_a_355396]
-
adunate în față, gata să-i scoată ochii. Flăcăul reuși să se ferească pentru început, dar se trezi curând prins cu totul într-o plasă fermecată, care îi lua toate puterile. - Ce vrei de la mine? Cu ce ți-am greșit? Strigătul lui se pierdu pe coridorul lung, urmat de hohotul ascuțit al vrăjitoarei. - Ce mi-ai făcut? Te-ai născut, asta ai făcut! Atunci când pădurea va fi a mea cu totul, mă voi scălda în sângele zânelor și voi întineri! Urmăream
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
reușit să urce în toate turnurile într-o clipită. Așa, nu putea decât să alerge în urma șoricelului, nădăjduind că micuțul alesese calea cea bună. Norii de nisip se ridicau înalți și grei, cât pe ce să îl înghită, când auzi strigătul de ajutor. Intră în turnul în care era prințesa chiar în momentul în care tot castelul se prăbuși, trăgând turnul după el. Reușind să prindă prințesa de o mână, Ionuț începu să strige descântecul ce-i venise în minte de
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
din 28 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Iluzii și vise fragmentate Traduse în resturi de viață sadică dispar în noaptea amară de smoală. Rătăcită într-o noapte sinistră Imaginația mea inventează coșmaruri ce-mi torturează sufletul secat de imagini suave. Strigătul meu sună ca o șoaptă neputincioasă. E sufocat de întunericul etern în care nicio tortă nu luminează drumul spre visul renăscut. Singură, pe căi de coșmaruri într-o adolescență furibundă Plâng cu lacrimi secate. Îmi arde trupul în crematoriu Sunt
ADIO ILUZII ŞI VISE de ADRIANA MIHAELA MACSUT în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353112_a_354441]
-
înveli în straie de duminică. După amiaza va pregăti cina pentru timpul șchiop 6-Telefonul La capătul firului sunt secunde pe care timpul le înrămează spaima de a nu pierde zâmbetul bogat al toamnei desprinde silabe din carnea cuvintelor se naște strigătul de iarnă al fricii stăpâne din sânge întunericul iscălește vocale pe diapazonul vocii clinchetul metalic îmbracă stingher singura chemare stinsă în marea de foc a zborului Referință Bibliografică: Unsprezece Septembrie / Ovidiu Dinică : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1371, Anul
UNSPREZECE SEPTEMBRIE de OVIDIU DINICĂ în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353099_a_354428]
-
distanță unul de inima celuilalt împărțind neputința de a visa SUNTEM DOAR NOI suntem doar noi eu și tu nu știu care sunt eu nici cine ești tu îmi strâng gândurile în palme mi-e dor să îmi simt inima bătând în strigătul cuvintelor adormite sub glie care ești tu cine sunt eu strigau licuricii din palma pelerinului înfometat înotând în cenușa pâinilor arse suntem doar noi eu și tu răspundea singurătatea CURCUBEUL IUBIRII dacă aș fi avut mai mult curaj te-aș
CURCUBEUL IUBIRII (POEME) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353104_a_354433]
-
rățoieau.. El: Nu ști că de dor m-am dereglat total, M-am transfigurat într-un aluat banal, Am un scurt-circuit de când tu ai plecat, Printre amintiri numai de tine am aflat?! Ea: Ca valurile tari ce sparg chiar amfore Strigătele abisului-genom sfărămat, Nu ajung cuibul purpuriu de nimfe, Chiar de uriașii singuri s-au înalțat... El: Zâmbetu-ți e felinarul luminos al vieții, Este alinarea ce-mi alungă valurile ceții, Mângâierea sufletului printr-o feblețe, Construcția vizuală ce mintea-mi țese
TOMNATICE DIALOGURI de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353159_a_354488]
-
ale acțiunii. În relație cu soția sa când află că ea a dat jacheta chivuțelor este autoritar, aspru, poruncitor, batjocoritor, o tratează ca pe o ființă inferioară. I se adresează în propoziții scurte, interogative sau exclamative. Glasul lui devine un strigăt: „Taci, strigă crunt d. Lefter. Pe câte farfurii ai dat-o? Unde sunt farfuriile? Poruncește strașnic d. Lefter.” Epitetele care însoțesc verbele accentuează ideea de cruzime și de înverșunare: „strigă crunt”, „poruncește strașnic.” D. Lefter ajunge la o stare de
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
mult ca altădată, dar sunt prezente, convertite într-o melancolie permanentă ce mă însoțește pretutindeni: o port pe chip, în zâmbet, în privire, în felul de a vorbi și de a umbla. Adeseori dorul de tine mă face scrum! iar strigătul, strigătul acela lung ce l-am curmat atunci, ca un lup flămând, urlă în mine! E adevărat, timpul vindecă, dar nu șterge... Din fântâna sufletului meu tulburat curge constant și nesecat o tristețe adâncă, iar gândurile- păsări de pradă rănite-
SCRISOARE CĂTRE NICĂIERI de NINA DRAGU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353185_a_354514]
-
ca altădată, dar sunt prezente, convertite într-o melancolie permanentă ce mă însoțește pretutindeni: o port pe chip, în zâmbet, în privire, în felul de a vorbi și de a umbla. Adeseori dorul de tine mă face scrum! iar strigătul, strigătul acela lung ce l-am curmat atunci, ca un lup flămând, urlă în mine! E adevărat, timpul vindecă, dar nu șterge... Din fântâna sufletului meu tulburat curge constant și nesecat o tristețe adâncă, iar gândurile- păsări de pradă rănite- bântuiesc
SCRISOARE CĂTRE NICĂIERI de NINA DRAGU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353185_a_354514]
-
de noi, chiar spre creastă, apăruse un grup de țigănci care lălăiau din răsputeri. Alături mai erau și vreo trei bărbați tuciurii, cu pălării de paie, cu boruri largi și munceau să umple coșercile. Dar, mai după prânz, auzim niște strigăte și vaiete. Venise pădurarul să facă liniște în parchet, i-a luat pe nepregătite, le-a răsturnat zmeura din coșerci, iar femeile au început să urle și să blesteme jalnic. Au fost alungați, apoi, cu coșercile goale. Cu pădurarul nu
ZMEURARII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353172_a_354501]
-
lăsăm copilul acesta singur în mulțime, îl preveni el pe Mititelu de îndată ce portiera a fost închisă. Când a coborât agentul Brumă, cineva din acea mulțime a strigat tare, dar voit pițigăiat: Polițiaaaa! Un oarecare ar fi gândit că era un strigăt de avertizare, de intimidare, ceva în acest fel, dar se înșela. Era doar un fel de a provoca ilaritate, o manifestare de ridiculizare a omului în uniformă coborât din mașina ce purta însemnele Poliției Române, precum gândea în acel moment
D ALE POLIŢIEI (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353205_a_354534]
-
gardă, pentru „seniori”, care numai seniori nu sunt - acea „haită” de „hămesiți”, pândind parastasul și praznicul ei. Cartea este cea care o mântuie și care o apără. De ea însăși, „scârbită de turmă”. E o „altă naștere, după moarte”, dar strigătul ei, „mai tare ca lupii”, devine urlet îmbrăcat estetic! ... ... ... ... ... ... ... ... ... Lui Răzvan Ducan. „Vestea s-a răspândit/ peste tot,/ au sunat buciumele,/ au foșnit codrii,/ au fremătat izvoarele,/ a venit dragul Ilie -/ știți voi,/ Sfântul bun de iubit,/ cu furtunile lui
ŞAPTE POEME NEPROHIBITE, CRONICĂ DE RĂZVAN DUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/353216_a_354545]
-
făceau să sfârâie călcâiele jucătorilor. Probabil, din această cauză jucau numai pe vârfuri cu pași rapizi, săltați, fulgerători. După ce înțepeneau fălcile clarinetistului și amorțeau degetele țambalagiului, melodia se întrerupea, ca ruptă dintr-un buton, stopând vijelia de pași. Iar auzeai strigăte: -Mușcă, mă, o Baltă! sau: -Rupe, bă, un Litaidoi! Zi-i, bă, Căzăcelele! Arde, bă, un Rustem! Bieții lăutari!..Ziceau , ardeau, rupeau, mușcau...Ce puteau să facă?..Erau și ei electrizați de tensiunea jucătorilor, pe care nu mai puteau să
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
trec pe lângă urechi și mă retrag spre cabină, după ce arunc pistolul. Mai văd pentru o clipă capetele piraților apărând la marginea punții. Thomson se retrage și el. Instinctiv răsucesc cheia în broască, de parcă ar mai contact. De afară se aud strigăte, focuri de armă, zgomote, apoi deodată se face liniște. Mă aștept la ce este mai rău în timp ce difuzorul începe să cârâie și o vocea răgușită, venită parcă din fundul Pământului, ni se adresează într-o engleză primitivă. - Toată lumea să predea
DRUMUL APELOR, 26 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352749_a_354078]
-
a fost, o fermecată impresie din partea unui om cald, frumos, blând, bun! Actrița Valentina Fătu așa este. Are o nesecabilă voioșie sfioasă, iar aceasta îi apropie pe oameni. Are un zâmbet larg și o privire în lumină care nu înseamnă strigăt de bucurie ci bucurie sublimă, străduință de la natura firii sale, nu chinuită, artificializată, de a fi bună cu semenul! Deși explodează pe fața sa această bucurie, se străvede mai sus de ea o taină, o blândețe amplă, o liniște adâncă
VALENTINA FĂTU. NATURALEŢEA, TIPUL INTERPRETATIV CEL MAI GREU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353607_a_354936]
-
bătut primul cui și n-a scos nici un sunet de durere și la fel a fost până l-au pironit. Înainte de a pleca, am văzut cum se pregăteau să-i ridice crucea iar înainte de a ajunge la ziduri am auzit strigătele și plânsetele de jale ale celor care l-au însoțit, rude și ucenici ai lui, mai mult femei. Printre plînsetele acestora se auzeau însă huiduielile și cuvintele de batjocură ale iudeilor, oamenii arhierului Caiafa Alioso. -De ce n-ai rămas
PRIMUL FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353531_a_354860]
-
mână prizonierii înfipți în zilele de odinioară și cutreierau culorile presărate cu insistențe în viu carmin cateodată se opreau și plângeau încercările ce nu ieșeau din pete decât folosite cât colo pe terminate zvântau totul de nuanțe și deveneau doar strigăt aici frigul din pereții proaspăt învechiți strâmtora intensitatea odăii acolo căldura îmbulzită prin goluri deborda de unghii neprietenoase dincolo de posibilități iarna coborâtă printre versuri era doar o vară măsluită cu halucinații îndrăgostiți vise ninse harcea parcea acum oricum tânjea de
ORICÂND ESTE ORIUNDE de ANCA ELENA ŞERPE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353644_a_354973]
-
zâmbet, haină și culoare. În ochi avea doar ace-nveninate Și-n loc de dinți avea păcate. În sufletu-i uscat precum o poamă Creșteau doar fiere și ocară. Când în văpăi scotea cuvântul Învenina și cerul și pământul. Și-n strigăte când se pornea În spaime Universul cufunda. Elena Trifan Referință Bibliografică: SPINUL / Elena Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1165, Anul IV, 10 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Trifan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
SPINUL de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353658_a_354987]
-
poem închinat mamei, asemuită cu „mugur de blândețe”, „strop curat de aur”, „putere și speranță vie”, „liman la pragul nemuririi” („Mamă, îmi ești...”). Multe poeme îi sunt „MAMEI DĂRUITE”, scriind limpede pe „Pagina inimii” versuri închinate ei, MAMEI, astfel ca strigătul ei să se audă peste mări și țări atunci când rostește cu tot sufletul: „Comoara noastră-i mama!” Ea este „Ca o piatră prețioasă” pentru copila cu aripi de flutur care-n zboru-i copilăresc peste meandrele vieții afirmă cu convingere: „Povața
PAULA DIANA HANDRA, PAŞI DIAFANI PE GÂNDURI DE MĂTASE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353597_a_354926]
-
presus de singurătate este prietenia. Face parte din acea categorie minoritară, de oameni deciși să nu scoată compromisul sub formă de steaguri desfăcute, în bătaia de joc a conjuncturilor. Delicat ca o atingere de aripă a aerului, puternic ca un strigăt de disperare, trece prin noi cum doar o cădere de frunză mai poate să ne sprijine privirea până la pământ, spațiul în care pașii tresar în același ritm cu bătăile inimii sale. Are acel bun simț folosit doar de unii, dintre
CONGRESUL ELITELOR de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353590_a_354919]