3,238 matches
-
s-a trecut și la dualismul psiho-fizic, care susține că orice explicare a spiritului trimite la domeniile fizicii și chimiei, la natură. Acest dualism a dus la fragmentarea ființei spirituale a omului în tot felul de "factori", negându-i-se subiectivitatea receptivă, expresivă și acțională. Deși știința matematizată a naturii a constituit un triumf al spiritului uman, raționalitatea metodelor și teoriilor ei este relativă. Ea uită să vorbească despre rolul subiectului activ. Căci prin mintea și corpul savantului se produc toate
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
dintre științele naturii și științele spiritului în epistemologie. Prin trăire el apăra domnia eu-lui primordial, a interiorității și a conștientizării de sine, cu care Gadamer nu a fost de acord. Dimpotrivă, Gadamer a vrut să reabiliteze prejudecata, autoritatea, tradiția împotriva subiectivității luată drept criteriu al reflexivității. Inițiind o polemică antireflexivă, Gadamer a ajuns să fie un apărător al dimensiunii istorice în existența umană, cam în același fel în care a învățat acest lucru de la fostul său magister, M. Heidegger. (2, pp.
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
antitradițională. Etapele principale ale acestei acțiuni s-au constituit prin "umanism", "raționalism", "mecanicism" "materialism", "pozitivism". Toate acestea au urmat ideea "materializării" (autorul respingea hotărât ideea de "materialitate" atât de des invocată în regimul trecut și cu sensul de "obiectivitate" opusă subiectivității umane), sub forma "solidificării" prin mineral, piatră, metal. "Disoluția" exprimată prin cuantificare, pulverizare, volatilizare și psihism cosmic contracarează solidificarea. Curentele neospiritualiste din modernitate sunt forțe mediocre ale disoluției. Ele oferă iluzia spiritualității întoarsă pe dos. Știința profană agrează cantitativul și
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
fi ca și "proletariatul" din teoria marxistă: o subclasă marginală a societății moderne. Cam așa se prezenta feminismul într-un Dicționar de filosofia cunoașterii, tradus din limba engleză în anii 1999-2000. Susținând că obiectivitatea este asigurată de critica socială, pentru că subiectivitatea este construită social, feminismul se îndreaptă însă spre un relativism temperat și critic caracteristic pentru postmodernitatea cam incomodă și apăsătoare pentru femeile participante la mișcare. Nu numai Estul nu a asimilat și nu a susținut condiții de viață potrivite femeilor
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
odată cu modificarea formelor de producție. Pentru Benjamin, marfa păstrează caracterul „mistic“ pe care îl avea la Marx. Lucrurile secolului al XIX-lea au un caracter fan tasmagoric, în măsura în care ele ascund, traduc, redefinesc continuu relația dintre vechi și nou, dintre diverse subiectivități istorice aflate în conflict. Astfel sunt fantasmagoria pieței, supusă privirii flaneurului și recreată în fizionomiile sale; fantasmagoric este și interiorul, camera locuită ca expresie a iluziilor unei creații cosmologice proprii; la fel, recrearea Parisului de către Haussmann sau recrearea lumii de către
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
istorică, socială în raport cu lumea. Mai jos voi discuta ambele determinări enumerate; pentru moment însă, este de-ajuns observația că, dacă în experiență, arată Benjamin, ia naș tere obiectul istoric, cu atât mai mult experiența este ea însăși o formă a subiectivității istorice. Ea se opune, cum am mai amintit deja, conceptului de „experiență adevărată“ al filozofiei vieții de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Conceptul lui Benja min este unul care se construiește plecând de la ideea bergsoniană a relației dintre experiență și
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
timpului istoric, memoria involuntară nu este doar un instrument aflat la bunul plac al istoricului materialist; ea definește chiar modul de a fi al unei astfel de temporalități. Astfel, memoria este numele pe care îl capătă imaginea dialectică, din perspectiva subiectivității ei: „Indem die Vergangenheit sich zum Augenblick - zum dialektischen Bilde - zusammenzieht, geht sie in die unwillkürliche Erinnerung der Menschheit ein.“ Fenomenul memoriei involuntare, despre care am amintit în primul capitol în legătură cu considerațiile lui Benjamin despre Bergson și Baudelaire, nu poate
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
decadentism și simbolism. Am utilizat termenii în paralel pentru că adeseori frontiera între ei devine difuză, ilizibilă, folosind adesea ambii termeni simbolism / decadentism fără a preciza dominanta, dependentă de un proces complicat, dacă nu inefabil, de decantare estetică. Procedeul include inevitabila subiectivitate a cercetătorului, totuși o subiectivitate controlată. O serie de teme specifice revendică, în opinia noastră, estetica decadentă, "spre exemplu, cea a femeii fatale sau a lui diminutio capitis" adesea reunite în același subiect al Salomeii, tema geniului ca artiste maudit
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
termenii în paralel pentru că adeseori frontiera între ei devine difuză, ilizibilă, folosind adesea ambii termeni simbolism / decadentism fără a preciza dominanta, dependentă de un proces complicat, dacă nu inefabil, de decantare estetică. Procedeul include inevitabila subiectivitate a cercetătorului, totuși o subiectivitate controlată. O serie de teme specifice revendică, în opinia noastră, estetica decadentă, "spre exemplu, cea a femeii fatale sau a lui diminutio capitis" adesea reunite în același subiect al Salomeii, tema geniului ca artiste maudit, sau tot ceea ce ține de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Ideea prin forme; sintetică, pentru că va scrie formele, semnele după o modalitate de interpretare generală; subiectivă, obiectul fiind considerat ca semn al ideii așa cum o percepe subiectul și pe cale de consecință decorativă, așa cum înțelegeau arta egiptenii, grecii și primitivii. Primatul subiectivității și utilizarea unei lecturi simbolice, atât la conceperea tabloului, cât și la descifrarea sa, deschid drumul abstractizării artei, subliniind totodată relația pe care aceasta o întreține cu scriitura -, de aici utilizarea unui anumit formalism stilistic care-i va apropia stilurile
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sau chiar Joséphin Péladan vor pune în evidență primatul forțelor subconștientului asupra rațiunii. Cu Böcklin ne aflăm la această răscruce de drumuri care separă în istoriografia artei moderne viziunea iluministă a triumfului rațiunii asupra pulsiunilor instinctuale de o revalorizare a subiectivității transcrise prin stările sufletești, prin ambiguizarea raportului dintre vis și realitate, prin cultivarea unui erotism la confiniile cu macabrul, prin invocarea misterelor și a vagului etc., trăsături care definesc noua sensibilitate simbolisto-decadentă. Hans Henrik Brummer situează opera lui Böcklin la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și este atât de complexă, încât prin simpla mea alegere eu ghidonez privitorul spre ceea ce vreau să spun. E doar privirea mea, nu e o privire universal valabilă, nu e privirea lui Dumnezeu. Nu poți să privești realitatea decât cu subiectivitate, chiar dacă zici că ești obiectiv. Atingeți una dintre problemele fundamentale ale filosofiei: putem ieși din subiectivitatea noastră? Această temă este unul dintre laitmotivele filmelor mele, chiar și în filmul de ficțiune. Ce alte provocări etice poate aduce un film documentar
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
să spun. E doar privirea mea, nu e o privire universal valabilă, nu e privirea lui Dumnezeu. Nu poți să privești realitatea decât cu subiectivitate, chiar dacă zici că ești obiectiv. Atingeți una dintre problemele fundamentale ale filosofiei: putem ieși din subiectivitatea noastră? Această temă este unul dintre laitmotivele filmelor mele, chiar și în filmul de ficțiune. Ce alte provocări etice poate aduce un film documentar? Există un punct peste care nu pot să trec. Chiar dacă sunt sigură de niște lucruri care
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
oameni care să funcționeze ca mâna mea dreaptă. Cărui gen îi aparține Crulic? El se situează cam la limita genurilor, între ficțiune, animație și documentar. Nu poți să-i pui o etichetă. Este documentar în măsura în care am respectat datele realității, dar subiectivitate există în orice film. Faptul că am ficționalizat și că am pus voce este o formă a subiectivității. Și documentarul de televiziune, cel mai puțin creativ, are și el doza lui de subiectivitate și de creație. Ca artist mă interesează
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
limita genurilor, între ficțiune, animație și documentar. Nu poți să-i pui o etichetă. Este documentar în măsura în care am respectat datele realității, dar subiectivitate există în orice film. Faptul că am ficționalizat și că am pus voce este o formă a subiectivității. Și documentarul de televiziune, cel mai puțin creativ, are și el doza lui de subiectivitate și de creație. Ca artist mă interesează viziunea mea despre realitate. Pentru mine, subiectivitatea trebuie să spună ceva, nu pot face film dacă nu am
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
documentar în măsura în care am respectat datele realității, dar subiectivitate există în orice film. Faptul că am ficționalizat și că am pus voce este o formă a subiectivității. Și documentarul de televiziune, cel mai puțin creativ, are și el doza lui de subiectivitate și de creație. Ca artist mă interesează viziunea mea despre realitate. Pentru mine, subiectivitatea trebuie să spună ceva, nu pot face film dacă nu am un concept. Toți colaboratorii de valoare cu care am lucrat pornesc de la concept. Mai întâi
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
am ficționalizat și că am pus voce este o formă a subiectivității. Și documentarul de televiziune, cel mai puțin creativ, are și el doza lui de subiectivitate și de creație. Ca artist mă interesează viziunea mea despre realitate. Pentru mine, subiectivitatea trebuie să spună ceva, nu pot face film dacă nu am un concept. Toți colaboratorii de valoare cu care am lucrat pornesc de la concept. Mai întâi le comunici ce vrei să spui cu filmul, care este tema, pentru că ei nu
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
o carte a unui cunoscut matematician din secolul trecut: „Această polaritate subiectiv-absolut și obiectiv relativ mi se pare a fi unul din punctele de vedere epistemologice fundamentale, care pot fi desprinse din cercetarea naturii. Cine vrea absolutul trebuie să accepte subiectivitatea, dependența de eu; cine tinde spre obiectivitate nu poate depăși relativitatea.“ Ceea ce Dawkins califică drept „toleranță lingușitoare“ față de religie, pe care o impută unor cercetători și filozofi din zilele noastre, este, de fapt, expresia conștiinței clare a faptului că rezultatele
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
că reprezentările asupra universului natural nu sunt aceleași în diferite confesiuni religioase și că ele pot să difere de la o epocă culturală la alta. Aceste reprezentări nu pot pretinde, prin urmare, o autoritate supraumană și supraistorică. Ele sunt impregnate de subiectivitatea inerentă oricărei înțelegeri omenești a întregului și a sensurilor ultime. Și persoane instruite pot nutri, până în zilele noastre, convingeri religioase ce pot fi cu greu împăcate cu știința darwiniană. Poziția lor va contrasta cu poziția acelor cercetători credincioși care cred
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
tipici ai culturii / civilizației europene. Aceste cuvinte se impun la finele secolului al XVIII-lea, mai întîi la singular: civilizația este mai degrabă antonimul barbariei, cultura, antonim mai degrabă al naturii. Cultura și civilizația determină două polarizări: termenilor de singularitate, subiectivitate, individualitate ai celei dintîi le corespund la polul opus noțiunile de transmisibilitate, de obiectivitate, de universalitate ale celei de-a doua. Noțiunile își vor căpăta forma de plural în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, odată cu recunoașterea și
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
diversificată și complexă a ideologicului la mediul său ambiant, gândirea și, totodată, la problemele realității, căci, fiecare din ipostazele amintite asigură o interfață a gândirii cu realitatea. Deschiderea spre celelalte ipostaze ale gândirii ar permite contracararea și temperarea relativă a subiectivității și iraționalului paralogic, atât de supărătoare, uneori, în activitatea ideologico-propagandistică. Este vorba, așadar, despre ancorarea în solul realității psiho-sociale, căci de acolo vin problemele și provocările protologicului cotidian sub forma manifestărilor și reverberațiilor politice în viața curentă a oamenilor obișnuiți
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
subiectele erau filosofice cele mai multe, estetice și istorice, totuși conferențiarii nu scăpau nici o ocazie de a adresa răutăți stărei politice de atunci de la Iași"17. Cu alte cuvinte, caracterul publicistic al conferințelor se accentuează până acolo încât prelectorii preiau, poate involuntar, subiectivitățile și nuanțele polemice ale propriilor articole de revistă. 4. Prelecțiunea ca "literatură vorbită" Pe un raționament precum anteriorul, prelecțiunile pot fi înțelese din perspectiva unei "literaturi vorbite". Sintagma îi aparține lui George Panu și dă socoteală, în fapt, despre aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
conflicte intrapersonale și interpersonale, acest lucru compromițănd întreaga eficiență organizațională. Acest criteriu oferă posibilitatea unei mai bune evaluări a stilurilor de conducere, deoarece este un criteriu calitativ. Una dintre limitele sale este faptul că, introduce un grad prea mare de subiectivitate, ceea ce contribuie la psihologizarea activității de conducere. “Consecințele practicării de lungă durată a stilurilor de conducere”. Acest criteriu ne arată că nu trebuie să fim satisfăcuți doar de efectele imediate ale unui stil de conducere, ci să ținem cont și
Leadershipul în unitățile de învățământ preuniversitar by Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/1615_a_3090]
-
patru mari detalii de manifestare care leagă imaginile de senzații: producerea de imagini poate fi măsurată temporal, imaginile pot varia în intensitate, eludează orice descriere în afara cadrului referențial furnizat de experiență senzorială și, nu în ultimul rând, sunt caracterizate de subiectivitate 57. Toată controversa legată de funcția imaginației provine dintr-o eroare teoretică. Nu rezidă în intenția mea critică să prezint evoluția conceptului de "imaginație" în diacronie, ci doar să facilitez înțelegerea să și a rolului său în cadrul poeziei vizionare. R.G.
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
cópii, intrebarea care se naște automat este următoarea: nu cade cumva artistul care declara că reproduce exact o pictură, o gravura sau un manuscris perceput în timpul unei experiențe vizionare în capcana propriei declarații, evitând să ia în calcul tocmai propria subiectivitate perceptiva, astfel încât obiectul descris nu poate fi decât o versiune personalizată a originalului? Blake caută să se salveze, în extremis, de la acest paradox făcând apel la stratificarea percepției vizuale: ar exista, astfel, un ochi obișnuit, "vegetativ", care este supus erorii
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]