2,461 matches
-
ajunge la o simfonie asupra descoperirilor din Africa centrală; iar triburile negrilor vor avea onoarea de a întuneca prin importanța lor pierderea unei bucăți din pământul patriei. Astfel, pe când turcii împresurau Bizanțul, înlăuntru se discutau și se certau asupra unor subtilități teologice, iar azi, când slavismul lovește cu talazurile sale de invaziune corabia statului român, pasagerii acestei corăbii fără busolă și fără ancoră, corupta generație de astăzi începe a avea un semnificativ interes pentru cestiuni de pură etnologie. În zadar s-
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de laurii tribunii, pot sa fie siguri că țara nu le va fi recunoscătoare de stearpa lor muncă oratorică, care oprește în loc munca producătoare. Publicul, ce are mult bun simț, își râde, când nu se revoltează de arguțiele și de subtilitățile ce servesc de bază la mai toate discuțiunile ce mistuiesc ședințele Camerei; el se indignează când vede cum cei setoși de vorbă caută nod în papură spre a putea vorbi și cum își pierd timpul pentru lucruri cu totul neînsemnate
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
se mai mântuie și de cel mai nenorocit efect; oratorii vorbesc numai de dorință de a străluci, fără inteligență și fără bun-simț, {EminescuOpX 181} înamorați de laurii tribunei fac munca stearpă; și publicul râde, ba se revoltează de arguțiile și subtilitățile ce servesc de bază la mai toate discuțiunile; în fine publicul se indignează, văzând pe setoșii de vorbă căutând nod în papură pentru a pierde timpul pe nimicuri; se pierde timpul cu capriții parlamentare, cu dezbateri seci, cari nu valorează
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
datoria ei și risipește timpul pe nimicuri, se servă de cestiuni ca de pretexte de vorbă deșartă, are numai dorința de a străluci fără inteligență și fără bun-simț, o Cameră care se servește în mai toate discuțiunile de arguții și subtilități ridicole ce indignează publicul, ca care caută nod în papură și-și pierde timpul cu secături ce nu fac cât jumătatea diurnei, o Cameră care tratează cestiuni ce nu le cunoaște și nu le-a studiat, care compromite interesul țării
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cea mai mare de a face binele țării, precum n-a esistat de când lumea una mai bună și mai de treabă. Daca "Romînul" poate atribui patriotism, abnegare și cele mai bune simțiminte la oameni de care publicul râde pentru arguțiile, subtilitățile, pretextele de vorbă lungă și lipsa lor de inteligență și de bun-simț, daca o poate aceasta "Romînul", fac-o sănătos și să-i fie de bine. Noi nu putem. [26 ianuarie 1879] ["ÎN N-RUL DE JOI... În n-rul de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cari nu se potrivesc în nici o privire cu țara noastră, verzi și uscate pe cari publicul le ia drept adevăruri profetice și revelațiuni incontestabile. De douăzeci și mai bine de ani presa roșie amețește publicul român c-o mulțime de subtilități și de idei foarte controversate, cu sisteme de organizare și reorganizare, cu articole copiate din franțuzește, englezește și nemțește și cu toate astea publicul mi se-ntreabă: dovedesc toate acestea ceva? Nu ceea ce zic acești domni, ceea ce fac e important
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
disoluțiune socială, dacă puterile cele mai bune ale gene rației trecute nu s-ar fi irosit în lupte sterpe pentru idei fără nici un cuprins real, daca statul nostru n-ar fi fost un adevărat Bizanț, în care logomachia, discuția asupra subtilităților constituționale și de principii, să precumpănească orice întrecere pe terenul muncii oneste, intelectuale și fizice, atunci niciodată n-am fi ajuns în trista stare ca străinătatea să aibă a ne dicta ceva în privirea dreptului nostru intern. Cu un popor
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Era plăcut, oricum eram ascultat când vorbeam, firește nu despre filozofie, ci despre lucruri obișnuite, palpabile, care aveau grosime, în stilul care convenea spiritului lor ancorat în concret. Ce era mai curios e că ei nu pălăvrăgeau, cu pretenții de subtilități, cum făceau cei dintâi, și platoșa încă subțire, totuși platoșă, care le acoperea gândirea secretă (aveam să-mi dau seama curând că aveau o astfel de gîndire) sporea sensul cuvintelor obișnuite. Când Puloș spuse: ce părere aveți, ne îmbătăm?, ceilalți
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
așteaptă de la tine?" Dar cum să vorbești cu un om care, deși se află în fața ta, un spațiu dens (viziunea sa globală asupra delictelor) s-a interpus între tine și el? Apropierea, confuzia fonetică între "ordine" și "ordonanțe"' era o subtilitate derizorie pentru un om care urmărea fugari periculoși, bandiți porci, cum era cel care trebuia chiar acum arestat, și cine știe ce alte cazuri de spioni și sabotori care alimentau și justificau existența acestei clădiri și a lucrătorilor din ea. Nu-mi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
răspundă: "Nu te supăra pe el, îmi zise, îi pare și lui rău că..." Și se opri și ea. Era greu de spus de ce îi părea lui rău, adică de dat la iveală neputința lui de a înghiți astfel de subtilități, că poți fi altceva decât ceea ce vede toată lumea că ești. A fi? Se poate ascunde? "Vrei să spui, zise tata dând la o parte ceașca de cafea ca și când s-ar fi scârbit de conținutul ei pe care îl băuse, că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
demis Titulescu și totodată vorbește despre sarcina dificilă care îl aștepta pe noul ministru de externe al României 136. Ziarul “Dimineața”, cu orientare de stânga, tratează și el demiterea lui Nicolae Titulescu. În numărul din 31 august 1936 demască cu subtilitate “conspirația” realizată în vederea îndepărtării lui Titulescu: “s-ar părea că d-l Tătărăscu avea rețeta gata pregătită... Dar d-l Tătărăscu nu s-a despărțit de colaboratorii interni”137. În continuare este redată explicația oficială a demiterii lui Titulescu “...situația
Nicolae Titulescu Idei și acțiuni diplomatice. by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1603_a_2957]
-
la freamătul abisal al Rasei: "Ne cheamă și Patria și România și Latinitatea" (p. 21). Biologizând națiunea, patriotismul este redus la instinct. Adresându-se unui public aflat în stare de minorat juridic și intelectual deopotrivă 12 Delavrancea nu este omul subtilităților conceptuale și al complicațiilor ideative. Minoratul auditoriului său îl forțează la o formulare cât mai directă și lipsită de ambiguități hermeneutice. Ceea ce și face când afirmă că " Patria și patriotismul sunt în primul rând de domeniul instinctului" (p. 10). Sau
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
-l hrănească cu bunătate și iubire. Școala ar trebui să fie un mijloc de descoperire a sinelui și să însemne mai mult decât predare - învățare, să scoată în evidență experiența, umanitatea, sensibilitatea. Pe lângă toate acestea școala ar trebui să dezvăluie subtilitățile tinerilor noștri care ascund deseori valori, atitudini pe care nu le putem la prima vedere remarca. Școala cu ajutorul informațiilor multiple pe care le poate da trebuie să-i liniștească pe tineri, să-i apropie, nu să-i îndoctrineze ci să
Mintea trebuie să se miște în armonie. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Păduraru Diana Georgiana, Iftime Valentina () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1977]
-
încârligătura e lucrul cel mai primejdios! Încârligătura pretinde un bun-gust neobișnuit; dar, dacă ți-a reușit, dacă ai găsit proporția, această scriere nu poate fi asemuită cu nimic, ba încă te mai poți și îndrăgosti de ea. — Oho! În ce subtilități intrați! spuse generalul râzând. Păi dumneavoastră, domnul meu, nu sunteți doar caligraf, ci și artist. Ce zici, Ganea? — Extraordinar! spuse Ganea. Și încă cu conștiința menirii sale, adăugă el, râzând ironic. Râzi tu, râzi, dar aici e vorba de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-i zice că „mă duc, cică, să-mi termin somnul la Vilkin“? Și pe cine l-ar putea interesa că pleacă și, mai ales, că se duce la Vilkin? La ce bun să dea de știre? Nu, aici e o subtilitate, o subtilitate hoțească! Asta înseamnă: „Uite, cică, în mod intenționat nu-mi ascund urmele, ce fel de hoț mai pot fi după așa ceva? Oare un hoț ar fi anunțat unde se duce?“ E o precauție excesivă de a îndepărta bănuielile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
că „mă duc, cică, să-mi termin somnul la Vilkin“? Și pe cine l-ar putea interesa că pleacă și, mai ales, că se duce la Vilkin? La ce bun să dea de știre? Nu, aici e o subtilitate, o subtilitate hoțească! Asta înseamnă: „Uite, cică, în mod intenționat nu-mi ascund urmele, ce fel de hoț mai pot fi după așa ceva? Oare un hoț ar fi anunțat unde se duce?“ E o precauție excesivă de a îndepărta bănuielile și, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
acești oameni se aflau în cea mai bună dispoziție, simțindu-se foarte mulțumiți de ei în seara aceasta. Toți până la unul știau că prin vizita lor le fac o mare onoare Epancinilor. Din păcate, însă, prințul nici nu bănuia aceste subtilități. Nu bănuia, de pildă, că Epancinii, având de gând să facă un pas atât de important ca hotărârea privitoare la soarta fiicei lor, nici n-ar fi îndrăznit să nu-l arate pe el, prințul Lev Nikolaevici, bătrânului demnitar, protectorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe oricine să aprecieze aceste împrejurări și să-și facă o judecată despre natura lor. [16 - 17 iulie 1881] CREDITUL MOBILIAR ȘI JOCUL DE BURSĂ Tratând materii financiare într-un ziar cotidian, avem două greutăți de întîmpinat. Una rezultă din subtilitatea materiei. Jocul de bursă, cu toate halucinațiunile lui, ar cere un spațiu mai întins decât coloanele unei foi. Mai ales că în lumea speculei intră tot ce o societate omenească are nesănătos, ruinat, pospăit, începînd cu culisele teatrului și sfârșind
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
iscălitura pusă sub documentul primitiv al fondațiunii. Dând Dumnezeu s-avem și noi bursă în țară, vom avea ocazia de a descoperi manoperile încîlcite ale agiotajului și a le descrie așa încît oricine să le priceapă. Așadar, cum am zis, subtilitatea materiei e o greutate. Pe puține coloane trebuie să spunem mult într-o formă nu prea concisă, căci s-ar îngreuia înțelegerea. A doua greutate e recapitularea continuă. Fiecare număr de gazetă e o scriere de sine stătătoare, încît cetitorul
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
e mai tare, care e adevărat. Dar când altceva zici, altceva [î]ți răspunde; când dai {EminescuOpXII 321} ici și crapă cine știe unde, când discuția, în loc de-a fi o comparare de argumente, degenerează în ceartă pentru vorbe, în logomahie și subtilități, discuția e stearpă. Am dovedit de zece ori ceea ce nu avea nevoie de dovadă: evidența; am dovedit că deasupra poporului românesc istoric pe care-l cunoaștem toți de acum douăzeci treizeci de ani, deasupra țăranului a moșneanului, a breslașului, a
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
bani. Rugăm pe oricine să aprecieze aceste împrejurări și să-și facă o judecată despre soliditatea lor. CREDITUL MOBILIAR ȘI JOCUL DE BURSĂ (3) 2264 Tratând materii financiare într-un ziar cotidian, avem două greutăți de întîmpinat. Una rezultă din subtilitatea materiei. Jocul de bursă, cu toate halucinațiunile lui, ar cere un spațiu mai întins decât coloanele unei foi. Mai ales în lumea speculei intră tot ce o societate omenească are nesănătos, ruinat, pospăit, începînd cu culisele teatrului și sfârșind cu
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
iscălitura pusă sub documentul primitiv al fondațiunii. Dând Dumnezeu s-avem și noi bursă în țară, vom avea ocazia de-a descoperi manoperile încîlcite ale agiotajului și a le descrie așa încît oricine să le priceapă. Așadar, cum am zis, subtilitatea materiei e o greutate. Pe puține coloane trebuie să spunem mult, într-o formă nu prea concisă căci s-ar îngreuia înțelegerea. A doua greutate e recapitularea continuă. Fiecare număr de gazetă e o scriere de sine stătătoare, încît cetitorul
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
noi dintre cele mai „forțate” și mai șocante, de asemenea, ca natură a obiectelor comparate - își dezvăluie, la o atentă descifrare, „logica”. Ele se situează, în linii mari, într-o tradiție de tip baroc și manierist, mizând pe ingeniozitate și subtilitate, unificând, cum s-a observat despre metafora barocă, „două obiecte pe care totul le separă afară de calitatea comună, ingenios depistată, superficială și accidentală”. Reintroduse în context, imaginile de această factură participă totuși, de cele mai multe ori, la realizarea unei relative unități
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
mult înainte, comunismul. Postmodernismul respinge formula hegeliană a sfârșitului artei și admite o alta: spre a putea fi "recuperată", arta tradițională și modernă trebuie ucisă cu arma râsului. La fel avangarda, în măsura în care a devenit o "tradiție". De aceea, observă cu subtilitate, Vattimo, moartea artei este mereu anunțată și mereu amânată, manifestându-se doar ca amurg. Moare, în primul rând, opera exemplară, cea a geniului, care pretindea că pune în pagină adevărul; moare estetica, doldora de concepte emfatice, izvorâte din defuncta metafizică
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
e de mirare că postmetafizicienii ne asigură că Heidegger a neantizat adevărul din artă, când tocmai în poezie acesta descoperă Casa Ființei, ca locuire poetică. Găsesc îndreptățirea de a pune toate aceste echivocuri, care sunt tot atâtea mistificări, în pofida aparentelor subtilități, pe seama falsificării cântarului adevărului. Teza la care ajunge, finalmente, Vattimo este aceea că arta, nefiind adevăr, este întotdeauna un fenomen epigonic. Și de astă dată, meritul de a fi pus problema i se atribuie lui Nietzsche, în sensul că epigonismul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]