105,057 matches
-
le păstrăm in noi. Poate de aceea, azi, le scriu aici, le dau viață, căci ce se naște, se și ofilește, nu? Eu nu mai am ce face cu ele, nu mai am motive să le țin Încuiate În carapacea sufletului. Am nevoie de loc acolo, să Înghesui alte vieți, alte gânduri, alte amintiri... ...Împlinisem nouăsprezece ani ani când m-am privit În oglindă și am realizat că viața mea nu va mai fi la fel. Devenisem femeie În preajma Crăciunului și
Începutul iubirii. In: Editura Destine Literare by Roxana Vornicu-Struzu () [Corola-journal/Science/76_a_343]
-
și imaginea acestuia În oglindă. Parcă Înflorisem dintr-o dată, ca cireșul din fața blocului care Își scutura florile pe fereastra mea, În fiecare an. Iubeam fără nici o condiție și simplul fapt că mă aflam dezbrăcată În fața acelei oglinzi vechi, Îmi unea sufletul cu cerul. Fiecare centimetru de piele purta mirosul lui Doru. Doru, idolul copilăriei și adolescenței mele... “Lidia, Li-di-aaaaaaaaaaa...”, o auzeam pe bunica strigându-mi numele În jurul blocului. O ignoram. Eram prea fericită ca să Îmi mai pese că, dacă nu Îi
Începutul iubirii. In: Editura Destine Literare by Roxana Vornicu-Struzu () [Corola-journal/Science/76_a_343]
-
Pe Doru Îl doreai, nu Îl urai...Era irezistibil și știa. Altfel, de ce Își arăta zâmbetul acela candid, doar În momentul În care i se mărturisea iubirea sau suferința din dragoste pentru el? Știa că o dată ce ți-a intrat În suflet, nu va mai ieși ușor. De obicei părea destul de rece și de inabordabil. Nu știai dacă e Înger sau demon. Pronosticurile În această privință erau de... fifty-fifty. Pe Doru nu Îl văzuse nimeni vulnerabil, obosit, plictisit sau Îndrăgostit. Nu semăna
Începutul iubirii. In: Editura Destine Literare by Roxana Vornicu-Struzu () [Corola-journal/Science/76_a_343]
-
aceea și spune Scriptura că omul a fost făcut «după chipul lui Dumnezeu», pentru că - după cum cred - numai dacă ai în tine ceva asemănător poți vedea pe cel asemenea ție. Or, după cum s-a spus în cele de până acum, viața sufletului constă în a căuta să vezi pe Dumnezeu. Dar necunoașterea a ceea ce este cu adevărat bine așterne un fel de ceață în fața viitorului și negura aceasta se tot îndesește cu vremea, devenind ca un fel de nor. Iar din pricina acestei
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
Dumnezeu. Dar necunoașterea a ceea ce este cu adevărat bine așterne un fel de ceață în fața viitorului și negura aceasta se tot îndesește cu vremea, devenind ca un fel de nor. Iar din pricina acestei necunoașteri adânci nu mai pot pătrunde în suflet razele adevărului. Lipsindu-i lumina, însăși viața se slăbănogește, după cum s-a și spus, că adevărata viață a sufletului se dezvoltă prin participarea la bine, pe câtă vreme piedicile aduse de necunoașterea lui Dumnezeu aduc căderea sufletească a celui ce nu stă
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
se tot îndesește cu vremea, devenind ca un fel de nor. Iar din pricina acestei necunoașteri adânci nu mai pot pătrunde în suflet razele adevărului. Lipsindu-i lumina, însăși viața se slăbănogește, după cum s-a și spus, că adevărata viață a sufletului se dezvoltă prin participarea la bine, pe câtă vreme piedicile aduse de necunoașterea lui Dumnezeu aduc căderea sufletească a celui ce nu stă în legătură cu El, cu lumina Lui”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Despre pruncii morți prematur, către Hierios, în PSB, vol
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
105. footnote>. Avem capacitatea de a căuta ce este divin, acesta nefiind departe de nici unul dintre noi; în Dumnezeu trăim, și suntem, și ne mișcăm. Din moment ce dorul după Dumnezeu și dorința spre bine sunt așezate de El în umanitate, ori de câte ori sufletul alege liber relația cu Divinitatea, modificarea inerentă în ființa umană devine un progres disciplinat spre asemănarea cu Divinitatea. Într-o discuție asupra rugăciunii, Bulgakov spune: „Dar principala putere a rugăciunii, ca și a vieții creștine, este de a conduce creștinul
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
destinat a clarifica o dată pentru totdeauna diferențele critice dintre teoria creștină a îndumnezeirii și limbajul asimilării platoniciene. Era ceva ce Sfântul Grigorie al Nyssei simțea că Origen nu fusese capabil să facă, pentru că nu se distanțase suficient de mitul căderii sufletelor preexistente în cosmosul material<footnote Ibidem, p. 108. footnote>. Noțiunea cheie aici este deci înlocuirea totală a termenului platonician de „asimilare”, prin termenul cheie creștinizat al Sfântului Grigorie, „participare” (μετουσία Θεοῦ)<footnote Ibidem, p. 106. footnote>. Acest stadiu al urcușului
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
totală a termenului platonician de „asimilare”, prin termenul cheie creștinizat al Sfântului Grigorie, „participare” (μετουσία Θεοῦ)<footnote Ibidem, p. 106. footnote>. Acest stadiu al urcușului omului spre îndumnezeire înseamnă însăși unirea tainică a omului cu Dumnezeu, reprezentând apogeul drumului, când sufletul iese din el însuși și dobândește simțirea prezenței lui Dumnezeu, îndumnezeirea. Sfântul Grigorie arată această unire, la care este chemat fiecare creștin să o dobândească prin stăruințe neobosite și luptă, doar în Sfânta Biserică, utilizând termenii ἀνάκρασις și μετουσία, cu
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
încetează de-a crește. Deoarece izvorul de bunătăți curge fără încetare, firea primitorului devine mai capabilă să-l primească și să-l cuprindă, fiindcă nimic din ce primește nu este aici de prisos, nici fără folos, tot ceea ce curge în sufletul primitor apărându-i propria-i mărime. Căci amândouă cresc împreună: puterea hrănitoare sporește și mai mult belșugul de bunătăți, iar izvorul de hrană curge și mai îmbelșugat prin lărgirea sufletului, care se face din ce în ce mai mare. Așadar sufletul trebuie să se
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
aici de prisos, nici fără folos, tot ceea ce curge în sufletul primitor apărându-i propria-i mărime. Căci amândouă cresc împreună: puterea hrănitoare sporește și mai mult belșugul de bunătăți, iar izvorul de hrană curge și mai îmbelșugat prin lărgirea sufletului, care se face din ce în ce mai mare. Așadar sufletul trebuie să se ridice la atâta sporire, încât nimeni să nu-i mai poată stăvili creșterea”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Dialogul despre suflet și înviere, în PSB, vol. 30, p. 385. footnote
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
ceea ce curge în sufletul primitor apărându-i propria-i mărime. Căci amândouă cresc împreună: puterea hrănitoare sporește și mai mult belșugul de bunătăți, iar izvorul de hrană curge și mai îmbelșugat prin lărgirea sufletului, care se face din ce în ce mai mare. Așadar sufletul trebuie să se ridice la atâta sporire, încât nimeni să nu-i mai poată stăvili creșterea”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Dialogul despre suflet și înviere, în PSB, vol. 30, p. 385. footnote>. Unirea sufletului cu Dumnezeu, învață Sfântul Grigorie
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
izvorul de hrană curge și mai îmbelșugat prin lărgirea sufletului, care se face din ce în ce mai mare. Așadar sufletul trebuie să se ridice la atâta sporire, încât nimeni să nu-i mai poată stăvili creșterea”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Dialogul despre suflet și înviere, în PSB, vol. 30, p. 385. footnote>. Unirea sufletului cu Dumnezeu, învață Sfântul Grigorie, rămâne totuși numai o părtășie la El, neavând în sine însăși fericirea, ființa și binele nemărginit<footnote Idem, Ad Ablabium quod non sint tres
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
se face din ce în ce mai mare. Așadar sufletul trebuie să se ridice la atâta sporire, încât nimeni să nu-i mai poată stăvili creșterea”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Dialogul despre suflet și înviere, în PSB, vol. 30, p. 385. footnote>. Unirea sufletului cu Dumnezeu, învață Sfântul Grigorie, rămâne totuși numai o părtășie la El, neavând în sine însăși fericirea, ființa și binele nemărginit<footnote Idem, Ad Ablabium quod non sint tres dii, P. G. XLV, col. 121. footnote>. Lucrarea De vita Moysis
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
urma Infinitul, adâncindu-le prin aceasta dorința de acest Infinit. Din acest motiv a fost adusă la existență natura rațională, anume pentru ca de bogățiile și darurile divine să se împărtășească și omul - coroana și regele creației. Înțelepciunea atotcreatoare a modelat sufletele ca pe niște vase, să spunem așa, dotate cu libertate, pentru singurul scop de a deveni receptacule pentru primirea acestor daruri, un vas care devine întotdeauna mai mare, în concordanță cu creșterea volumului substanței care este vărsată în el. Pentru că
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
mod liber<footnote John Meyendorff, Sfântul Grigorie Palamas și mistica ortodoxă, Traducere din franceză de Angela Pagu, Editura Humanitas, București, 2007, p. 50. footnote>. Poate și de aceea a spus Mântuitorul că Dumnezeu trebuie iubit din toată inima, din tot sufletul și din toată puterea noastră și din tot cugetul nostru (Lc. 10, 27) pentru ca să nu rămână nici o părticică din inima noastră care să nu-L iubească pe Dumnezeu, căci acolo vor ataca vrăjmașii sufletului; ca în cazul unei cetăți cu
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
iubit din toată inima, din tot sufletul și din toată puterea noastră și din tot cugetul nostru (Lc. 10, 27) pentru ca să nu rămână nici o părticică din inima noastră care să nu-L iubească pe Dumnezeu, căci acolo vor ataca vrăjmașii sufletului; ca în cazul unei cetăți cu ziduri bine întărite, dacă vrăjmașii ce vor să o cucerească găsesc o breșă cât de mică în zid, pe acolo intră și cuceresc acea cetate. Diavolul se mulțumește și cu jumătăți de măsură, dar
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
cât de mică în zid, pe acolo intră și cuceresc acea cetate. Diavolul se mulțumește și cu jumătăți de măsură, dar Dumnezeu vrea tot. Μετουσία, după Sfântul Părinte al Nyssei, nu are sfârșit, ci ea reprezintă un continuu urcuș al sufletului, căci unirea noastră cu Dumnezeu nu are caracter static, ci dinamic, fiindcă se realizează printr-o creștere neîncetată, prin epectază. Cu cât omul devine mai desăvârșit, prin asceză, cu atât mai mult se unește cu Dumnezeu și cu toate membrele
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
membrele Bisericii, prin puterea Sfântului Duh<footnote Dr. Constantin I. Băjău, Desăvârșirea creștină după Sfântul Grigorie al Nissei ..., p. 105. footnote>. Sfântul Grigorie aplică terminologia îndumnezeirii la operarea Sfintelor Taine și la un aspect al căii întunericului, și anume „informarea” sufletului cu privire la caracteristicile naturii divine. Totuși, autorul preferă să discute ultimul aspect în lucrările sale de maturitate în contextul participării la Dumnezeu (μετουσία Θεοῦ), și nu în cel al îndumnezeirii. Dumnezeu reprezintă virtutea absolută (ἡ παντελὴς ἀρετή). Prin urmare, „oricine urmărește
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
Gh. Stoian, din Opt omilii la Fericiri, în col. Comorile pustiei, 31, Editura Anastasia, București, 1999, p. 98. footnote>. Omul își transcende natura devenind fiu al lui Dumnezeu. Această transcendență este darul sacramental conferit de botez, și nu rezultatul înălțării sufletului prin filosofie, fenomen la care pare a se gândi Sfântul Grigorie în acest pasaj. Omul nu-și transcende natura prin efortul ascetic personal. Cât privește mântuirea, ea ne vine nu doar din simpla ascultare a învățăturii lui Hristos, ci și
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
dar nu pot niciodată obține identitatea de natură cu El (τὴν τῆς ϕύσεως ìδιότητα). Sfântul Grigorie de Nazianz ne învață exact același lucru<footnote P. G. XXXVI, col. 628C. footnote>. Cu toate că Sfântul Grigorie al Nyssei vorbește despre un „amestec al sufletului uman cu dumnezeirea”<footnote In Canticum canticorum, P. G. XLIV, col. 77A. footnote>, el nu concepe unirea cu Dumnezeu în sensul unei absorbții a omului de către Creator. Diac. Dr. Liviu PETCU - Asistent cercetător științific, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
fapt, doi, căci al treilea se dovedește un pseudoprieten: cel mai bun amic din copilărie, fata de care era Îndrăgostit În secret și șmecherul care Într-un final va ajunge să distrugă nu numai o viață, ci o rețea de suflete Întrepătrunse, legate de un destin, o soartă crudă și nemiloasă. Personajele creionate de către narator sunt pline de patimă, ură, durere, suferință, iubire, naivitate oarbă, vendetă, nepăsare, sălbăticie, cruzime. Ele au marele nenoroc de a nu nimeri În acea lume de
ALECART, nr. 11 by Marta Enache () [Corola-journal/Science/91729_a_92871]
-
totuși atât de infame, industria pornografiei. În acest Los Angeles ce redefinește păcatul, devenind o reprezentare modernă a Sodomei și Gomorei, naratorul introduce personajele, obligându-le să supraviețuiască În acest univers Înfricoșător, avid după bani, Într-o industrie ce distruge suflete, le sfâșie, Îngrozește, Îngheață, sfarmă, consumă. Într-un alt plan, se construiește dimensiunea atemporală a Întâmplărilor. Cartea Începe cu doi bătrânei ce se Îndreaptă Înspre un sat uitat de lume. Amândoi cu câte o bărbuță albă ca neaua, unul cu
ALECART, nr. 11 by Marta Enache () [Corola-journal/Science/91729_a_92871]
-
o confesiune care capătă trup poetic În mod neobișnuit, aparent involuntar, căci Sora mea de dincolo nu conține, de fapt, poezii În sensul consacrat al cuvântului. Lipsește artificiul, broderia conotației. Poezia devine veșmânt cernit. Este formă de a face vizibil sufletul Îndoliat și mijloc de exteriorizare prin care omul Își poate recupera umanitatea. Ileana Mălăncioiu Înțelege moartea În cheie creștină și paradoxală, repudiind iluzia, Înșelăciunea consolatoare, ficțiunea justificativă. Morții nu Îi sunt căutate definiri metaforice, nu Îi este imaginată o topografie
ALECART, nr. 11 by Irina Ciobotaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92870]
-
comoditate sufletească ori huzur. O lume În care se moare mereu și În care moartea rămâne o taină. Nu fapt divers, nu problemă statistică. Rezistența la iluzie nu Îl imunizează pe om În fața păcatului, dar are marele avantaj că menține sufletul Într-o stare de tensiune care Îl ferește de anchiloze, de mineralizare. Lectura poeziilor din Sora mea de dincolo atrage, firesc și simplu, asumarea personală a doliului. În strai cernit, cititorul jelește moartea Înainte de vreme a Dorinei, a surorii de
ALECART, nr. 11 by Irina Ciobotaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92870]