14,769 matches
-
a vorbit într-un material filmat de Simion Buia și de avantajul pe care îl percepe la aniversarea a 55 de ani: "Vârsta o măsurăm de regulă în ani. Ar fi mult mai important dacă am măsura-o în achizițiile sufletești pe care le facem. Există momente când parcă începi să înțelegi ceva mai mult din viață și, tocmai în clipa în care începi să înțelegi mai mult din viață, observi că viața curge mult mai rapid. Am devenit parcă mai
Dan Puric, la 55 de ani: Am devenit parcă mai liber () [Corola-journal/Journalistic/45535_a_46860]
-
unei „esplanade monumentale”, cum puține mari orașe europene ar fi avut. Dacă aceste proiecte de anvergură n-au fost duse la bun sfârșit de vină sunt corupția și mentalitatea locuitorilor săi, care, după arhitectul Horia Creangă, „suferă de un iobagism sufletesc”. „Bucureștenii, observă acesta, sunt anarhici în fața unei autorități reale și servili în fața autorităților abuzive(...) Bucureștenii sunt descendenții vechilor clăcași, care au înmagazinat, de-a lungul timpului, toată umilința robului în fața patronului.” Lumea din știri Să vedem cum arată lumea noastră
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4557_a_5882]
-
exacerbați în sesizarea numenului aflat dincolo de lume. Fără aceste antene de finețe ominoasă, pictorul e un fluture care se pretează la prestidigitații facile menite succesului. Și cum antenele nu i se trezesc în lipsa unei persoane care să-i întrețină tonusul sufletesc, în pictură nu ajungi nicăieri dacă nu ai un maestru pe potrivă, ideea pionieratului pe cont propriu fiind o naivitate. Paștina fără Ciucurencu ar fi fost un pictor cu talent, dar fără simț numinos. În fine, scopul picturii e numenul
Schema flerului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4353_a_5678]
-
considerate îndeobște că neconforme cu trăirea duhovniceasca, duce cu timpul la sterilitate artistică. Cine trăiește în evlavie e scriitoricește sterp. Despătimirea exclude talentul. Nu e vorba aici de respectarea dogmei, ci de o educație morală care, stîrpind ciupercăria și nămolul sufletesc, își pierde sursă dătătoare de nerv verbal. Sfinții șunt inexpresivi pînă la platitudine, si cu cît mai mare e puritatea unui om cu atît șansă de a cădea pe expresii fericite e mai mică. Din aceeași categorie fac parte preoții
Părul din parohie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4367_a_5692]
-
în proza unor Radu Pavel Gheo, Ștefan Baștovoi, Dan Lungu, Florin Lăzărescu, Dragoș Voicu, T.O. Bobe, C. D. Florescu, Costel Baboș, a fraților Florian. Fie că perspectiva aparținea maturului, fie că vocea e a unui puber, istorisirile înregistrează mișcări sufletești ce trec dincolo de istorie. E singura întoarcere în epocă ce nu conservă diformitățile și nuanțele urâtului. Panorama copilăriei în comunism este completă în proza actuală. Și datorită lui Adrian Chivu, care a scris un roman despre copilăria urbană în comunism
Comunismul light by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4368_a_5693]
-
autobiograficul pătrunde în ficțiune și ajunge să o contamineze (și invers). Însă poezia lui Ioan Es. Pop merge dincolo de simpla fructificare textualistă a întâmplărilor sinelui. Ea este, de fapt, o hemografie a biografemelor poetului, o proiecție serială a „obiectelor sale sufletești” (cum spune Mircea Ivănescu) pe „cerul” tragicului miracol al lumii. Este de altfel o necontenită mirare de copil în poezia lui Ioan Es. Pop, care privește realitatea ca și cum ar vedea-o pentru prima dată și, cu un firesc care este
Ioan Es. Pop în ediție completă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5757_a_7082]
-
pe care nu cred de altfel să le fi părăsit vreodată cu adevărat. Nu a scos la iveală ce a scris, dar nu a întrerupt scrisul literar, după cum se poate vedea, printre altele, din continuitatea de viziune și de atmosferă sufletească a noilor poeme cu cele de mai demult. Nu mă refer la poezia începuturilor Blandianei, care era expansivă și jubilativă, ci la aceea de mai tîrziu, din ce în ce mai mult încărcată de tensiuni dramatice. Apar trimiterile la o lume contemporană dezaxată, explicite
Revenirea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5759_a_7084]
-
că este o tradiție bună”, îi scria Bellow unui amic în 1969. Credea aproape orbește în datoria scriitorului de a scrie, de a da tot ce e mai bun în el. Mai credea și că scrisul poate să vindece rănile sufletești proprii. Adresându-se în 1960 prozatoarei Alice Adams care trecea pe atunci, ca și el, printr-o criză existențială (nu se precizează ce anume se întâmplase vreunuia dintre ei), o sfătuia: „Singurul leac sigur este scrierea unei cărți. Am una
A scrie – o datorie și un leac by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5762_a_7087]
-
tragică a bărbatului iubit și căsătoria umilitoare cu un inginer nazist. O cronică istorică și socială impresionantă a Germaniei unei jumătăți de secol, un roman de familie care unește destinele a trei generații, o poveste tulburătoare de dragoste și orbire sufletească, aflată sub semnul enigmaticei legende a Femeii din amiază. „Cartea convinge prin limbajul pătrunzător, forța narativă și intensitatea psihologică. Un roman despre care se va vorbi multă vreme de-acum înainte.” Motivația juriului Deutscher Buchpreis 2007 (nota editorului) Ceața atârna
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
helas!), după cum sonurile naturii se textualizează (Vine Alex). Creația în chestiune, bizuită pe o țesătură de nuanțe fine și de semitonuri, asemenea unui cod, presupune, pentru a fi receptată cum se cuvine, o inițiere nu în primul rînd literală ci sufletească, ceea ce e poate o predestinare. Ioan Moldovan e un poet foarte bun, meritînd în opinia noastră un loc de prim plan în tabloul poeziei române de azi. Ioan Moldovan, Recapitulare, Ed.Dacia XXI, 2010, 112 pag.
Nevoia unei consubstanțieri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5859_a_7184]
-
la mormintele fraților săi, părintele Cleopa și-a lăsat sufletul în mâinile lui Hristos. A lăsat în urma lui multe învățăminte și acum trăiește în amintirea celor pe care i-a povățuit și celor cărora le-a alinat durerea trupească sau sufletească.
Slujbă de pomenire la 15 ani de la moartea părintelui Ilie Cleopa by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/58721_a_60046]
-
Brăila, chiar dacă fizic acolo ajunge tot mai rar, potrivit împrejurărilor. Sunt numeroase textele în care Perpessicius se referă incidental la Brăila, comentând scrieri ale unor brăileni etc., iar câteva le dedică anume orașului de la Dunăre. Transpare din ele acel atașament sufletesc de care vorbeam, o relație neredusă la emoționări convenționale, ci una complexă, amestec de nostalgie și de apăsări, de melancolii și de amară contrariere, câteodată, dominantă rămânând totuși afecțiunea. Jurnal de lector, volumul din 1944, se deschide cu o scurtă
Perpessicius și Brăila by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5523_a_6848]
-
care se exprimă inclusiv „alcoolicii tineri”, vorbind despre „viață, așa, în general”, atestă o mirabilă substituție a experienței prin inspirația potatorică. Grație băuturii ia naștere o sapiență orgiastică, cvasimaterială precum o metaforă. Stîngăciile, bîlbîielile, poticnirile se mistuie în fața acestei stihii sufletești, care e o iluminare: „Ea îl vedea stînd cu capul în jos în lumină. / Cu capul în jos pe jumătate digerat, / în lumina ca într-un stomac nesătul. / Și nici noi, Doamne, noi, bătrînii, noi, înțelepții, nu am înțeles. / Nu
O fenomenologie a alcoolului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5543_a_6868]
-
uitate” sunt, în fapt, acele texte - poezie, proză, publicistică, alocuțiuni academice, prefețe - pe care autorul le-a omis din sumarul volumelor publicate în timpul vieții, și pe care nici editorii postumi nu le-au mai reeditat. Ele nu conțin revelații, structura sufletească și artistică a scriitorului nefind susceptibilă de a ascunde cine știe ce secrete. Însă, dacă nu sunt revelații, sunt destule precizări, completări și mențiuni de istorie literară pe care volumul de față le oferă celui interesat de literatura de la începutul secolului trecut
O recuperare exemplară by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5667_a_6992]
-
modalitate de-a controla legitimitatea substanței cu care operează, modalitate ce ea însăși devine parte a acesteia. Discursul poetic încearcă a-și raționaliza iraționalitatea. Fără a o anula ori a o reduce printr-o retorică facilă, o așează pe talgerele sufletești care-i pot regla ponderea, o pot echilibra. Starea confuză, panica obscură, angoasa recurg la instrumentul gnoseologic. Poezia cată a deveni meditativă pentru a face față impactului cu stihia existențială din care-și extrage sevele. Cel mai amenințător factor care
Relațiile cu transcendența by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5684_a_7009]
-
Călin Cristea din Luntre și punte. Douăsprezece conversații despre tranziție. Și nu este vorba numai de răul social pe care condiționările istorice l-ar fi generat, ci și de ceva care acționează mai din adânc, angajându-ne (alterându-ne) ființa sufletească și substanța alcătuirii morale. „Dușmanul nostru cel mai important este în noi înșine, spune Doina Cornea, în această nepracticare, neexersare a unor valori spirituale. Prea suntem materialiști, egoiști (...) Numai un astfel de popor este manipulabil, care nu are nicio judecată
În labirintul tranzi]iei (II) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5700_a_7025]
-
fi, de pildă, să-ți crești propriul copil. Să ieși de sub fustele nu doar ale mamei, ci acelea pe care ai acceptat să le tot adaugi, de frică de tine, ca să te despartă de cine ești cu adevărat. Momentul goliciunii sufletești este momentul asumării. Este un punct și de la capăt. Se spune că e lung pentru că durează aproape patru ore, cu pauză. Se poate. E dreptul fiecăruia să-și exprime părerea. Se poate tăia din orice spectacol. Din orice text. Cu
Afară, în fața ușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5801_a_7126]
-
publicat de Der Spiegel și preluat de HotNews. "Noua Constituție a Ungariei celebrează, într-o manieră de tip 'Ungaria-uber-alles', spiritul unor vremuri demult trecute: statul maghiar de o mie de ani reprezentat de coroană sfântă a lui Ștefan, unitatea spirituală și sufletească a unei națiuni rupte în bucăți, dar și datoria de păstrare a limbii maghiare, a maghiarimii și a culturii naționale ungare. Este o întoarcere în timp la perioada interbelică, atunci când Miklos Horthy introducea un regim autoritar, naționalist, ultraconservator și revizionist
Der Spiegel: Ungaria se întoarce în timp, la perioada lui Horthy () [Corola-journal/Journalistic/58131_a_59456]
-
ultimul an, stimulat de același „îndemn”: - Maestre, vă rog să nu mă lăsați cu treaba neterminată. Mai avem de revizuit vreo 250 - 300 de pagini. Mi-a răspuns: - Te rog să mă ierți, dar trebuie să mor. Era o datorie sufletească față de îngerul iubirii pe care soția sa, Paraschiva, îl ținuse mereu în preajma lui și pe care îl luase cu ea, când plecase, în iulie 1966, spre Marele Întuneric de Dincolo. Peste cinci zile, la 14 iulie 1967, a plecat și
G. Pienescu: „Colaborarea cu Tudor Arghezi (...) a fost una din marile împliniri ale vieții mele“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/5824_a_7149]
-
pentru stil, fără instituția respectului, încrederea nu se poate naște.” Kakistocrația Remarcabil articolul lui Codrin Liviu Cuțitaru („Kakistocrația românească”) din numărul din 6-12 ianuarie al DILEMEI VECHI. Autorul decrie un fenomen tot mai răspîndit în societatea românească: oamenii cu delicatețe sufletească, ființele de calitate și persoanele de valoare se retrag tot mai mult din spațiul public, lăsîndu-l la cheremul îndrăzneților, bădăranilor și șmecherilor. Așa se face că tonul general e dat astăzi de oamenii răi. Care nu numai că sunt răi
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5836_a_7161]
-
fără să vrea începu să-i compare pe acești doi oameni, atât de diferiți și totodată atât de asemănători prin iubirea pe care le-o purta la amândoi și pentru că amândoi au trăit și amândoi au murit. Într-o dispoziție sufletească foarte gravă, Pierre ajunse la casa bătrânului prinț. Casa rămăsese întreagă. În ea se vedeau urmele stricăciunilor, dar caracterul ei rămăsese neschimbat. Bătrânul slujitor, care îl întâmpină pe Pierre cu o figură severă, ca și cum dădea de înțeles musafirului că absența
Lev Tolstoi - Război și pace - o nouă traducere () [Corola-journal/Journalistic/5564_a_6889]
-
verbul a sabatiza conținea felul de a scrie al marelui scriitor argentinian, cu ale sale tehnici ritualice de a portretiza coșmaruri, cu halucinațiile în trombă narativa și mai ales cu farmecul post-kafkian al hibridării solitudinii, înstrăinării de lume și adâncimilor sufletești. L-am întâlnit în carne și oase pe Ernesto Sábato, la Buenos Aires, la 1 septembrie 2006, în casa lui situată în afara metropolei, într-o zonă numită Santos Lugares. Mă aflam alături de Corin Braga, al cărui maestru recunoscut în proza, pe lângă
Ernesto Sábato încâlcit în orașul tentacular by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/5590_a_6915]
-
amenințare. Doar despre cărți. Pe cât de îndrăzneață, pe atât de lăudabilă mi se pare ideea. În primul rând pentru că își propune să dezvolte o latență culturală adeseori trecută sub tăcere. (Virtuțile transmise copiilor fiind, până acum, mai degrabă motrice decât sufletești.) Imaginația nu mai e orientată conflictual. Dimpotrivă. E lăsată să se ghideze după propriile ei reguli. Dinamismul îl dă, aici, dispoziția ludică a autorilor. Nu ca efect de stil, ci ca retrăire afectivă a unei vârste. De unde și tandrețea. Două
O carte cu secret by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5595_a_6920]
-
scenariu semnat de Petre Sălcudeanu, autorul de romane polițiste, este construit în aceeași formulă exploratorie a periferiilor, de data aceasta cele carcerale. O întreagă umanitate delincvescentă se perindă prin fața camerei, iar regizorul are instinctul felinian al urâțeniei expresive, al contorsiunilor sufletești care gravează, precum aqua forte-le, un relief specific. Și aceste bolgii sunt frământate de spectrul delațiunii, al demonului politic, iar aparenta cale de evadare este iluzorie, o altă capcană pentru cel naiv. Ultimul film al lui Blaier este o
Memento Andrei Blaier by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5063_a_6388]
-
Portret de grup cu generația optzeci), lipsește cu totul. Prin FEM, Magda Cârneci revine asupra făgăduinței din Hipermateria. Își regândește sensibilitatea cu intenția de a-și regândi opera. De a-i oferi, acesteia din urmă, un nou început. Ca document sufletesc, cum spuneam, FEM e o teribilă încercare de a conferi universului coerență. Mai exact o „magie coerentă” (p. 77). Se petrece astfel, în chip profund liric, o majoră unificare prin senzații. O unificare a totului cu totul. Nu una grosieră
Imagini puternice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5633_a_6958]