3,826 matches
-
drum trecătorii întâmpinau trăsura noastră cu urale, la fel ca la dus. — Fiindcă n-avem altă cale, le-am zis eu solilor disperați, cred că o să mă duc singur în Spania ca să aduc un răspuns bun. Ei tăceau. Nu de supărare, ci pentru că nu știau ce trebuie să facă. Încetul cu încetul, l-am adus exact unde voiam... De la conacul guvernatorului, solii se întoarseră la mănăstire cu speranțele spulberate. În clipa în care coborâră din trăsură, din mulțimea care le striga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
padres, fără să-i prigonească. Fiindcă acum fețele bisericești din Spania nu pun la îndoială cuvintele celor care spun că Japonia ucide creștinii și chinuie preoții. Samuraiul îl privea pe Velasco scrutător. Misionarul văzu pentru prima oară cum se așternea supărarea pe chipul acestui om care era întruchiparea supușeniei. — Padre, zise samuraiul cu voce tremurătoare. De ce nu ne-ai vorbit despre asta în Nueva España? Fără îndoială că încă din Nueva España cunoșteai limpede acest lucru. — Să fiu cinstit, nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
îndepărtate și cu neputință de crezut. Mulți dintre ei își înghițeau căscaturile, alții moțăiau cu ochii în pământ. Când îi vedea cum moțăie, o umbră de mânie săgeta chipul lui Velasco, dar se silea să zâmbească pentru a-și ascunde supărarea. Samuraiul găsea și el curioasă viața lui Iisus despre care povestea Velasco. Fără să cunoască bărbat, mama lui îl născuse într-o iesle, iar apoi devenise nevasta unui dulgher. Însă Iisus era proorocit încă de la naștere ca regele menit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lui se ivise o mină îngândurată și solitară. „Acum nu mai avem ce face” dădu samuraiul să-i spună lui Velasco din șa, dar își înghiți cuvintele. Străinul acesta care le adusese neliniște și le trezise în suflete ură și supărare privea acum deznădăjduit spre lanțurile de munți acoperite de nori de ploaie. Samuraiului i se făcu milă de el. Își dădea bine seama că Velasco nu se va mai putea întoarce în Japonia, fiindcă nu-și îndeplinise făgăduiala făcută oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
patru roți, cu un volan mare, cu faruri, stopuri și alte lumini de toate mărimile și culorile. Numele acesta îl are de la Sorin. Fiindcă-i mic, tare mic, băiețelul atât a putut rosti din cuvântul „mașinuța”. Dar nu-i nici o supărare, căci toată lumea s-a obișnuit destul de repede cu numele de Tinuța, ba câteodată, se trezește fiecare vorbind cu mașina și alintând-o de parcă ar fi un copil: Tinuțica sau Tinuțel. Când stau în fața blocului și se joacă, cei doi Sorinei
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
era întâia dărnicie. Putea păși singur în cerdac: era întâia pribegie. În curând pașii lui se căzniră prin ogradă; ulița îl privea înduioșată pe sub poartă, făcându-i semne cu portița: îl chema la ea. El nu putea ajunge până acolo. Supărarea curcanului îl speria ca o furtună; se-nnoura curcanul în pene - el fugea în cerdac. Purta rochiță pe atunci și se numea Puiuțu. „Straiele băiețești îi fură întîia armură; chivăra de hârtie, întâia coroană; o vargă, întâiul sceptru; și alungarea curcanului
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
ce inspirasem și expirasem timp de 63 de ani, parte din reflex, parte cu un efort real, se acumulase undeva ca Într-un cont de economii. Și la fel și respirația celorlalți, se pare, inspirații de speranță, expirații de dezamăgire. Supărare, dragoste, plăcere, ură - erau toate acolo, izbucnirile, pufnetele, oftaturile și țipetele. Aerul pe care-l respirasem, Înțelegeam acum, era alcătuit nu din gaze, ci din densitatea și parfumul emoțiilor. Trupul fusese un simplu filtru, un cenzor. Am Înțeles asta dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pe colegii de la Căsuțele Insulei de Aur și-n câteva alte locuri. E bine așa? —Excelent! Mulțumesc foarte mult. Pentru nimic. Heinrich porni spre locuința lui din spatele Sălii Mari. Câteva minute mai târziu, se Întoarse pășind apăsat și Încruntat de supărare. Telefonul prin satelit a fost furat. Și lovi cu palma În masă făcându-l pe unul dintre băieți să tresară. — Nu mai suport! Generatorul e una, dar asta... au mers prea departe! Cine a mers prea departe? spuse Harry. Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
vă luptați în afară de ziduri împotriva împăratului Babilonului și împotriva Haldeilor care vă împresoară, și le voi strînge în mijlocul cetății acesteia. 5. Apoi Eu însumi voi lupta împotriva voastră, cu mînă întinsă și cu braț tare, cu mînie, urgie, și mare supărare. 6. Voi lovi pe locuitorii cetății acesteia, atît oameni cît și dobitoace, și vor muri de o ciumă grozavă." 7. După aceea, zice Domnul, voi da pe Zedechia, împăratul lui Iuda, pe slujitorii lui, pe popor, și pe cei ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
despre care ziceți: "Va fi dată în mîinile împăratului Babilonului, biruită prin sabie, prin foamete și prin ciumă": 37. Iată, îi voi strînge din toată țările unde i-am izgonit, în mînia Mea, în urgia Mea, și în marea Mea supărare; îi voi aduce înapoi în locul acesta, și-i voi face să locuiască în liniște acolo. 38. Ei vor fi poporul Meu; Eu voi fi Dumnezeul lor. 39. Le voi da o inimă și o cale, ca să se teamă de Mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
dacă vor să-și dea numele adevărate, dacă nu îi deranja eventualul val de reacții. Pe această cale vreau să le mulțumesc din suflet celor care și-au declarat identitatea. Ei au conferit o greutate mult mai mare cuvintelor lor, supărărilor lor, acuzațiilor lor, suferințelor lor... Asta nu înseamnă că îi desconsider pe cei care și-au ales un pseudonim. Fiecare a avut motivele lui bine întemeiate. Am fost întru totul de acord. Vreau să vă mulțumesc din nou pentru că ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
am mai întâlnit. Am aflat că domnul Takahashi murise în seara aceea. L-am dus la spital, dar n-am putut să-l ajut... mă întristează gândul ăsta. Dacă sunt supărat pe adepții sectei Aum? E mult mai mult decât supărare. Pe cine își închipuie că păcălesc? Fantastic! Spun că au făcut ce le-a poruncit Asahara, dar ei sunt cei care au acționat. Ar face bine să se pregătească de moarte înainte de-a intra în sala de judecată. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
suferit o serie de afecțiuni grave, e normal să fie furioși pe criminali. Însă eu văd lucrurile un pic diferit față de victimele din același metrou cu mine. Sunt supărat, însă în cazul meu nu au existat complicații; deci este o supărare obiectivă, nimic personal. Poate că sună ciudat, dar nu pot spune că nu-i înțeleg pe sectanții ăștia fanatici. Așa gândesc eu. Nu pot nega astfel de lucruri. Încă de mic mi-au plăcut constelațiile și miturile, de aceea m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
la limită. Nu am noroc sau, pur și simplu, sunt prea negativist (râde). Vreau să-i mulțumesc acelui domn care și acum îmi este client fidel. Asta a fost singura bucurie. Ceea ce simt față de secta Aum, nu este o simplă supărare. Cel mai rău mă scoate din sărite faptul că fac pe inocenții. Mă enervează atât de tare, încât nu pot descrie lucrul ăsta în cuvinte.“ În continuare voi prezenta declarațiile victimelor (în unele cazuri declarațiile făcute despre ele) din stația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Akashi Shizuko (poreclă) - tânăra afectată grav, care și-a pierdut amintirile și care, în prezent, este internată la recuperare în spital -, am simțit nevoia să-mi revizuiesc valoarea textului. Oare am reușit să transmit cititorului toate trăirile (frică, disperare, singurătate, supărare, stupoare, pustietate, confuzie, speranță...) cât mai exact? După interviu am cugetat la lucrul ăsta nu știu câte ore, chiar zile. Îmi este teamă că am rănit câțiva intervievați, fără nici o intenție. Au existat mai multe motive: din neatenție, din ignoranță sau, pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
să cert în veci, nici să țin o mînie necurmată cînd înaintea Mea cad în leșin duhurile, și sufletele pe care le-am făcut. 17. Din pricina păcatului lăcomiei lui, M-am mîniat și l-am lovit, M-am ascuns, în supărarea Mea, și cel răzvrătit a urmat și mai mult pe căile inimii lui. 18. I-am văzut căile, și totuși îl voi tămădui; îl voi călăuzi, și-l voi mîngîia, pe el și pe cei ce plîng împreună cu el. 19
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
medicină internă. - Păi tocmai, că problema mea e internă, gaura de care vorbesc, nu e externă, ci e internă, domnule doctor, deci nu poate să nu fie de competența dumneavoastră. Nimerind în sfârșit un doctor care reușise să treacă peste supărarea de moment, părându-i-se a fi un caz cu totul deosebit și gândind că ar putea să-l studieze în amănunțime și, de ce nu, să utilizeze rezultatele pentru o posibilă comunicare științifică la un simpozion de specialitate, Pandele fu
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
am o oră până la tren, așa că putem pleca. - Nu vă supărați dacă nu vă conducem până la gară, că, vedeți și dumneavoastră că dacă nu descărcăm repede gențile alea, ajung must până acasă! I-am asigurat că nu am motive de supărare și le-am mulțumit că m-au lăsat cât mai aproape de drumul spre gară. Acasă am fost foarte bucuros că-mi pot servi soția cu cei mai frumoși struguri culeți de mâna mea ți gata mestecați în înghesuiala din autobuz
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
atunci! Cum mă socoteam o brută pentru toate planurile mele viclene! O luai strâns de mână și merserăm kilometri fără să ne spunem nici o vorbă. Și mă chinuiam: "Ce trebuie să fac, Doamne, ce trebuie să fac?" Mă durea acum supărarea ei, frigul care o răzbea și nu știam cum s-o liniștesc. Voi fi iubind-o!" Privind-o întreagă, simțeam că mi-e dragă. Am promis la urmă ca s-o îmbun: "Fac tot ce vrei!" Și apoi iar plictiseală
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ei fără importanță. Unei mame căreia i s-ar aduce vestea morții pe neașteptate a copilului ei, înainte de a țipa, de a plânge, de a leșina, de a se omorî chiar, ar întreba: "Cum?" Irina părea și ea afectată de supărarea prietenului nostru. Mi-a spus: "I-am scris. Cum erai absent, te-am scuzat și pe tine!" Gestul ei mi-a plăcut. Îl făcuse singură, fără să-i dau ideea, o știam leneșă la scris și eram mișcat. E drept
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ei sufletească din momentul acela, și faptul "de a mă fi scuzat și pe mine" nu era poate decât o expresie greșită. Se gândise să mă amintească, fie că orice emoție de a ei venea spre mine, fie că știuse supărarea pe care aveam s-o împărtășesc și eu. Dar nu este totul. Curând după aceea, abia după două săptămâni, bietul prieten își pierdu și pe mama, și tot așa, din cauza lipsei mele, am aflat vestea mai târziu de la Irina. - Și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mă stăpânesc, ca să n-o tulbur. Dar când o simț adormită, cu o mână atârnată și cu gura întredeschisă, nu mă mai opresc. Doarme ușor, sărăcuța, cu lacrimile încă pe ochi, a adormit de îndată. E obosită, tot păzindu-mi supărarea și oboselile mele. Singur privesc marea și cerul. Miercuri. Aseară, pe mal, în așteptarea vaporului, s-a dus cu alții. Nu s-a întors decât târziu de tot. Priveam mereu în întuneric pe unde plecase ea, dar nu vedeam nimic
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Dudeștilor, funcționară, mâine poate telegrafistă și viitoare soție de avocat mediocru de provincie, cu cunoștințe franceze de modistă, cu un sentimentalism de melodramă, la dispoziția mea când vreau și când nu vreau! Să mă chinui eu din pricina ei! Sâmbătă. Sărmana! Supărare după supărare. Ca s-o pedepsesc și mai mult, am lăsat anume să găsească o scrisoare de a mea către Ela. Am făcut-o să nu mai poată și să vrea să se omoare. Lângă mine, înțepenită, cu ochii uscați
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mâine poate telegrafistă și viitoare soție de avocat mediocru de provincie, cu cunoștințe franceze de modistă, cu un sentimentalism de melodramă, la dispoziția mea când vreau și când nu vreau! Să mă chinui eu din pricina ei! Sâmbătă. Sărmana! Supărare după supărare. Ca s-o pedepsesc și mai mult, am lăsat anume să găsească o scrisoare de a mea către Ela. Am făcut-o să nu mai poată și să vrea să se omoare. Lângă mine, înțepenită, cu ochii uscați și cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ochiului lui o lacrimă. Fui brusc cuprins de remușcări și îmi făcui mustrări. Mă găsii in-just în gustul meu pentru forme, căci nu puteam descoperi o suferință reală numai din pricina expresiei caraghioase. Cu afecție i-am cerut să-și destăinuiască supărarea. A ezitat. Apoi a izbucnit într-o mulțime de exclamări stupide, ca să se sustragă întrebării mele. Mă mira această discreție când îl crezusem incapabil să puie frâu vreodată reflexiilor lui imediate. Mă gândeam că, în definitiv, în aventuri proceda cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]