2,656 matches
-
de râs! O smucește nervoasă pe fată. — Da’ nu ți-e rușine? — Au! Mă doare, țipă Asinia. Rex profită de ocazie să se elibereze din strânsoarea ei. — Nu mai respecți nici un ordin? se răstește bătrâna la ea. E cu adevărat supărată. — Vrei să-i spun Marelui Pontif să pună biciul pe tine? Asinia pufnește morocănoasă. Nimeni nu-i înțelege bolbo roseala, însă cea mică începe să tremure ca zgâlțâită de friguri. Încă un pic și izbucnește din nou în plâns. Occia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sabini... Îi trebuie un efort supraomenesc de voință să poată bâigui mai departe cu voce stinsă: — Cei de o bărbăție deosebită și impunătoare care s-au numit Nerones... CAPITOLUL X O rază sâcâitoare de lumină îl face să deschidă ochii. Supărat, îi închide repede la loc. Încearcă zadarnic să cheme visul înapoi. Ce păzesc Aelius Seianus și Lygdus? Uite cum se bălăbănesc obloanele în bătaia vântului, în loc să stea închise. Să se trezească tocmai acum! Când era pe punctul să intre în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
stîngaci, pentru că se concentra la drum. La un moment dat, whisky-ul i se prelinse pe lîngă colțul gurii și trebui să-l oprească, punîndu-și dosul mîinii tuciurii. — Uită-te la tine, zise ea, pe jumătate În joacă, pe jumătate supărată. Salivezi. — Aiurez, spuse el, și asta pentru că stau lîngă tine. Ea se strîmbă la ideea asta. Merseră În continuare mai mult În tăcere. El conduse pe artera principală Încă o jumătate de oră, dar ajungînd la o intersecție nemarcată, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
simțindu-mă Îngrozitor, urîndu-mă că am fost așa de rea, convinsă că e vorba mai ales de stresul de dinainte de nuntă, dar asta nu mi se pare cine știe ce scuză. Mă simt chiar și mai prost cînd văd clar cît de supărat e Dan. Știu foarte bine cum se simte. Cu cîteva săptămîni Înainte, cînd reușiserăm să discutăm calm despre asta, Dan mi-a explicat că are senzația că este prins la mijloc, Între cele mai importante două femei din viața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
sau de ce ți-a băgat prostia asta În cap, că mi-ar plăcea de Lisa. Dar nu e adevărat. Mie Îmi place de tine și știi că nu vreau să fiu prins Între tine și mama. Dacă ești așa de supărată, de ce nu te duci să discuți mîine cu ea? Mă uit la el uimită. Cum de-am putut fi așa de tandri și de iubitori acum cîteva clipe și cum de-a reușit acum să mă Înfurie În halul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
se un sunet de clopoței. O voce de copilă, întreruptă de tuse, iese din gâtlejul doamnei Pereira. — Tra, la, la! Eu sunt! Cei din jurul mesei rămân în tăcere. — Hey, la! Ce distracție! Așa de întunecați, așa de posomorâți, de ce sunteți supărați? Domnul Shvipuri vorbește cu glas tremurat. — Spirite! Cine ești? — Cine sunt? Cine sunt? Eu sunt, prostuțule! Te întreb din nou, cine ești? — Mi se spune Mica Orhidee, prostuțule, am rămas tânără de la începutul lumii! Îmi place să mă distrez! Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
erau absorbiți de biserici mai dinamice din suburbii, precum cea baptistă sau cea a pastorului luteran American, care se stabilise pe Grant Road. Apoi începu războiul și veni vestea că Duncan și Kenneth se înrolaseră. Andrew era mândru. Elspeth, doar supărată. Fii ei trăiseră departe de ea cam toată viața, iar acum se duseseră undeva și mai departe, niște băieței cu batiste albe, pierduți printre literele șterse din ultimele relatări de presă. I se părea monstruos. Vieți reduse la rapoarte scurte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pare să fi luat o decizie. — Foarte bine, vaco. Dacă n-o să joci cinstit, voi scoate mănușile. Îți spun acum, mă înțelegi, te tai și te servesc cu sos de hrean și pudding Yorkshire. Vaca îl privește nepăsătoare. Băiatul pare supărat. — Friptură, idioato! Pastramă! Ostropel! Nu glumesc. Nu dau un ban pe Societățile voastre de Protecție a Vacii sau pe vreun rest din fun-clubul tău hindustan. O să te mănânc, porc de vacă ce ești! Pare pornit să împungă animalul în nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dorințelor sale, transportat pe stradă în spatele glorios al fetei. Mai apoi, după ce o va cunoaște mai bine pe miss Astarte Chapel, va începe să stabilească o schemă a zilei. În aparență, combinația de vitriol și caritate sfidează orice explicație. Este supărată? Iertătoare? Indiferentă? Sunt întrebări la care răspunde cam greu și poate chiar în această dificultate se întrezare esența, cel puțin în ceea ce-o privește pe Astarte. Îi place să-și țină curtezanii în așteptare, nelămuriți, să-i lase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
-i să aibă o vară frumoasă, apoi dispare din ceainărie, clopoțelul deasupra ușii de la intrare vestindu-i ieșirea. El se întreabă dacă nu cumva a făcut ceva rău, dar nu se poate gândi la nimic. Nu i s-a părut supărată. Părea fericită. Se întoarce la colegiu năucit, dar jubilând. Pe la jumătatea drumului, își aduce aminte de jucătorii de crichet și mărește pasul până când ajunge în camera sa. A doua zi, se duce la colegiul lui Star, să-i lase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Alții au venit din alte motive, poate. Profesorul clatină din cap și se întoarce spre ceilalți. — Nu era chiar așa de multă lume data trecută, zice. Era foarte multă liniște. — Credeți că așa va fi pretutindeni? întreabă Morgan care pare supărat. — Și autoritățile? Profesorul vrea să știe. De ce nu controlează nimeni situația? — Autoritatea este în biserică, spune Eino. Va trebui să-l plezniți de câteva ori. Se trezește după două, poate trei lovituri. La o examinare mai atentă, se dovedește că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
noi mănușa. Scuze, Toal, da nu-i stilulu Bruce Robertson. Hai să ne duelăm. — Vrun martor ocular? Întreb eu, Încântat că n-am folosit termenul de „Șefu’“. Împuțitu mi-e șef numa de formă. — Nu Încă, Bruce, spune el laconic, supărat că i-am Întrerupt șirul vorbelor. Așai Toal, șo iala labăn fața noastră, ca să nu mai pomenim de micile detalii practice cariar putea să ne ajute cu adevărat să punem laba păla care i-a făcut felu cioroiului. — Apoi l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
fapt relațiile dintre rase În Marea Britanie se caracterizează mai ales prin armonie. — E cea mai vândută marcă de fixativ, Îi spun eu. Nimeni nu mai râde de data asta și mă simt izolat, ca un puțoi ușchit. Măcar curva pare supărată, asta și voiam. Se uită fix la mine și spune: — Ce Înseamnă pentru tine rasismul... se uită la ecusonul meu, ... Bruce? — Nu Înseamnă nimic pentru mine. Îi tratez pe toți la fel. Bain aplaudă rar și puternic, cu ochii lucindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
să răspundă. După un moment, Roland Bell pătrunse în încăpere. Era transpirat tot, iar părul i se lipise de frunte. - Nu-mi vine să cred, spuse el trăgându-și suflul. E pe bune? A scăpat? - Bineînțeles că da, răspunse Rhyme supărat. Au fost trimise patrule care îl caută și acum. E și Amelia acolo. Dar nu au găsit nicio pistă. - Poate se va da la fund pentru un timp, vorbi Bell tărăgănat. Dar cred că e momentul să îl pun la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și tu cum stau lucrurile. - Of, acum am treabă, Jaynene. Vin imediat cum termin. Închise telefonul și, foarte exaltată, Kara merse la locul ei. Tensiunea era de nesuportat. Chiar în acest moment, ar putea să întrebe unde este fiica ei. Supărată și dezamăgită că fiica ei nu era acolo cu ea. Haide, imploră ea în gând, privind insistent spre ușă după Kadesky. Nimic. Își dorea cu disperare să fi avut o baghetă magică, cu care să bată ușor în gardul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Iar acum, aflase ea, urmau să se mute în alt loc pentru o vreme. O zi sau două, așa îi spusese mama. Dar ce se întâmpla dacă era pentru mai multă vreme? Dacă va fi nevoie să anuleze petrecerea Suzuki? Supărată fiind, renunță la cântat, închise caietul cu note și își puse partiturile în geantă. Hei, ia te uită! Pe stativul partiturii era pus un baton mentolat York. Nu unul mic, ci unul dintr-acelea mare, de care se putea cumpăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
După ce am citit-o, frunza a zburat. Ei mam dus după ea până în parc, unde s-a așezat jos lângă Toamnă. Era îmbrăcata cu o rochie lungă cu trena din frunze ruginii și purta o coroniță din fructe. De ce ești supărată, copila mea? m-a întrebat. Nu te bucuri că am venit și ți-am adus mere ca focul, gutui pufoase, struguri aurii, prune cărnoase și tot felul de bunătăți? Regret că m-a părăsit zâna cea bună cu flori multicolore
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
este alungit, ochii sunt străpungători și blânzi, mari și negri, îl înțelegi ce vrea: când ochii îi ard ca două scântei, însemnă că are poftă de joacă, când ochii îi stau în jos e foarte mâhnit, ba uneori când sunt supărată, el e mâhnit împreună cu mine; și multe alte secrete mai spun ochii unui câine-lup bătrân ca Ford. Corpul lui este acoperit cu păr aspru și cenușiu. În acest corp de câine-lup bătrân, bate o inimă mică care este foarte încăpătoare
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
nimic! Va trece și asta. Neștiind ce să fac, i-am zis lui Nică: Nică, îți voi strica un pic din amintirea ta, dar ce să fac? Iau o poală de cireșe și o arunc în capul mătușii Mărioara, care supărată ne spune să coborâm din pom. Dar cum să coborâm? jos era prăpădenie. Mătușa se aburcă pe tulpina copacului și noi sărim din copac pe niște cânepă frumoasă și deasă, pe care o dăm toată palancă la pământ. Mătușa Mărioara
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Apostol, fiindcă pacea o fac cei ce n-au cunoscut războiul! În aceeași seară, trecând din cancelarie în odaia sa, găsi acolo pe Ilona care, fără sfială, aproape sfidător îi zise: ― Te-am așteptat să-ți spun că nu-s supărată, dar mi-e rușine... Apostol o luă în brațe și ea își ascunse obrajii pe pieptul lui. ― Ilona... Ilona... murmură Apostol, strîngînd-o nebunește și sărutîndu-i gura. Dar fata se smulse brusc din mâinile lui și fugi afară, parcă s-ar
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
minute și sosiră la postul de comandă al regimentului, un bordei mare, de bârne groase, înconjurat de colibioare mai modeste. Varga coborî în coliba cea mare, unde zăbovi mai mult. Ieși întovărășit de un ofițer, zgribulit și somnoros, care bufnea supărat: ― Cel mai cuminte ar fi fost să-l ții la tine, la sector, până dimineața... Dacă o să mă sculați din somn pentru toate mărunțișurile... ― Dacă-ți iei tu răspunderea, eu n-am decât să-i dau drumul! zise Varga nervos
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mângâiere. Apoi președintele rosti deodată, sever: ― Acuzatul mai are ceva de spus? Bologa auzi și înțelese întrebarea; nu se clinti însă, ca și cum n-ar fi fost vorba de el. ― Dezbaterile fiind terminate, Curtea va intra în deliberare! zise iar colonelul, supărat. Pretorul făcu un semn și plutonierul se apropie de Apostol. ― S-a sfîrșit? întrebă el, ridicîndu-se brusc de pe scaun, încît plutonierul se sperie. Da?... S-a sfîrșit!... Se închină foarte adânc în fața juriului și ieși afară grăbit, sprinten... 7 ― Ei
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
la marginea gropii, un coșciug de brad, gol, descoperit... Capacul, cu o cruce neagră la mijloc, zăcea alături de o cruce mare de lemn, pe care scria, cu slove strîmbe: Apostol Bologa... Numele i se părea străin și se întrebă aproape supărat: "Oare cine să fie Apostol Bologa?" ― Gata?... Gata! strigă pretorul, pe movila de pământ, fluturând o foaie de hârtie. Apostol ascultă numai începutul sentinței, pe urmă se uită la oamenii din preajma lui, gîndindu-se că generalul n-a venit și probabil
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
groaznic totuși. -De ce ? -Nu pot să-ți spun. Nu spun nimănui. Dacă-ți dau păpucii ? -Ar fi mai bine ! Eu n-am nicio vină, încerca ea să se scuze. Decât poate aceea că te iubesc. -Nu vreau să fii supărată. Ea nu răspunse nimic, dar îl trase de brațe către ea. Îi săruta iarăși ochii aceia frumoși cum obișnuia s-o facă de fiecare dată, apoi se retrase. El o cuprinse de spate și o trase sub el. Din nou
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
rămas vreme de câteva săptămâni uimită și rănită după acest episod, nici măcar nu aveam cui să îi povestesc despre asta, iar în cele din urmă i-am povestit chiar lui Udi, și el mi-a spus, de ce ești așa de supărată, e pur și simplu invidioasă pentru că tu ai familie, iar ea este singură, și abia reușea să își ascundă satisfacția. Dar eu știam că el greșește și că ea are dreptate, așa că am continuat să port conversații cu ea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]