2,381 matches
-
adăstând câteva clipe sub „acoperișul” galeriei. Am urmărit evoluția lor neobișnuită pe ecranul ferestrei - activitatea hotărâtă, plină de hărnicie căreia i se dedicaseră fără ca scopul acesteia să-mi fie prea limpede - ca pe o „întâmplare” ușor nefirească. Să zic și supranaturală ar fi desigur prea mult, deși nu pot să neg că mi-a trecut prin minte întrebarea dacă acele rândunele venite atât de aproape de mine în acea dimineață de octombrie nu sunt cumva suflete... În noaptea care de-abia a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
execuția poate să aibă loc cu adevărat) și groază, dilatată monstruos, caracteristică unei asemenea încercări. Iată-l la începutul filmului Pământ pe bătrânul care moare cu ceva din măreția senină și firescul patriarhilor din Biblie, învăluit într-o lumină parcă supranaturală ce izvorăște dinlăuntrul său. Simbolurile și motivele, atât de numeroase în creațiile regizorului, se cheamă și își răspund neîncetat. Secvența merelor coapte, uriașe, aproape impudice, pregătește explozia de carnație din scena în care, după moartea iubitului, femeia aleargă goală prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
retrăgându-se cu „viața” lui pe care o dăduse într-un moment de supremă rătăcire chiar morții. Aceasta este iubirea: iraționalul pur. Iubirea care creează lumea ca s-o dea apoi morții. Iubirea având „logica” ei, de neînțeles pentru oameni. Supranaturalul în mijlocul arzător al naturalului, rana cea mai de nevindecat, dar fără de care viața însăși n-ar avea nici sens, nici posibilitatea să existe. Februarie Ana Maria Narti a aranjat la ABF un festival al etniilor, în care s-a povestit
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
inflorescențe care îmi umpleau sufletul de încântare. Între rândurile de vie înfloreau (toți odată, în aceeași zi) toporașii, iar lumina strălucea cu o intensitate care nu-mi scăpa; în spatele acestor minuni știam, din auzite, și "simțeam" că acționează o forță supranaturală, care era "Dumnezeu". Mi se părea o realitate în firea lucrurilor și nu-mi băteam capul cu acesta Putere. Dar "învierea", revenirea la viață a lui Hristos, cel ucis, constituia o enigmă la care nu încetam să mă gândesc. Învierea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
realitate în firea lucrurilor și nu-mi băteam capul cu acesta Putere. Dar "învierea", revenirea la viață a lui Hristos, cel ucis, constituia o enigmă la care nu încetam să mă gândesc. Învierea mi se părea un eveniment nu doar supranatural, cât, mai ales, opus firii lucrurilor. Existența lui Dumnezeu mi se părea în firea lucrurilor, deci acceptabilă, dar Învierea apărea ca o răsturnare, un fel de revoluție împotriva acestei firi, o revoltă împotriva lui Dumnezeu. Așa gândeam la acea vârstă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
să vă ascult necontenit, vă spun că eu aud și mi se pare că Dumnezeu vrea să mă atragă la El, dar aștept aprobarea de la dumneavoastră...». Structurile psihice ale părintelui Natale și don Calabria se completau reciproc, deși pe plan supranatural aveau o consistență identică. Am spus că părintele Natale sfătuia și, uneori, poruncea, însă povara și responsabilitatea acțiunii gravau totdeauna pe umerii lui don Calabria. E greșit să suspectăm că don Giovanni Calabria s-ar fi lăsat plagiat psihologic: don
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
cântarul eficienței școlare, a ductilității inteligenței, a sănătății fizice. Ceea ce lăsa superiorii săi perplecși era felul său de a lucra umil și lămurit personal. Acel fel al lui de a vedea și de a judeca lucrurile totdeauna printr-un parametru supranatural. În anul doi de teologie, i s-a întâmplat să audă o dispută între don Scapini și profesorul de dogmatică, monseniorul Zenati. Unul spunea: «Clericul Calabria nu trebuie să devină preot». «E sigur că trebuie să devină», răspundea don Scapini
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
a lui don Calabria. E surprinzător să vezi cu câtă precizie și realism incontestabil denunța, chiar în mijlocul clerului, toate simptomele acestei dureroase disonanțe între Evanghelie și viață: mondenitatea care îi orbea, recursul excesiv la mijloacele umane, evaluarea slabă a celor supranaturale, atonia spirituală în fața a atâta mizerie care dobora lumea și sufletele, lipsa de implicare într-o activitate cu adevărat apostolică, puținul curaj cu care se insuflau marile adevăruri de credință, uitarea practică a acelui «căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
sfinți: austeri cu ei înșiși, binevoitori cu ceilalți. Dar toate aceste atenții materiale și psihologice nu sunt suficiente. Cine acționează din credință se preocupă și de asistența morală și spirituală, pentru ca fratele suferind să poată pricepe și valorifica imensele bogății supranaturale sunt conținute în durerea acceptată și suportată creștinește. Don Calabria scria: «Nu am meditat niciodată ca până în acest timp de mare suferință asupra valorii durerii, care e benefică abia atunci când o accepți din mâna Părintelui ceresc cu încredere senină. În
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
că, cel care se considera «un preot sărac», un «zero și mizerie», ar fi avut curajul să ia inițiative atât de noi și de imperioase. Don Calabria nu-și uita limitele omenești, dar se lăsa condus de o forță interioară supranaturală: îl impulsiona același zel al lui Cristos, despre care el a spus că a auzit-o în timpul sfintei Liturghii ca pe o tânguire: «Biserica mea, Biserica mea!». Ceea ce azi, după conciliul Vatican II, a devenit actual și normal în raporturile
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
respinși, pentru că îi primea pe cei mai mizerabili, pe cei mai nefericiți, pe cei mai diformi»; apoi, au mers la Verona, la Casa Copiilor Buni, ca oaspeți ai lui don Calabria: «Am intrat într-o oază binecuvântată - scria don Giulio -. Supranaturalul pare să învăluie chiar și cele mai mici lucruri!». S-au spovedit la don Calabria. Apoi au vizitat casa, atelierele, sălile. S-au oprit câteva zile: «Au fost zile frumoase - conclude don Facibeni -, aproape decisive în viața mea». S-au
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
fiți totdeauna un instrument docil și umil. Dumnezeu vă va folosi. Simt asta. Eu vă îndemn să vă faceți o Comunitate și să-i revărsați spiritul dumneavoastră. Dumnezeu are să vă ajute». «Cuvintele lui don Calabria au fost ca o garanție supranaturală a voinței lui Dumnezeu». Părintele Agostino Gemelli Părintele Agostino Gemelli, principalul artefice al fundării Universității Catolice Sacro Cuore (Preasfânta Inimă [a lui Isus]) din Milano, l-a întâlnit pe don Calabria în 1909, la Verona, cu prilejul unei serii de
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
volumul epistolar, întâlnim două stiluri inconfundabile: cel al lui Schuster e sobru și inspirat textelor biblice, iar cel al lui don Calabria este efuziv și bogat de sfinte elevații (îndemnuri). Dar în amândoi regăsim câteva caractere comune: un spirit profund supranatural, alimentat de rugăciunea asiduă și asceza constantă, o implicare neobosită în serviciul sufletelor și o iubire plină de pasiune pentru Biserică. În fața pătrunderii, chiar și în mijlocul clerului și în casele religioase, a spiritului monden și a unei adecvări la mentalitatea
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
mult asupra organizărilor. Foarte bine! Ele sunt ca niște mașini; dar mașina presupune viața... Organizare simplă fără muncitorul inteligent va face zgomot, dar nu unul specific muncii bune... Acestui plurima [multului] uman, Isus îi contrapune unum [esențialul] evanghelic!» . Lipsa sensului supranaturalului e adevărata cauză a situației Bisericii. Era același denunț pe care îl făcuse Antonio Rosmini (1797-1855), în cartea sa nemilos de reală Le cinque piaghe della Chiesa (1848), pe care don Calabria a citit-o și a meditat-o. Lipsa
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
adevărata cauză a situației Bisericii. Era același denunț pe care îl făcuse Antonio Rosmini (1797-1855), în cartea sa nemilos de reală Le cinque piaghe della Chiesa (1848), pe care don Calabria a citit-o și a meditat-o. Lipsa sensului supranaturalului datorită înclinației în fața mentalității raționaliste. Apoi, în fața răului ce amenință omenirea, don Calabria nu se izolează și nu se închide în lamentații sterile, ci caută să-și aducă contribuția, vărsându-și partea pentru răscumpărarea omenirii din păcat și din moartea
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
problemă pentru religioșii lui, pentru că au deprins metoda educativă din exemplele și din îndemnurile continue ale lui don Calabria. El avea o metodă care se poate sintetiza într-un singur cuvânt: iubirea. Această educație la iubire izvora dintr-o sursă supranaturală, din credința în paternitatea lui Dumnezeu. O paternitate gratuită, trăită personal ca dar și transfuzată în ceilalți cu aceiași gratuitate și universalitate. O metodă pedagogică nescrisă, dar vizibilă și concretă în raporturile de fiecare zi. Don Calabria își făcuse un
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
așa cred, lumina și puterea lui Dumnezeu care, deși sunt atât de mizer, mă ține aici în Casa Domnului și vrea să se slujească de mine, aprodul său... Am nevoie, și e necesar, ca Opera să fie înțeleasă în mod supranatural de bietul de mine». La 30 noiembrie 1951: «De câteva zile încercări și suferințe cu totul deosebite...». La 14 decembrie 1951: «Sunt vreo câteva zile de când am noi încercări, dar simt că sunt direct de la Dumnezeu, neîndoielnic pentru această Operă
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Versurile lui Verlaine, citite cu voce tare de Claudel, căpătau un accent de neuitat, făcîndu-te să-ți ții cu greu emoția. Ca prin farmec, discursul său greoi ce evoca plugul trăgînd brazdă prin pămîntul plin de mușuroaie devenea ușor și supranatural. Ambasada britanică îl avea în fruntea ei pe sir Georges Clark care, numit la Paris, lăsa locul lui Ovay. Președintele Roosevelt, proaspăt ales pentru prima dată, trimisese în Belgia pe unul dintre prietenii și susținătorii candidaturii sale, Morris, om de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
marilor orașe, spre exemplu, o zeitate tutelară primește periodic sacrificii și onoruri, așa cum Roma și principii ei auguști făceau pentru Jupiter Capitolinul și pentru zeii întemeietori afliliați lui. Miturile finalității (eschatologice) pun în joc noțiunile de destin sau de ființă supranaturală și sunt orientate fie asupra viitorului, fie asupra unei comunități, înțelese însă în orizontul devenirii ei. Ele sunt fie ciclice (mitul eternei întoarceri, al paradisului pierdut, al vârstei de aur), fie dinamice, dat fiind că se construiesc pe o schemă
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
pălesc! Ah! inima-mi zvîcnește!... și zboară de la mine! Îmi cere... nu-ș' ce-mi cere! și nu știu ce i-aș da: Și cald și rece, uite, că-mi furnică prin vine; În brațe n-am nimica și parcă am ceva. Evenimentul supranatural este salutat printr-o grea și lentă năvală de vite, într-un tablou vrednic de Troyon: Era în murgul serii și soarele sfințise; A puțurilor cumpeni țipând parcă chema A satului cireadă ce greu, mereu sosise Și vitele muginde la
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
La o parte. Sub o măgură de piatră, Cîntă-n fluier un păstor. Basmele sunt propriu-zis niște balade în felul Bürger și Uhland, cu acțiunea într-un ev cețos sau fabulos, în genul cavaleresc, conținând un amestec de macabru, fantastic și supranatural, cântând geniile nopții, strigoii, silfii (aici ielele), tot ce se mistuie după ora douăspre-zece. Un om suie locuri abrupte, înconjurat de hore de iele, în niște peisagii zugrăvite cu remarcabil simț al sălbăticiei și al zonelor alpine pierdute în cețuri
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
refacă. Subiecții își imaginează că ființe răufăcătoare (ostile temporar sau definitiv) manifestă răul și nu pot fi anulate în acțiunile lor malefice decât prin suferință umană. Deci oamenii își asumă suferința ca o cale pentru a se elibera de răul supranatural. Exemplu: Îți asumi suferința firească după trecerea în neființă a cuIVa drag, dar apoi te revigorezi ca individ. În opinia lui Durkheim, aceste ființe răufăcătoare nu există în sine! Ele sunt stări colective obiectivate sau chipuri ale societății transfigurate. invers
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
trecut prin „moartea lui Dumnezeu” sau de rené Guénon prin vârsta ultimă a lumii - Koly-yuga. Th. Luckmann, în La religione e le condizioni sociali della coscienza moderna, afirmă în buna tradiție germană a lui r. Otto că „în viața umană, supranaturalul este legat de natural” și niciodată nu vom putea vorbi despre o „moarte anunțată a religiei”. Poate fi prezent temporal doar un declin al vieții religioase sociale/instituționalizate. Timpul recent este cel ce cunoaște, pe de o parte, ocultarea unor
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
acestea, cercetarea științifică, nonteologică, respectă mai multe principii. După J. Martín Velasco, acestea sunt următoarele: a) Religia - o expresie a culturii. Prin urmare, religia este „un produs cultural al omului, apărut într-o anumită perioadă istorică”. Noțiunile de „evoluție” și „supranatural” din domeniul religiei sunt fie puse sub semnul întrebării, fie suspendate. De ce? Pentru că instrumentul sigur de cercetare al științei este rațiunea, iar acesteia Îi scapă supranaturalul. Deci cercetarea sociologică nu operează cu revelații, date supranaturale sau cu dogme infailibile. Are
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
produs cultural al omului, apărut într-o anumită perioadă istorică”. Noțiunile de „evoluție” și „supranatural” din domeniul religiei sunt fie puse sub semnul întrebării, fie suspendate. De ce? Pentru că instrumentul sigur de cercetare al științei este rațiunea, iar acesteia Îi scapă supranaturalul. Deci cercetarea sociologică nu operează cu revelații, date supranaturale sau cu dogme infailibile. Are în atenție religia ca fenomen social și consecințele ei la nivelul mentalităților sociale. b) Religia - realitate străveche, mitică, dominantă în primul stadiu de evoluție a istoriei
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]