3,733 matches
-
papuci, da... Improvizația... Argentinienii. Uniforme, galoane, circ. Cum spuneam, sunt impulsivi și ageri. Fragili, palavragii. Mândria prostească... solemnitatea, demagogia, dar și cumetria șmecheroasă. Football-ul dumitale, improvizația, nea Gică, tocmai bun să descarce încărcătura asta...“ Nea Gică nu reacționă, asistența tăcea, surprinsă. „Apropo, ați văzut ridul de la ochi? Făcutul cu ochiul! Cumetria șmecheroasă. Cicatricea, zic. Un mic semn lângă sprânceană. Ți-ai recunoscut semnul, nea Gică? Ai pipăit vreodată cu degetul semnul acela aproape invizibil?“ Nea Gică, amuțit, nu avu timp nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de mogâldețe urlătoare. Abordând expresia cea mai plăcută și mai convigătoare de agent de vânzări, m-am îndreptat spre ea și am spus: — Scuzați-mă, aș putea să vă pun o întrebare? — O întrebare? mi-a întors-o ea puțin surprinsă, sau poate doar mirată că în fața ei, pe locul unde cu o clipă înainte se afla un autobuz, acum stătea un bărbat. — Abia m-am mutat în cartier, am continuat, și caut un magazin mai bun cu materiale pentru pictură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mai pun la suflet. Până la urmă, e mama. Dacă ea nu-și dă seama când m-a născut, ce șanse sunt s-o facă altcineva? Îmi sună dintr-odată mobilul, făcându-mă să tresar. Doamne, de ce sunt mereu așa de surprinsă când mă sună cineva pe mobil? Mereu mi se pare că trebuie să fie ceva destul de important. Că doar e mult mai simplu să trimiți un mesaj, nu? E un număr privat. Să fie Adam care sună incognito? mă întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
imediat pe Peter Mark! O oră mai târziu stau cu capul pe spate, aplecată peste chiuvetă, și mă doare gâtul. Janice, coafeza mea preferată, mă întreabă dacă o să merg într-un loc drăguț. — Am o întâlnire, îi spun. Janice pare surprinsă. Păi, nici nu e de mirare. Până la urmă, de patru ani vin aici și de fiecare dată răspunsul a fost „Ei, știi tu, Janice, doar o seară cu fetele“. Ridică o sprânceană, dar mi-aș dori să nu pară chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Absolut DELOC! —Cu ce se ocupă? Doamne, pentru o persoană care pare așa dulce și inocentă, Amy e destul de insistentă când vine vorba de stors informații, nu-i așa? —Lucrează în showbiz. —Nu așa fac toți? Niște clovni. Mă întorc surprinsă. —De ce? Iubitul tău e amuzant? — Hilar de-a dreptul. De fapt, e așa de hilar încât a uitat că aveam întâlnire aseară, deși confirmaserăm aranjamentele cu o seară înainte. Doamne, asta e puțin cam mult. Da, când l-am sunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Dublin. Unde mergem? spune Amy pițigăiat. Unde crezi că se duc ceilalți? Ar fi grozav dacă am ști, nu crezi? — Chiar ar fi grozav dacă am ști, îi dau dreptate. Ca să putem să mergem în altă parte. Amy pare așa surprinsă încât îmi vine să râd. Nu vreau să fiu nepoliticoasă, dar oamenii care își petrec viața întrebându-se unde sunt ceilalți mă enervează. Sunt sigură că știți genul ăsta de persoane. Le e atât de teamă că ceilalți sunt altundeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
actorie? —Mmmm. Exact la asta mă gândeam și eu. Răsfoiam printr-o revistă pentru actori și singurele slujbe oferite erau neplătite. Da, e bătaie de joc. Sau presupun că poți să-ți vinzi ovulele. —Poftim? Debbie îmi aruncă o privire surprinsă. Știi tu, revistele alea sunt pline de anunțuri prin care se caută femei care să-și vândă ovulele. Presupun că se adresează actrițelor în devenire care trăiesc de pe azi pe mâine. Mă trece un fior. Încă o dată, mă bucur atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
e puțin umed, de parcă de-abia ar fi ieșit de sub duș, dar poate doar e dat cu gel sau așa ceva. Arată ca o vedetă TV, dar, pe de altă parte, asta și e, așa că nu ar trebui să fiu prea surprinsă. Adam mă sărută apăsat pe buze. Sărutul e cald, dar puternic. Mă face să mă simt iubită, chiar dacă numai pe moment. Ne îndreptăm în noapte spre mașina lui Adam. Mă așez pe scaunul din față al BMW-ului său lucios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
într-un meniu, mi se pare mereu un semn de ignoranță. De parcă vegetarienii nu merită să aibă de unde alege! Dar e o specialitate din paste care sună tentant, așa că nu mă plâng. Adam comandă, pentru început, somon afumat. Sunt foarte surprinsă, pentru că îmi aduc aminte clar că era vegetarian. Dar mănânc pește, îmi explică el. — Dar au ochi. —Poftim? — Peștii au ochi. Nu poți fi vegetarian și să mănânci chestii cu ochi. Adam pare ușor jenat, de parcă nu și-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
DreamBoat și cum nu știi niciodată dacă mai-marii studioului or să renunțe la serial, lăsând majoritatea actorilor acolo de unde au început. La zero. Îl întreb pe Adam dacă se simte presat să rămână singur, ca să își păstreze fanele. Pare destul de surprins și spune că nu prea îi pasă ce cred alții, pentru că până la urmă e viața lui și el trebuie să și-o trăiască. De-abia observ că Adam comandă încă o sticlă de șampanie. Sunt fascinată de conversație, de viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
de nisip și... Da, ar trebui să ies din carlinga asta înainte ca imaginația mea debordantă să-mi facă probleme. Păi, mai bine mă întorc la pasagerii ăia pretențioși, zic. Lydia spunea că sunt chiar tăcuți azi, spune Mike părând surprins. — Da, bine... a, apropo, felicitări pentru promovare. Când ți-ai luat tresele? Pe fața lui Mike apare un zâmbet și mai larg. — Acum ceva timp. Dar când ai încetat să lucrezi pe A-330? —A, de mult timp. Atunci când ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
totul. —Norocosul, zice Tania, plină de ironie în glas. — Se pare că e tipul din DreamBoat. —Cine? —Adam Kirrane. Nu se poate! Tara aproape își scapă cuțitul și furculița. Doamne, cum a pus ea mâna pe el? Tania e la fel de surprinsă. —Nu știu. Probabil a agățat-o în timpul unui zbor. Sunt pe val. Nu mă pot opri din vorbit, parcă aș fi o moară stricată. Nici nu știu de unde vin cuvintele. Dar n-aș spune că o să ducă undeva, totuși, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
în timpul călătoriei. Ar fi trebuit să o fac de acum mult timp. M-ar fi scutit de multe probleme. Bărbații sunt toți la fel. Doar numele se schimbă. Mă ridic și mă uit ostentativ la ceas. — Pleci undeva? Mike pare surprins și chiar puțin jignit. Nu sunt sigură de ce. Poate e doar dezamăgit că nu o să facă ce vrea cu mine. Aș vrea să plec acum. Mike pare așa de abătut încât mă simt groaznic. Desigur că, în adâncul inimii, știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
am fost mult mai geloasă pe Amy și Mike în Boston decât am fost în după-amiaza asta pe Lydia și Adam. Deodată îmi sună mobilul. Mă uit să văd cine mi-a trimis mesaj. Ciudat, dar nu sunt așa de surprinsă să văd numele lui Adam. NU MA SIMT BINE. NE PUTEM VEDEA MAINE? Pur și simplu șterg mesajul. Apoi șterg numele lui Adam cu totul. Nu o să mai am nevoie de el de-acum înainte. Nu. Nu o să mai am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Am dat șase lire să-mi repare porcăria asta de toc ! Dumnezeule, ce zi de tot rahatul ! Lăptarul a uitat să-mi aducă lapte și am avut un weekend absolut horror... — Parcă urma să ți-l petreci cu Charlie, spun surprinsă. Ce s-a Întâmplat ? Charlie e ultimul tip din viața lui Katie. Sunt Împreună de câteva săptămâni și tocmai o invitase la casa lui de la țară, pe care și-o aranjează În weekenduri. — A fost groaznic ! Imediat cum am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
tresărire de mândrie, când o aud. Eu și Connor. Cuplul perfect. Modele pentru alții. — Ei, nu e chiar atât de ușor, spun cu un chicot modest. Vreau să spun că ne certăm și noi, ca toată lumea. Serios ? Katie pare sincer surprinsă. Nu v-am văzut niciodată certându-vă. — Sigur că ne certăm ! Îmi scormonesc creierii, străduindu-mă să-mi amintesc când m-am certat ultima oară cu Connor. Vreau să spun că, desigur, ne certăm. Foarte des. Ca toate cuplurile. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
scrie „Complet sărită de pe fix, necesită ajutor medical de urgență.“ În timp ce mă apropii neagră la față de biroul meu, Artemis ridică ochii spre mine, curioasă ca o nevăstuică. — A, Emma, zice, vezi că te-a sunat verișoara ta, Kerry. — Serios ? spun surprinsă. Kerry nu mă sună niciodată la serviciu. De fapt, nu mă sună deloc. Ți-a lăsat vreun mesaj ? — Da. A vrut să știe dacă ai aflat cumva, ești promovată ? OK. Acum o afirm public. O urăsc pe Kerry, din adâncul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
putea să vii puțin, să ne uităm Împreună pe niște cifre ? Fuck. Mă Împurpurez instantaneu. Întregul corp Îmi e cuprins de furnicături. — Știi, spun pe un ton vesel și artificial, cred că nu pot azi. Katie se holbează la mine, surprinsă. — Dar trebuie să... trebuie neapărat să-ți arăt cifrele alea. Încuviințează din cap pentru a da mai multă greutate cuvintelor. — Sunt foarte prinsă cu treaba, Katie ! Scot un zâmbet chinuit, Încercând să-i transmis telepatic „Taci !“ — Hai, că nu durează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
lui Lissy se deschide. — Lissy ! Încep. Ce Dumnezeu... Și mă opresc, pentru că pe ușă nu iese Lissy, ci un bărbat. Un bărbat ! Un tip subțire și Înalt În pantaloni negri la modă și ochelari cu ramă de oțel. — A ! zic, surprinsă. Ăă... bună. — Emma ! spune Lissy, ieșind În urma lui. Are un tricou și niște colanți gri pe care nu i-am mai văzut, bea un pahar cu apă și pare sincer mirată că mă vede. Ai venit devreme. — Știu. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
la administrativ era o atmosferă la fel de falsă. Faptul care mi-a stârnit suspiciunea a fost că doi angajați s-au ridicat din senin și au Început să cânte imnul Panther Corporation. Nici măcar nu știam că avem așa ceva. — Nici eu, zic surprinsă. Și cum era, mișto ? — Tu ce crezi ? Ridică din sprâncene cu efect comic, iar eu Încep să chicotesc. E foarte ciudat, dar parcă stânjeneala din relația noastră a dispărut aproape de tot. Adevărul e că mă simt de parcă am fi prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
personală. — Foarte frumos ! spune Jack Încurajator, iar Connor zâmbește radios, ca o floare care Înflorește sub razele soarelui. — Adevărul e, adaugă mândru, că Emma și cu mine tocmai am hotărât să ne mutăm Împreună. — Serios ? Jack Îmi aruncă o privire surprinsă. E o... veste foarte bună. Când ați luat hotărârea asta ? — Acum câteva zile, spune Connor. La aeroport. — La aeroport, repetă Jack Harper, după o scurtă pauză. Foarte interesant. Nu Îndrăznesc să mă uit la el. Ochii mei fixează disperați podeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Poți să-ți faci provizii la un preț foarte bun. Ne vedem curând, OK ? — Emma ? Glasul bunicul Îmi răsună brusc În ureche. Sunt aici, dar Îmi filtrez și eu mesajele. — Îți filtrezi mesajele ? Îl Îngân, străduindu-mă să nu par surprinsă. Bunicul Își filtrează mesajele ? — E noul meu hobby. N-ai auzit de el ? Îi asculți pe prietenii tăi lăsându-ți mesaje și râzi de ei. Foarte distractiv. Emma, voiam și eu să te sun. Ieri am citit În ziar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mă ia cu fiori pe șira spinării. Trebuia să-mi dau seama că era prea frumos ca să fie adevărat. Se pare că până la urmă tot mă concediază. Neglijență... crasă... absolut impardonabil... Vreau să zic că e destul de impardonabil să fii surprinsă la birou cu mâna prietenului tău În sân. OK. Asta e, n-am ce face. Trag aer În piept adânc, mă ridic și pornesc spre etajul unsprezece. În fața ușii lui e un birou, dar nu văd nici urmă de vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
că-mi ard obrajii și știu că arăt probabil destul de fâstâcită. — Bună. Chipul lui Jack se destinde Într-un surâs. Emma... te rog, relaxează-te. N-ai de ce să-ți faci griji. Voiam doar să te Întreb ceva. Aha, spun, surprinsă. OK, hai că acum m-a zăpăcit de tot. Ce naiba poate să vrea să mă Întrebe ? Jack ia o bucată de hârtie și o ridică În așa fel Încât să o pot vedea bine. Ce crezi că reprezintă imaginea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
dacă aș fi putut pur și simplu să spun Încântată „Vai, ador mașinile de epocă !“ Oricum. Nu contează. În timp ce-mi dau apa pe gât, În fața mea apare ca din senin o farfurie cu ardei copți. — Uau ! spun plăcut surprinsă. Îmi plac la nebunie ardeii copți. — Știu. Jack pare destul de mândru de sine. Ai zis În avion că ardeii copți sunt felul tău de mâncare preferat. Serios, așa am zis ? Mă uit la el ușor mirată. Doamne. Nu-mi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]