7,135 matches
-
prin intermediul căreia un copil este dat de unul sau de ambii părinți ori de reprezentantul lui legal în schimbul unei recompense sau nu, în scopul exploatării copilului sau a muncii acestuia. (3) În situațiile în care copiii de vârstă școlară se sustrag procesului de învățământ, desfășurând munci cu nerespectarea legii, unitățile de învățământ sunt obligate să sesizeze de îndată serviciul public de asistență socială. În cazul unor asemenea constatări, serviciul public de asistență socială împreună cu inspectoratele școlare județene și cu celelalte instituții
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
în care evoluează. Pășind în viață ca pe o bandă rulantă, oamenii acestei lumi sunt „transportați” în situații cu totul potrivnice, care îi duc la alienare sau moarte. C. pare fascinat tocmai de această imposibilitate a individului de a se sustrage unei condamnări la o viață lipsită de sens și de frumusețe. Viețuirea în neștire duce cu ușurință la jaf sau la furii ucigașe, la moarte stupidă, la o permanentă degringoladă și plutire în derivă, într-o visare buimacă. Autorul percepe
CANTONIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286078_a_287407]
-
cardiace din galaxii/ Liniște apoi/Liniște stranie și nebună/Sapă mormânt/Din adâncimi/ Așteptarea ochilor/ Înșurubată în amintire/ Înfioară morții/De sub zidurile arse.” Ca pe un imens ecran, C. înregistrează clipele trăirilor omenești în marele spectacol al lumii, care se sustrage controlului și pătrunderii înțelesurilor: „Am văzut omul întunecatelor dimineți/ Am văzut fiul furtunii cântând în lanțuri/ Am văzut întreaga durere cum curge deschisă/Exilați în noi chiuim în mine părăsite.” Entități însingurate, trăind între ziduri opace. Cartea este un amplu
CARAGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286095_a_287424]
-
despre condițiile sociale din prezent. Lanțul sugera că anumiți clienți ai bibliotecii ar fi vrut să facă dicționarul să circule. Dicționarul conținea fiecare cuvânt din limba engleză, dar lanțul știa doar câteva. Știa hoț și a fura și, poate, a sustrage. Lanțul vorbea de sărăcie și neîncredere și inegalitate și decadență. Callie Însăși se ținea acum de acest lanț. Trăgea de el; În timp ce se uita la acel cuvânt, și-l Înfășurase atât de strâns În jurul mâinii, Încât degetele i se albiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
copleșească, să mă pierd în el, să devină într-atât de puternic, încât propria mea ființă să fie nimic mai mult decât un grăunte de nisip în imensitatea oceanului. Încercam, pe măsură ce mă concentram la activitatea celor de afară, să mă sustrag puterii cu care vârtejul de emoții mă domina. Devenea din ce în mai puternic, din ce în mai aproape cu fiecare secundă. Mă cuprinsese. Mă simțeam azvârlit dintr-o emoție în alta, scufundat când într-un sentiment, când în altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cu degete tremurânde cele câteva fire răzlețe de pe țeasta pleșuvă. El se dădea de ceasul morții, explicându-le că resursele sunt minuscule față de mărimea uriașă a cheltuielilor, iar Pollio tu ruia întruna despre siguranța statului. — Tu vorbești de parcă tezaurul militar sustrage bani din finanțele statului, mârâie nemulțumit Augustus. Tonul devine arțăgos: — ...când de fapt se alimentează din venituri speciale, di rec ționate nemijlocit către el. Aceasta a fost ideea genială a lui Pollio, jubilează în sinea lui Ianuarius, deși împăratul se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se teamă că va fi taxat de vanitos. Emoția o face pe Vipsania să lăcrimeze. Nu a pronunțat nici un nume, dar aluzia a fost foarte clară. Are dreptate. Cu toată austeritatea lui profundă, Asinius Pollio simțea deseori nevoia să se sustragă ocupațiilor politice sau celorlalte genuri literare mai dificile, tragedia și istoria, la care lucra cu asiduitate. — Nu spunea Cato, reia Maternus, că poezia ușoară reprezintă o destindere pentru scriitori, fără ca ea să dicteze și conduita autorului ei? — Da, da, caută
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vândă o parte, nu? Pusio consideră că e periculos să ia partea vreunuia din ei. Murmură totuși contrariat: — Dacă aveai un mic capital, te-ai fi putut smulge din robie... Dar nenorocitul ăsta e atât de josnic, încât s-a sustras până și mărinimiei principelui! — De ce să fi renunțat la confortul vieții de cazarmă? — De ce să fi renunțat la meseria de ucigaș? i-o întoarce Rufus. — Tu n-ai cunoscut niciodată beția victoriei? îl întreabă Ganymedes. Ridică glasul: — Crezi oare că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o călugăriță budistă cu noduri pe frunte, fierbând de furie. Așa mi-o amintesc pe Mama Scumpă: scărpinându-se mereu cu un deget ascuțit pe sprâncenele chele și dând din gură fără rost. Frații mei mai mari reușiseră să se sustragă influenței ei. Erau imuni la ea și o tratau cu un dispreț suveran. Prin urmare, toate săgețile ei se Îndreptau spre mine, solitara ei țintă. „Ți-o spun eu“, Îmi zicea Mama Scumpă, „doar ca să nu ți se facă rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
lui, cu trupul lui scund întotdeauna corect îmbrăcat, cu țigările lui fine tăiate cu briciul în jumătate, cu jurnalul lui cu scoarțe negre în care n-am înțeles niciodată ce naiba nota... Am reușit o dată, cu multe tertipuri, să i-l sustrag și-am încercat să-l citesc într-o noapte la lumina intermitentă a farului. N-am reușit să descifrez nici o frază. Are un scris imposibil. De multe ori lizibile sunt numai prima și ultima literă a vreunui cuvânt, legate între
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de la sine și el se dezvolta fizic și intelectual perfect normal, dar nimeni nu mai avea, de mult timp, ochi pentru el. Mai mult, toată lumea a început să-l considere un netrebnic care reușise să-și amăgească soarta, să se sustragă rigorilor destinului și propriei morți. Copilului i se părea firească ostilitatea celor din jur, fiind primul sentiment pe care-l cunoscuse, ajungând să se deteste el însuși. Singurul său loc de refugiu era mica prăvălie a bătrânului anticar Sofron. Să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
suferi ironii pe seama mea. Și timpul trecu la fel, plictisindu-mă, dezgustat de mine, regretând succesele la care renunțasem și deseori având remușcări. Mă obicinuisem însă, și astfel eram zilnic cu ea. Nu mai căutam minciuna cu care să mă sustrag. Văzîndu-mă incapabil să iau vreo hotă-rîre, eram și mai nenorocit. Ca să nu pierd timpul, încercai să vorbesc cu ea de pictură sau literatură, subiectele care mă interesau orișicând. Îi dam să citească volumele pe care le studiam în același timp
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
dea seama de actele comise și nu protestase în nici un fel. N-o mințisem niciodată asupra viitorului: voiam să-mi păstrez libertatea. Ca prieten îi făgăduisem totdeauna ajutorul. Eram în tovărășia ei pe cât puteam și nu mă gândeam să mă sustrag vreodată. Nu aveam nici o pretenție de nici un fel, și mărturisesc că nu fără plăcere am dat legăturii noastre o nouă putință de împrospătare. Dacă nu eram încă peste măsură de înfierbîntat, nu eram eu de vină. Sunt vinovat, dar a
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
că ar fi interesant de studiat un om mediocru fiind obligat să facă un gest mare. De pildă, un general prost, trebuind să ia o hotărâre mare într-o luptă, cu riscul că de va greși sau de se va sustrage va fi împușcat. Ar fi interesant de văzut storcîndu-și creierul și mișcîndu-și fruntea cum nu mai obicinuise să facă, încruntîndu-și trăsăturile, de obicei moi și leneșe. La fel și un om care este silit să moară și nu pricepe ce
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
găsii in-just în gustul meu pentru forme, căci nu puteam descoperi o suferință reală numai din pricina expresiei caraghioase. Cu afecție i-am cerut să-și destăinuiască supărarea. A ezitat. Apoi a izbucnit într-o mulțime de exclamări stupide, ca să se sustragă întrebării mele. Mă mira această discreție când îl crezusem incapabil să puie frâu vreodată reflexiilor lui imediate. Mă gândeam că, în definitiv, în aventuri proceda cu eleganță, că nu i se știe nimic precis, cu toate că nu era lipsit niciodată din
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de a-și arăta toate gusturile. Nu trebuie tras nici o concluzie din faptul că la urmă și-a aranjat viața și nu s-a mai întors. Totul s-a petrecut după ce s-a convins bine că eu voiam să mă sustrag, că-i mai bine pentru amândoi să se mărite. Ori de câte ori i-aș fi dat ceva, cât de neînsemnat, sau aș fi anunțat-o ceea ce credeam să-i producă bucurie, invariabil i se lumina fața și-și exprima gratitudinea. Numai întîm-plător
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
e vorba de enunțuri, imagini și idei, fie de narațiuni sau întâmplări. Spun străine sensului, însă uneori apar lipsite de sens, alteori potrivnice sensului, absurde, eventual libere în privința sensului. Nu le numim întotdeauna astfel, dar sesizăm, de pildă, că se sustrag ușor înțelegerii obișnuite. La limită, ajung de neconceput pentru mintea omenească, fiind în stare să scandalizeze gândirea însăși. Apar uneori de-a dreptul stranii, ca dintr-o altă lume. Aduc în față tocmai limitele comprehensiunii și ale exprimării noastre, generând
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
înțelesul celor spuse, dacă există, urmează a fi căutat într-un alt plan decât cel al literalității imediate. Urechea este izbită de ceva ciudat, însă, de această dată, nu mai ascultă o voce falsă, ci mai curând una care se sustrage înțelegerii de primă instanță. Lipsa de sens a unor idei este frecvent denunțată, dar greu de probat. La fel și prezența sensului, ușor afirmată și totuși greu de susținut. Cel mai adesea ne lăsăm în voia unor simple credințe de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
orice preț în ordinea miracolului. 42 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE Or, pustiul nesfârșit în care e părăsit regele Babiloniei face inutile puterile acestuia. Nu mai răspunde în nici un fel așteptării sau voinței sale. De aceea apare pur și simplu sustras oricărei limite. Așa cum îl lasă să se vadă povestirea lui Borges, reprezintă ceva cu totul altfel (ca să reiau o expresie consacrată). Nu poți spune același lucru despre pustiul pe care îl descrie un geograf, oricât de vast și neobișnuit ar
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
voce distinctă și o formă de viață. Rezultă chipuri omenești sub semnul aparenței reale: există și nu există, apar într-un anume fel și în nici unul, spun ceva și totuși nimic. Sunt în același timp hilare și grave. Obiectele se sustrag acelor forme sub care le vedem în mod obișnuit. Descrierea unei camere, în prima pagină din Pâlnia și Stamate, este exemplară în această privință. „În față, salonul somptuos, al cărui perete din fund este ocupat de o bibliotecă de stejar
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
complet discordan tă pentru urechea obișnuită. Tocmai această voce descrie un joc de o mare frumusețe. Afli vorbindu-se despre nenumărate posibilități ale lumii și ale vieții, dincoace de orice criteriu. Cu fiecare nouă apariție înțelegi că întregul se tot sustrage, la nesfârșit. Nu se divizează în părți care să-l epuizeze în vreo privință. Sau, dacă am căuta să i vedem părțile, poate să ne apară haotic. Termenii care încearcă să-l descrie ajung discor danți, într-o înșiruire contingentă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
e vorba de enunțuri, imagini și idei, fie de narațiuni sau întâmplări. Spun străine sensului, însă uneori apar lipsite de sens, alteori potrivnice sensului, absurde, eventual libere în privința sensului. Nu le numim întotdeauna astfel, dar sesizăm, de pildă, că se sustrag ușor înțelegerii obișnuite. La limită, ajung de neconceput pentru mintea omenească, fiind în stare să scandalizeze gândirea însăși. Apar uneori de-a dreptul stranii, ca dintr-o altă lume. Aduc în față tocmai limitele comprehensiunii și ale exprimării noastre, generând
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
înțelesul celor spuse, dacă există, urmează a fi căutat într-un alt plan decât cel al literalității imediate. Urechea este izbită de ceva ciudat, însă, de această dată, nu mai ascultă o voce falsă, ci mai curând una care se sustrage înțelegerii de primă instanță. Lipsa de sens a unor idei este frecvent denunțată, dar greu de probat. La fel și prezența sensului, ușor afirmată și totuși greu de susținut. Cel mai adesea ne lăsăm în voia unor simple credințe de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
orice preț în ordinea miracolului. 42 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE Or, pustiul nesfârșit în care e părăsit regele Babiloniei face inutile puterile acestuia. Nu mai răspunde în nici un fel așteptării sau voinței sale. De aceea apare pur și simplu sustras oricărei limite. Așa cum îl lasă să se vadă povestirea lui Borges, reprezintă ceva cu totul altfel (ca să reiau o expresie consa crată). Nu poți spune același lucru despre pustiul pe care îl descrie un geograf, oricât de vast și neobișnuit
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
o voce distinctă și o formă de viață. Rezultă chipuri omenești sub semnul aparenței reale: există și nu există, apar întrun anume fel și în nici unul, spun ceva și totuși nimic. Sunt în același timp hilare și grave. Obiectele se sustrag acelor forme sub care le vedem în mod obișnuit. Descrierea unei camere, în prima pagină din Pâlnia și Stamate, este exemplară în această privință. „În față, salonul somptuos, al cărui perete din fund este ocupat de o bibliotecă de stejar
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]