4,883 matches
-
unei "republici"53, ceea ce înseamnă că prerogativa guvernării nu poate fi exercitată de mai multe persoane, ci trebuie să fie concentrată într-una singură 54. Argumentul lui Bodin în favoarea caracterului de indivizibilitate al suveranității se bazează pe observația că, dacă suveranul ar împărți puterea sa cu unul dintre supuși, nu ar mai fi cu adevărat suveran 55: "suveranul nu poate să îl transforme pe un supus în egalul său fără a-și nega propria sa putere"56. Jean Bodin s-a
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
persoane, ci trebuie să fie concentrată într-una singură 54. Argumentul lui Bodin în favoarea caracterului de indivizibilitate al suveranității se bazează pe observația că, dacă suveranul ar împărți puterea sa cu unul dintre supuși, nu ar mai fi cu adevărat suveran 55: "suveranul nu poate să îl transforme pe un supus în egalul său fără a-și nega propria sa putere"56. Jean Bodin s-a arătat preocupat de diferența care există între cei doi termeni "Stat" și "guvernare" -, reuniți în
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
trebuie să fie concentrată într-una singură 54. Argumentul lui Bodin în favoarea caracterului de indivizibilitate al suveranității se bazează pe observația că, dacă suveranul ar împărți puterea sa cu unul dintre supuși, nu ar mai fi cu adevărat suveran 55: "suveranul nu poate să îl transforme pe un supus în egalul său fără a-și nega propria sa putere"56. Jean Bodin s-a arătat preocupat de diferența care există între cei doi termeni "Stat" și "guvernare" -, reuniți în noțiunea aristotelică
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
guvernarea (regimen) desemnând pentru el nu forma statului, ci o anumită "modificare constituțională" sau cutumiară a suveranității; desemnează modalitatea prin care puterea suverană distribuie onoruri și funcții conform unor criterii stabilite de uzanțe 57. Rezultă că, după modul în care suveranul se raportează principiului propriei sale puteri, monarhia poate fi "regală sau legitimă, seniorială și tiranică". Germanul Althusius (Politica methodice digesta), adept la teoriei dreptului natural 58, afirma că suveranitatea aparține poporului, este inalienabilă și nimeni nu va îndrăzni să spună
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
58, afirma că suveranitatea aparține poporului, este inalienabilă și nimeni nu va îndrăzni să spună că poporul poate transfera cuiva suveranitatea sa (acesta fiind un drept indivizibil, inalienabil și imprescriptibil). Althusius face remarcabila observație că poporul nu încetează să fie suveran, deși deleagă monarhului sau principelui anumite atribute ale suveranității sale. Așadar poporul însărcinează prin voința și puterea sa anumiți magistrați sau funcționari, să exercite în numele său anumite prerogative sau funcții. Spre deosebire de Jean Bodin, Hugo Grotius a respins ideea că suveranitatea
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
alta, pune bazele suveranității, întrucât autoritatea trebuie să rezide în mod necesar în corpul social care a beneficiat de înstrăinarea suveranității fiecăruia. Prin pactul social participanții la guvernare acceptă direcția unei singure voințe, care emană de la ei toți. În consecință, suveranul este condus de voința generală, care nu este altceva decât legea 61. În această direcție se acționează, scopurile artei guvernării fiind rezumate, după Hobbes, în aceeași maximă romană: "Salvarea poporului este legea supremă" (Salus populi suprema lex)62. A afirma
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
turbulente". Înseamnă, afirma N. Bobbio, "a întreține o polemică pe cât de bogată, pe atât de greșită". Reformularea unor idei de către Rousseau însuși cu privire la partea pe care fiecare individ o cedează din puterea sa, care este folositoare pentru comunitate și libertatea suveranului de a judeca această importanță, indică o nesiguranță în aprecierea caracterului absolut al voinței generale. Contractul social produce un "corp moral și colectiv", o "persoană politică" formată ca urmare a unirii tuturor și care purta altădată numele de Cetate, de
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
fie sub dependența celorlalte și să fie controlată de ele. Evoluția conceptuală inițiată în secolul al XVI-lea va ajunge să articuleze puterea suverană cu guvernarea, începând cu Hobbes 69. Acum se profilează două direcții distincte: una ascendentă, a constituirii suveranului și cealaltă descendentă, a exercitării puterii. Presupunând existența unui suveran (monarh instalat în deplinătatea drepturilor sale), guvernarea este net delimitată de instituția care deține puterea. Numai absolutismul monarhic a reușit să refacă, oarecum, plenitudinea puterilor suveranului. Thomas Hobbes 70, adept
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Evoluția conceptuală inițiată în secolul al XVI-lea va ajunge să articuleze puterea suverană cu guvernarea, începând cu Hobbes 69. Acum se profilează două direcții distincte: una ascendentă, a constituirii suveranului și cealaltă descendentă, a exercitării puterii. Presupunând existența unui suveran (monarh instalat în deplinătatea drepturilor sale), guvernarea este net delimitată de instituția care deține puterea. Numai absolutismul monarhic a reușit să refacă, oarecum, plenitudinea puterilor suveranului. Thomas Hobbes 70, adept al monarhiei absolute, considera că suveranul poate atribui sarcina de
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
una ascendentă, a constituirii suveranului și cealaltă descendentă, a exercitării puterii. Presupunând existența unui suveran (monarh instalat în deplinătatea drepturilor sale), guvernarea este net delimitată de instituția care deține puterea. Numai absolutismul monarhic a reușit să refacă, oarecum, plenitudinea puterilor suveranului. Thomas Hobbes 70, adept al monarhiei absolute, considera că suveranul poate atribui sarcina de a îndeplini acte de guvernare unor dregători, dar numai sub controlul său nemijlocit. Hobbes a devenit unul din criticii separației puterilor. Prin ideile promovate în opera
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
puterii. Presupunând existența unui suveran (monarh instalat în deplinătatea drepturilor sale), guvernarea este net delimitată de instituția care deține puterea. Numai absolutismul monarhic a reușit să refacă, oarecum, plenitudinea puterilor suveranului. Thomas Hobbes 70, adept al monarhiei absolute, considera că suveranul poate atribui sarcina de a îndeplini acte de guvernare unor dregători, dar numai sub controlul său nemijlocit. Hobbes a devenit unul din criticii separației puterilor. Prin ideile promovate în opera sa îndeosebi Leviathan recomandă concentrarea puterilor în mâinile monarhului. El
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
îndeosebi Leviathan recomandă concentrarea puterilor în mâinile monarhului. El considera că oamenii au transferat de bunăvoie toate drepturile lor unei singure persoane (monarhia) sau unei Adunări a reprezentanților poporului 71. Statul este o persoană: cel ce o întrupează e numit suveran și are puterea suverană, toți ceilalți fiind supușii săi. Hobbes estima că doar constrângerea poate conduce în final spre binele comun, preconizând absolutismul statal, despotic, pentru ca armonia să domnească între oameni, prin natura lor egoiști și supuși propriilor interese. Voința
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
funcționare în termeni de drept capacitatea de a enunța legea și de execitare-aplicare la niște realități specifice". Ceea ce este comun tuturor concepțiilor elaborate în această perioadă, rezidă în principiul confuziunii puterilor, potrivit căruia întreaga putere politică este concentrată în mâinile suveranului. Din secolul al XVII-lea, sub impusul revoluțiilor burgheze, teoria suveranității absolute a monarhului este tot mai mult contestată, iar în gândire își fac apariția concepții noi. Acestea vor aduce elemente de noutate și în domeniul reprezentării, fundamental opusă celei
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
modele de distribuire a autorității de guvernare între anumite organisme, învestite cu atribute ale puterii. Prin esența sa, orice proces de conducere statală trebuie să fie unitar, dar unitatea nu înseamnă unicitatea puterii. În Evul Mediu, deși întreaga putere aparținea suveranului, tendința de îngrădire a arbitrarului și absolutismului acestuia, spre instaurarea monarhiei temperate, a determinat apariția unor instituții specializate: adunări deliberative restrânse, cum a fost curia regis, apoi Adunările reprezentative ale stărilor privilegiate. Dacă la început suveranii dețineau în mod absolut
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
deși întreaga putere aparținea suveranului, tendința de îngrădire a arbitrarului și absolutismului acestuia, spre instaurarea monarhiei temperate, a determinat apariția unor instituții specializate: adunări deliberative restrânse, cum a fost curia regis, apoi Adunările reprezentative ale stărilor privilegiate. Dacă la început suveranii dețineau în mod absolut atributele puterii legislative, executive și judecătorești, treptat el a fost nevoit să le împartă, în cadrul partajului contractual al prerogativelor suveranității. Împărțind la început cu adunările doar puterea judecătorească, suveranii au fost constrânși să accepte să legifereze
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
reprezentative ale stărilor privilegiate. Dacă la început suveranii dețineau în mod absolut atributele puterii legislative, executive și judecătorești, treptat el a fost nevoit să le împartă, în cadrul partajului contractual al prerogativelor suveranității. Împărțind la început cu adunările doar puterea judecătorească, suveranii au fost constrânși să accepte să legifereze numai în cadrul și împreună cu Adunările de stări (chiar dacă acest atribut privea la început doar probleme de ordin financiar, ridicarea impozitelor extraordinare etc.) Tendința generală a fost însă subliniată de o viziune echilibrată a
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
esențiale executivul și legislativul este deținătorul a două facultăți, adică a celei de a statua în limitele atribuțiilor sale și de a se opune cu privire la atribuțiile celuilalt organ. Autoritatea suverană se exercita prin intermediul legii. Autonomizarea activității de guvernare în raport cu funcția suveranului aduce în același secol al XIII-lea, în prim plan, un pesonaj nou stările privilegiate, reunite în Adunări reprezentative. 2.2. Partajul contractual al suveranității (consilium et auxilium) Trecerea de la o regulă juridică la alta a fost imperceptibilă. Pentru feudalii
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
obțină sancțiunea unei autorități superioare, împărat sau rege; dacă erau mai puțin sigure de ele, cereau și obțineau concesii; fiind bogate cazul mânăstirilor și breslelor de comercianți -, își cumpărau privilegiile. Orașul finanța războaiele prin felurite taxe percepute de la ei de către suverani. De multe ori principii cereau împrumuturi pe care nu erau capabili să le restituie. Desfășurată la scara unei țări întregi, mișcarea se constată în mod egal în interiorul orașelor, unde fiecare din condițiile sociale, apoi fiecare dintre bresle, fiecare corporație, încearcă
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
spontan și care singure controlează efectiv țara; atunci când dorește să ridice trupele sau impozitele, el trebuie să se adreseze stărilor. Ordinea feudală, cu îndatoririle ei militare, a introdus o clasificare complexă, cu diferite denumiri ale stărilor. Ierarhia feudală cuprindea după suveran, într-o anumită ordine, numită în izvoare germane "ordine a scuturilor" (Heerschildordung)77: seniorii, din rândul principilor laici și ecleziastici (princeps, Fürst), baroni, sir, Herren, ricos hombres/grandes (în Spania), boieri (în Țările Române și unele Țări slave), magnați (în
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
în Spania) etc. Stările (Stände) reprezintă multiplicarea grupelor și condițiilor sociale care au obținut definirea juridică a libertăților și prerogativelor proprii. Ele sunt grupe sociale și politice care își împart dominația efectivă asupra unei țări. Stările exercită, sub autoritatea principelui suveran și fiecare în propria sferă, direcția efectivă a vieții politice. Ele pot fi definite doar în raport cu un anumit statut social-politic și juridic. Cei care pot reclama un astfel de statut, posedă un status, o stare. Ordinul (ordo) are un sens
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
au organizat stările și Adunările reprezentative ale acestora, precum și al partajului contractual al suveranității în fond al dualismului constituțional creat care impune, pe baza nevoii de consilium et auxilium derivat din legăturile vasalice, convocarea și consultarea stărilor. Nevoile sporite ale suveranului și exigențele sale, în special în domeniul fiscal, impuneau cererea și, corelativ, acordarea sfatului și ajutorului (consilium et auxilium) la care stările privilegiate erau obligate. Investite cu drepturi publice, stările participau la guvernare reprezentând "țara" (Land) față de "Domnie" (Herrschaft), în cadrul
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
sfatului și ajutorului (consilium et auxilium) la care stările privilegiate erau obligate. Investite cu drepturi publice, stările participau la guvernare reprezentând "țara" (Land) față de "Domnie" (Herrschaft), în cadrul unui dualism constituțional. Prin caracterul constituțional al poziției lor, nefiind nici "creații" ale suveranului, dar nici expresia unei "democrații" reprezentative, stările privilegiate și-au exprimat solidaritatea constituțională în propriile adunări. Asupra raporturilor stărilor privilegiate cu monarhia și a influenței pe care cele dintâi au exercitat-o asupra evoluției politice și instituționale a statelor europene
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
stările privilegiate sunt puternice și acționează împreună în majoritatea statelor europene. Apariția "noii nobilimi" și a orașelor, cu un puternic patriciat, a determinat reevaluarea poziției monarhiei. Înțelegând că pentru a-și atinge scopurile era necesară ruperea echilibrului existent în interiorul stărilor, suveranul va încerca să atragă o parte a privilegiaților, realizând în acest fel un dezechilibru care îl va avantaja în acțiunea de subordonare a instituției acestora (Adunarea stărilor). Consecința va fi menținerea echilibrului atât de necesar acțiunii de unificare și centralizare
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Uniunii aragoneze, Articolele lui Henric în Polonia etc., într-un cuvânt regimul de pactis conventis, întâlnit de altfel și în Țările Române 96. Prin drepturile publice cu care erau învestite adunările, prin intermediul cărora se limita puterea monarhică, absolutismul și arbitrariul suveranului, stările se situau oarecum lângă monarh și tratând cu el de pe poziții aproape egale. Monarhul era obligat de împrejurări să admită concesii, de nevoi dictate la început de necesitatea împărțirii justiției, apoi de ridicarea impozitelor extraordinare și chiar de actul
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Monarhul era obligat de împrejurări să admită concesii, de nevoi dictate la început de necesitatea împărțirii justiției, apoi de ridicarea impozitelor extraordinare și chiar de actul electiv (Modus eligendi regis). Aspectul constituțional oferă de acum suportul juridic al îngrădirii puterii suveranului și al menținerii echilibrului celor două forțe de drept public. Fr. Tezner a formulat, pentru statele germane, teoria "precarității" poziției stărilor 97: monarhul este cel care avea în realitate deplinătatea dreptului, stările dispunând numai în limita privilegiilor, reînnoite la fiecare
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]