2,223 matches
-
izbucni epidemia, dotarea materială, personalul medical etc. Se semnalau și unele din cauzele favorizante ale izbucnirii holerei: foametea, mizeria, lipsa de igienă, locuințele insalubre, viața necumpătată ș.a. Se cerea autorităților "măsuri chibzuite" pentru atenuarea acestor cauze și mai ales mult tact "încît să nu stârnească prematur groaza și neliniștea populației"323, îndeajuns de frământată de evenimentele revoluționare în derulare. Primele cazuri de holeră au fost înregistrate în regiunile sud-estice ale Transilvaniei, la sfârșitul lunii iunie și începutul lui iulie. Astfel, la
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Am verificat, tovarășul colonel, și s-a luat până acum legătura cu agentura pentru dirijarea informatorilor. Agentul „Emilian” se va afla permanent În preajma lui Manu Traian, va colecta impresiile acestuia pe durata vizitei În țară și Îi va superviza cu tact contactele. Doar spre sfârșitul vizitei va fi absent, are o deplasare de serviciu la Moscova, dar va fi Înlocuit cu agentul Bădescu. Am organizat ca agentul „Emilian” să verifice dacă Manu Traian apelează la agent pentru a-i face unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
a sperat că disciplina seminarului Îl va mai domoli pe fiul preferat... E atât de prins de amintirile lui, Încât nu observă că ceilalți nu Îndrăznesc să Înceapă să mănânce. Dar, slavă Domnului, se află aici Christa, care intervine cu tact, ridicând paharul. Traian are să Își continue povestea după ce ea va face, În numele lor amândurora, urări de fericire și viață lungă tinerilor căsătoriți, auguri! * — ...Mergeam de două ori pe săptămână În somptuoasa, pentru mine, casă Dobrotă ca să Îl meditez pe Anton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
redea încrederea și respectul de sine. — Sunteți, desigur, Mademoiselle Mangeot, spuse omul încet. Știu că n-ar fi trebuit să vin aici, dar orice animal hăituit se îndreaptă spre locurile cunoscute. Vă rog să mă iertați, Mademoiselle, pentru lipsa de tact. Plec imediat. Se așeză pe treapta cea mai de jos și-și ascunse fața în mâini. Da, ai face bine să pleci cât mai curând, spuse Charlot. Bărbatul își întoarse spre Charlot fața albicioasă și-și umezi buzele uscate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
din tot județul care vor asista la aceeași lecție și abia după aceea vom mai sta de vorbă. Nu știu ce avea de gând să facă el, dar eu m-am dus chiar atunci la inspectorat, m-am plâns de lipsa de tact a inspectorului și mi-am anunțat lecția cu spectatori. Apoi am trecut pe la toate școlile și l-am chemat chiar eu pe fiecare profesor în ziua și la ora stabilită. A fost o risipă mare de energie, dar pe atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
la rutina de zi cu zi: „De ce țipi?“. Sau unele rumegări filosofice de genul „De ce m-ai făcut?“. La astfel de întrebări mama se prefăcea că nu-mi înțelege scrisul, ridica din sprâncene și-mi punea deoparte mesajul, cu mult tact și calm. Începusem și eu să mă întreb dacă Romică avea să o ducă la Felix sau nu, deși înțelesesem din discuțiile dintre soră-mea cu taică-meu că sus-numitul era o prezență fantomatică. După ce a pierdut o primăvară și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
O să-i punem patul în atelier. Nu-l putem lăsa să moară ca un câine. Ar fi inuman. De ce nu se poate duce la spital? — La spital! Are nevoie de îngrijirea unor mâini iubitoare. Trebuie să fie tratat cu un tact nemărginit. Am fost surprins să văd cât de tulburată a fost nevasta lui Stroeve. A continuat să așeze masa, dar mâinile îi tremurau. — Mă scoți din sărite. Crezi că dacă ai fi tu bolnav el ar mișca vreun deget ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
risipit. Dar acum era de o extravaganță de-a dreptul nesăbuită și cumpăra tot soiul de delicatese, trufandale, lucruri scumpe care ar fi putut ispiti pofta capricioasă de mâncare a lui Strickland. N-am să uit niciodată răbdarea plină de tact cu care îl convingea pe Strickland să-și primească hrana. Nu-l irita niciodată mitocănia acestuia. Dacă era doar morocănoasă, Stroeve părea că nici n-o bagă în seamă, dacă era agresivă, nu făcea decât să râdă. Când Strickland, revenindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și generoasă și totuși făcea gafă după gafă. Era înzestrat cu un simț adevărat al frumuseții, dar și cu capacitatea de a crea banalități; avea delicatețea specifică marilor sentimente, dar maniere ordinare. Era în stare să se comporte cu mult tact când era vorba de treburile altora, dar n-avea tact deloc când era vorba de ale lui. Ce farsă crudă a jucat Natura când a aruncat laolaltă atâtea elemente contradictorii și l-a lăsat pe om să înfrunte nepăsarea uluitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cu un simț adevărat al frumuseții, dar și cu capacitatea de a crea banalități; avea delicatețea specifică marilor sentimente, dar maniere ordinare. Era în stare să se comporte cu mult tact când era vorba de treburile altora, dar n-avea tact deloc când era vorba de ale lui. Ce farsă crudă a jucat Natura când a aruncat laolaltă atâtea elemente contradictorii și l-a lăsat pe om să înfrunte nepăsarea uluitoare a universului! XXXII Pe Strickland nu l-am văzut câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pozaseră băștinașii din gospodăria lui de lângă Taravao, iar femeia cu pruncul era Ata cu primul lui fiu. Mă întrebam dacă dna Strickland are habar de realitatea acestei situații. Conversația merse înainte și eu nu puteam decât să mă minunez de tactul cu care dl Taylor evita orice subiect care ar fi putut fi cât de cât stânjenitor, precum și de felul ingenuu în care dna Strickland, fără să spună măcar o vorbă neadevărată, insinua că relațiile ei cu soțul fuseseră întotdeauna perfecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
așa de mult? Tăcea mereu. Ce ar fi putut să-mi spună prin cuvinte mai mult decât dovedeau faptele? Se lăsă peste noi o liniște atât de mare încît ne auzeam bătăile inimilor. O, divină Venus, ele se potriveau în tact, parcă fuseseră făcute să trăiască împreună una pentru cealaltă! Am rămas așa, uitați, plutind în tăcere ca pe un ocean de pe altă planetă. De undeva, de sus, ajunseră până la urechile noastre câteva pocnete asurzitoare, stricând liniștea. Parcă mergea cineva pe
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
decât dacă o întrebam ceva. (Mu-mi plăcu atitudinea ei, dar ce-mi păsa: consimțise, și asta era principalul.) Am întreținut conversația mai mult cu Alexa, care îmi dădea prea multe sfaturi (evident, bune) și-mi modera înflăcărările cu mult tact. În sfîrșit! De acum înainte burlăcia mea putea să-și ia tălpășița. Zilele următoare le-am folosit cu formele la ofițerul stării civile și cu pregătirile în vederea plecării mele la țară. Părinții rămaseră foarte surprinși de sosirea mea neașteptată. (Trebuia
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
puțin și serios). Nu cumva te simți cu musca pe căciulă? Să știi, astă-seară te pun să-mi juri în fața icoanei... că nu mă înșeli. ― Dor, te credeam ceva mai inteligent, a ripostat ea enervată. Ceea ce faci e lipsă de tact. Nici în glumă nu trebuie s-o spui. ― Mihaela are dreptate, încercă Bogdan să-i ia apărarea. (O făcea mai mult din curtoazie decât din convingere.) E greu să crezi în virtutea Iolandei Manole ca și a consorei sale mai vârstnice
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ou o jumătate de oră înainte de a intra aici. ― Și arăți atât de calm? Ai avut răbdare să joci cu mine trei partide? ― De ce nu? ― Acum înțeleg de ce jucai atât de prost. Nu mă descusu mai mult, prietenul meu avea tact. Convorbirea se opri aici. După ce ne-am despărțit mă tot întrebam: ce m-a împins să dau în vileag cu atâta grabă secretul nostru? N-aveam decât să-i spun că ne ducem la Alexa sau în altă parte. Nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
aceste gesturi mărunte că e alături de mine în acel ceas greu și împărtășește în aceeași măsură durerea mea. ― Da, trebuie să te duci... acolo... Poate mai e timp să-i vii în ajutor... Cecilia dovedi în această împrejurare înțelepciune și tact. Ea singură mi-o luase înainte trimițîndu-mă la Mihaela ca să mă scutească de o explicație poate dureroasă pentru ea, fiindcă tot mă duceam și fără îndemnul ei. Înțelegea așa de bine unele lucruri I Drumul până în strada Triumfului (Triumfului, ― ce
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
butada care spune că cine se aseamănă se adună, tot pe atât de corectă este și cea care spune că extremele se atrag mereu, totul variind de la caz la caz. Cu alte cuvinte, încercam din răsputeri să judec lucrurile cu tact în așa fel, încât totul să fie numai în favoarea mea și a ei, adică a noastră ca cuplu. Am cunoscut-o curând, însă, mai îndeaproape și mi-am dat seama că umblasem numai după himere, căci totul legat de ea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
lucrurile se vor mula întocmai după cursul pe care îl gândise el în plan. De aceea, și era pe deplin conștient de valoarea sa. Își ordonase singur că trebuie să ucidă, iar acum nu făcea decât să-și ducă cu tact la împlinire propriile ordine. Era atent și precaut, dar detașat și liber de constrângeri totodată. Își trăia clipele de glorie în plin, adânc cufundate-n beția dulce a răzbunării lui iminente și imposibil de împiedicat. Jubila în tăcere, dar jubila
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
două ori în același râu, deoarece în fiecare clipă râul devine altul, este, pentru un romantic, chiar răul originar al lumii. Sau ce să mai spun de Diogene? într-un fel, toți romanticii au trecut prin butoiul lui. Și, dacă tactul face parte dintre semnele distinctive ale omului clasic, de ce tact a dat dovadă Socrate? Maestrul lui Platon a făcut aproape tot ce trebuia pentru ca să fie condamnat la moarte. N-a vrut să fugă din Atena, când s-a simțit în
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
devine altul, este, pentru un romantic, chiar răul originar al lumii. Sau ce să mai spun de Diogene? într-un fel, toți romanticii au trecut prin butoiul lui. Și, dacă tactul face parte dintre semnele distinctive ale omului clasic, de ce tact a dat dovadă Socrate? Maestrul lui Platon a făcut aproape tot ce trebuia pentru ca să fie condamnat la moarte. N-a vrut să fugă din Atena, când s-a simțit în primejdie, cum va fugi mai târziu Aristotel. N-a vrut
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mititei și sărmăluțe, ascultând "cîntece de petrecere". Pentru asta nu era nevoie să trec Oceanul. Și cum Cristian B. nu se încumetă să-l înfrunte, să-l supere, pe d-l Branco, îl rog pe calmul Dan C. (plin de tact, spre deosebire de mine) să mă ajute să dezleg încurcătura; să-i explice d-lui Branco, din partea mea, că, în aceste condiții, nici nu calc pe la "Balul strugurilor". Cristian B. ne propune să ne odihnim, dar eu stau ca pe jar. Țin
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
-l mai stingherește, chema un lăutar și punea să-i cânte la ureche cântecul lui favorit La deal la Anișoara!... Cu o mână își ținea necontenit paharul la gură, cu toate că nu sorbea tot timpul, iar cu cealaltă bătea în masă tactul. Când se lumina de ziuă, pleca la culcare, fără să se mai îngrijească de cei rămași. În lipsa lui totul reintra în ordine. Își iubea pământul cum ai iubi un om. Privea lanurile de grâu cu ochii sclipind, cum s-ar
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și vorbește despre toți fără umilință, deseori judecîndu-i. O vezi de multe ori în tovărășia domnului Jianu, dar nu se poate ști cât au mers lucrurile de departe, așa e el de lipsit de inițiative și ea fără răbdare și tact. Și dacă consider totuși tovărășia lor drept idilă, o fac numai ca să repet clevetirea vecinilor și pentru că devine de o importanță considerabilă, în singurătatea locurilor, conversația lor. Îi întîlnesc uneori spre seară, când vagabondez pe coline, și e amuzant și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
plictisea, l-a invitat pe Maimuțoi și i-a dat sake, iar când s-a săturat de băutură, unchiul meu s-a culcat. Apoi, când i-a cerut Maimuțoiului să vină și să-i maseze picioarele, Maimuțoiul nostru plin de tact s-a supus bucuros. Tuturor celor de față le pierise starea de euforie plăcută. Chipurile le păleau, în timp ce în gură simțeau un gust acru. Nu era o situație oarecare. Se prea putea ca, dincolo de ziduri, nu foarte departe de banchet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
erau foarte puține speranțe de a convinge clanul Mori să se alăture cauzei lor. Și nu numai atât, dar Gamo Ujisato, omul pe care trebuia să-l atragă Nobutaka, era deja aliat cu Hideyoshi, câtă vreme Niwa stătea, cu mult tact, la centru, declarând că nu putea lua partea nici unuia dintre vasalii fostului său stăpân și că n-avea să-l apere decât pe moștenitorul de drept, Seniorul Samboshi. În acel timp, Hideyoshi ținea în Kyoto magnifica slujbă pentru Nobunaga, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]