2,010 matches
-
prăbușirea imediată a Armatei Libanului de Sud, iar organizația Hezbollah a preluat rapid controlul asupra zonei. Mai târziu, invocând continuitatea controlului israelian asupra regiunii Fermelor Shebaa și situația prizonierilor libanezi din Israel, Hezbollah a intensificat atacurile transfrontaliere și a folosit tactica luării de ostatici israelieni cu scopul de a obține un schimb de prizonieri, schimb care a și avut loc în 2004. În iunie 2005, o unitate de parașutiști din cadrul Armatei Israeliene, care opera în apropiere de Fermele Shebaa, a atacat
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
redusă ca a lui Lee, fără a lua în calcul cei 4.000 de oameni din Corpul XI căzuți prizonieri fără luptă în panica inițială din 2 mai. Câteva corpuri, I și V, nu au luptat aproape deloc în cadrul campaniei. Tactica lui Hooker de a-l obliga pe Lee să-l atace a fost una teoretic solidă, dar a fost implementată defectuos de el și de subordonații săi. Președintele Abraham Lincoln ar fi spus după luptă: „Doamne! Doamne! Ce-o să spună
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
din Marea Coralilor a început tendința care a dus la decimarea echipajelor de piloți experimentați de până la sfârșitul lunii octombrie 1942. Deși americanii nu s-au comportat conform așteptărilor, au învățat din greșelile făcute în bătălie și și-au îmbunătățit tacticile și echipamentele portavioanelor, inclusiv tactici de luptă, coordonarea atacurilor, bombardierele torpilă și strategiile defensive, ca artileria antiaeriană, care au dus la obținerea unor rezultate mai bune în confruntările care au urmat. Radarul le-a dat americanilor un oarecare avantaj, dar
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
al acesteia. În noiembrie 1467 a plecat de la Brașov spre Moldova, prin pasul Oituz, în fruntea unei armate de circa 40.000 de oșteni. Ștefan a reușit să pună pe picioare doar o armată de 12.000 de oșteni, așa încât tactica sa a fost aceea de a da lupte mai mici, pentru întârzierea înaintării armatei regale ungare. Estimarea de 40.000 de oșteni provine din letopisețul oficial al Moldovei. Este probabil ca cifra să fie exagerată. Rămâne certă superioritatea numerică a
Bătălia de la Baia () [Corola-website/Science/320819_a_322148]
-
36 de grupe a câte doi soldați, însă contribuția lor a fost neobservată, fiind o bătălie de mare anvergură. Spre sfărșitul Primului Război Mondial, în faza mobilă a războiului, armatele s-au confruntat cu problema menținerii ritmului de avansare. Tancurile, artileria și tacticile de infiltrare puteau fi folosite pentru a sparge defensiva inamicului, dar aproape toate acțiunile ofensive din 1918 se opreau după câteva zile. Infanteria care urmărea trupele inamice ajungea să fie rapid epuizată din cauza efortului fizic, iar artileria, proviziile și întăririle
Infanterie mecanizată () [Corola-website/Science/320815_a_322144]
-
treacă de partea lui Cezar. O altă luptă dată lângă Soricaria la 7 martie a mers favorabil lui Cezar; mulți romani din tabăra pompeiană au început să se pregătească să dezerteze, iar Gnaeus Pompeius a fost obligat să renunțe la tactica tergiversării și să iasă la luptă. Cele două armate s-au întâlnit în câmpiile de la Munda, în sudul Spaniei. Armata pompeiană se afla pe un deal cu pante line, la mai puțin de 1,5 km de zidurile Mundei, pe
Bătălia de la Munda () [Corola-website/Science/320961_a_322290]
-
în ) a fost numele unei serii de prototipuri ale unui tanc greu fabricat de Germania nazistă pentru Wehrmacht după venirea lui Adolf Hitler la putere. Tancurile aveau mai multe turele, o greutate mare și o viteză redusă, nefiind potrivite pentru tactica Blitzkrieg utilizată de armata germană. Aceste prototipuri au fost folosite mai mult pentru propagandă, deși 3 exemplare au fost trimise în Norvegia în timpul campaniei din 1940. Dezvoltarea acestui proiect a început în 1933 când Reichswehr-ul a comandat prototipuri pentru un
Neubaufahrzeug () [Corola-website/Science/320992_a_322321]
-
alianțe încheiate cu alte state occidentale, basileul a reușit să-l împiedice pe acest dușman înverșunat al Bizanțului să întreprindă atacuri. Începând cu anii 30, Ioan a deplasat centrul de greutate al politicii externe a Bizanțului în Asia Mică. Folosind tactica tatălui său, el a împins treptat granița cu selgiucizii spre est și spre sud. Împăratul a recucerit de la turci cetățile, importante sub raport strategic, Kastamuni și Gangrai (1133), a zdrobit milițiile sultanului de Iconion (1135) și a pus stăpânire pe
Ioan al II-lea Comnenul () [Corola-website/Science/315281_a_316610]
-
cu bani, atunci de pe zidul cetății era slobozită o sfoară, punga era legată, trasă sus, dar, nu odată, acești negustori improvizați uitau să mai coboare coșul cu alimente. În tot acest timp, turcii le întindeau tot felul de capcane, preferând tactica hărțuielii unei lupte deschise. În apropiere de Dorileea, atacuri scurte, repezi s-au succedat zi și noapte neîncetat, fără ca mai înainte cruciații să prindă de veste din ce direcție venea inamicul. Avantajele infanteriei, ale cavaleriei ușoare, față de cavaleria grea începeau
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
între musulmani și chinezi au fost mai dificile. A fost interzis de exemplu tăiatul ritual al animalelor, urmat de interdicția de a construi moschei și de a merge în pelerinaj la Mecca. Conducătorii Quing aparțineau minorității "manchu", și au folosit tactica de divide et impera pentru a-i menține pe musulmani, hani, tibetani și mongoli în conflict unii cu alții. Această politică represivă a rezultat în cinci revolte sângeroase a "hui"-lor, cele mai cunoscute fiind „Rebeliunea Panthay”, care a avut
Islamul în China () [Corola-website/Science/317335_a_318664]
-
din Pădurea Neagră. Cu toate acestea, comandanții franco-bavarezi erau reticenți să se angajeze în luptă înainte de a-și asigura superioritatea numerică. Atunci Ducele de Marlborough a adoptat o politică de pământ ars în Bavaria pentru a forța mâna oponenților săi. Tactica lui a eșuat, dar atunci când mareșalul Tallard a sosit pentru a consolida armata franco-bavareză, comandantul imperial Eugen de Savoia a ajuns la rândul său cu întăriri pentru aliați. Cele două armate s-au întâlnit în cele din urmă pe malurile
Bătălia de la Blenheim () [Corola-website/Science/321835_a_323164]
-
putea provoca un atac al burilor, astfel că Baden-Powell s-a hotărât să obțină singur provizii, să-și organizeze singur transportul și să facă recrutări în secret. Cu forțe slab pregătite și conștient de numărul net superior al burilor, de tacticile lor de comando și de eșecul raidului Jameson, Baden-Powell a hotărât că cel mai bun mijloc de a ține luptătorii buri departe este prin defensivă, și nu prin atac. Ca urmare, el a ales să ocupe orașul Mafeking poziționat strategic
Asediul Mafekingului () [Corola-website/Science/321909_a_323238]
-
cât și către drumul 7, să amenințe spatele și rutele de aprovizionare ale liniei Gustav și să-i determine pe aceștia să se retragă de pe această linie pe unele poziții de la nord de Roma. Deși aceste așteptări erau consistente cu tacticile germane din cele trei luni anterioare, serviciile de informații aliate nu înțeleseseră că strategia atacurilor și retragerilor avusese singurul scop de a pregăti linia Gustav pe care germanii intenționau să o păstreze cu fermitate. Serviciile de informații ale aliaților i-
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
cheie în conceperea tacticilor defensive care au împiedicat o lungă perioadă de timp pătrunderea Armatei Populare Iugoslave în Vukovar. Ei au creat o structură de comandă unificată, care a realizat o singură brigadă dintr-un număr anterior de formațiuni separate. Tacticile lor s-au concentrat pe crearea unui sistem defensiv integrat, bazat pe minarea drumurilor de acces în localitate, pe echipe antitanc mobile, lunetiști și puncte de rezistență fortificate. Această combinație avea ca scop încetinirea și disiparea atacurilor Armatei Populare Iugoslave
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
mănunchiuri de săgeți la mare depărtare. Acest tip de arme era echivalent cu artileria de azi. Manubalistele foloseau săgeți mai mari decât cele de arc și mai mici decât sulițele. Manubalista a fost menționată de autori antici, ca Arrian în "Tactica", 43.1. Manubalista se compunea, în principal, din două inele circulare de platbandă de fier bătut cu ciocanul, reunite prin două bare drepte, fixate cu ajutorul unor nituri și așezate pe un suport de lemn. Pe teritoriul României au fost descoperite
Manubalistă () [Corola-website/Science/321481_a_322810]
-
căpetenii fără scrupule își vând ca sclavi chiar și pe proprii semeni în schimbul puterii și averii. Deviza lor la război este: "Acționează rapid acum, gândește mai târziu!". Orcii au fost creați ca trupe de șoc pentru lupta cu demonii, iar tacticile lor militare reflectă acest lucru. Cu armuri ușoare și puternic înarmați, ei se năpustesc direct spre inamic, bazându-se pe numărul lor, viteză, ferocitate și duritate pentru a rupe liniile armatei oponente, fără a avea prea multe victime. Datorită originile
Might amp; Magic: Heroes VI () [Corola-website/Science/322502_a_323831]
-
supunând pe spanioli unui ucigător tir de artilerie. Tunurile englezești erau de calibru mai mare, dar superioritatea lor evidentă consta în afetul mobil, care le conferea o cadență și un unghi de tragere net superioare. Surprinși și vădit iritați de tactica englezilor, ofițerii spanioli au navigat strâns, atât cât le permitea timpul nefavorabil, cu navele aproape lipite una de cealaltă. Cu această tactică au reușit să limiteze pierderile suferite în timpul bătăliei la doar două nave: "Nostra Señora del Rosario", nava amiralului
Invincibila Armada () [Corola-website/Science/316925_a_318254]
-
de Medina-Sidonia. În loc să profite de superioritatea numerică și să atace flota engleză sau să ia măsuri pentru a-și proteja navele, i-a scris un mesaj ducelui de Parma, cerându-i ajutorul. În timp ce el aștepta răspuns, flota engleză a schimbat tactica. Howard a făcut joncțiunea cu escadra lui Seymour și englezii au trecut la atac. Urmând sfaturile lui Drake, vechi lup de mare călit în asemenea confruntări, englezii au încărcat cu explozibil opt nave mici, le-au dat foc și le-
Invincibila Armada () [Corola-website/Science/316925_a_318254]
-
fatale în economia războiului. Din punct de vedere strict naval, campania din 1588 a demonstrat victoria absolută a navei asupra galerei. Navele erau mai rapide și mult mai ușor de manevrat. „Linia de șir” adoptată de englezi avea să devină tactica de luptă clasică, fapt care a dus la micșorarea numărului de tunuri din prova și din pupa și la mărirea numărului de tunuri din borduri. Spania, după 1588, a continuat să păstreze statutul de mare putere continentală, cel puțin până la
Invincibila Armada () [Corola-website/Science/316925_a_318254]
-
ierarhic al lui , precum și diversele posturi ocupate se poate reconstitui pe baza deciziilor de avansare publicate în Monitorul Oficial din perioada interbelică. În 1936, pe când ocupa funcția de șef al Siguranței Generale din Basarabia, la Chișinău, publică cartea " Tehnica și tactica comunistă", în colaborare cu lt.col. Aurel Panaitescu, al cărui nume nu apare pe coperta cărții, rod al experienței sale în combaterea activității rețelelor sovietice de spionaj și diversiune. Prima ediție a cărții, tipărită pobabil într-un număr redus de exemplare
Constantin Maimuca () [Corola-website/Science/328991_a_330320]
-
expoziția "Ausstellung alterer englischer Kunst" ce era organizată de către contele Seckendorf la Academia de Arte Frumoase din Berlin în anul 1908. Aici a observat distincția și eleganța portretisticii lui Thomas Gainsborough, Joshua Reynolds și Thomas Lawrence. Programatic, Coulin militează pentru tactica pașilor mărunți în introducerea de elemente novatoare în creația sa, astfel el nu merge până la părăsirea lecțiilor lui Leibl, deoarece are nevoie de reperele tradiționale cu ajutorul cărora va asimila progresiv înnoirile stilistice. O astfel de tactică care folosea structurile tradiționale
Arthur Coulin () [Corola-website/Science/325898_a_327227]
-
și judecătorii, este de a confirma iluzia părintelui, care le-a fost deja parțial confirmată de către copilul care acționează ca o victimă. Cu toate acestea, în realitate, celălalt părinte nu este nici inadecvat nici abuziv; din potrivă, părintele care folosește tacticile parentale dăunătoare este abuziv. De fapt, părintele care se teme de comportament inadecvat sau abuziv este capabil să-și proiecteze temerile pe celălalt părinte, pentru că ”toți pot vedea clar” că celălalt părinte este cel respins și abandonat de către copil și
Alienarea parentală () [Corola-website/Science/325982_a_327311]
-
îndrăzneală”, după aprecierile lui Nicolae Iorga, se avansa propunerea ca „Valahia și Moldavia să se împreune și să facă amândouă un prințipat”, iar „cârmuirea acestor întrupate provinții să fie slobodă a-și face cel puțin 25000 de oaste regulată după tactica evropienească, pentru paza sa, cea dinăuntru și din afară, și o flotilă măcar de 25 de vase într-armate, iarăși evropienească, pentru siguranța negoțului său de pe Dunăre”. Deși Poarta Otomană și celelalte imperii limitrofe au descurajat asemenea inițiative, atât în
Regimentul 2 Linie Infanterie () [Corola-website/Science/324438_a_325767]
-
Lobetinz, și întreaga armată prusacă s-a așezat în linie de luptă aproape în unghi drept față de flancul stâng al pozițiilor austriece. Prusacii efectuaseră o manevră cu toată armata pentru a ataca inamicul în flanc. Aceasta este adesea comparată cu tactica folosită de Epaminondas împotriva spartanilor la bătălia de la Leuctra în 371 î.e.n., deși atacul prin flanc a fost realizat prin dispoziția forțelor, și nu prin mișcare. În epoca tacticilor liniare, ca și în zilele lui Epaminondas, o asemenea manevră de
Bătălia de la Leuthen () [Corola-website/Science/324464_a_325793]
-
Muntele Carmel. Hyksosii s-au expus avanpost puternic, pentru a evita un atac surpriză dat de egipteni și de a păstra în mâinile lor muntele. Probabil, rebelii erau superior numeric armatei faraonului. Tutmose III a trecut în munți Carmel, cunoscând tacticile rebelilor și a sosit în valea Meghido. Apărătorii au fost împrăștiați. Faraonul eroic a condus personal atacul. Pe malurile râului Keen, egiptenii au organizat o tabără fortificată. Hyksosii nu au îndrăznit să o atace. Regele Cades a condus trupele sale
Bătălia de la Megiddo (1457 î.Hr.) () [Corola-website/Science/326993_a_328322]