6,687 matches
-
era probabil mai mică decât mine, dar arăta ca și cum abandonase orice speranță, un domn mai în vârstă, scund și elegant, cu părul pomădat și o serie de femei mai în vârstă, cu ticuri nervoase și cu rochii cu cordon în talie. Ce-i drept, una avea sandale interesante; arătau de parcă erau făcute din anvelope. Cu cât mă uitam mai mult la ele, cu atât îmi plăceau mai mult. Nu într-atât încât să le port, înțelegeți, aveam parte de destule prostii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
doisprezece ani, încă mai credeam că, dintre fiare și oameni, cele dintâi erau cele mai dăunătoare. ANUL MARII RECITĂRI 907 de la hegira (17 iulie 1501 6 iulie 1502) Logodnicul lui Mariam avea de patru ori vârsta ei, de două ori talia ei, o avere dobândită pe căi necinstite și zâmbetul celor care au învățat de timpuriu că viața e o veșnică înșelătorie. La Fès i se spunea Zeruali și mulți se uitau la el cu invidie, căci acest fost păstor își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o năpădise, când circaziana își făcu apariția. Nu știu ce m-a frapat înainte de toate. Să fi fost chipul ei neasemuit de frumos, și totodată atât de descoperit vederii, doar o eșarfă de mătase neagră strângându-i pletele blonde? Să fi fost talia ei, atât de fină în orașul acela unde nu sunt apreciate decât femeile hrănite din belșug? Sau poate modul ambiguu, politicos, dar fără mare zel, în care Akbar spusese: „Alteță!“? Escorta ei nu se deosebea prin nimic de cea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
al unui bivol. Circaziana mea trase zăvorul și se rezemă de ușă. Pletele ei desfăcute se revărsară primele, căzu apoi rochia. În jurul gâtului dezgolit se arăta privirii un șirag de rubine, piatra din centru legănându-se mândră între sâni; în jurul taliei goale, o cingătoare fină din fir de aur împletit. Nicicând ochii mei nu contemplaseră o femeie atât de bogat dezgolită. Veni să-mi șoptească la ureche: — Alte femei ar fi vândut pe preț de nimic giuvaerurile intime. Eu le păstrez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Djeddah, cât să luăm legătura cu o caravană care pleca spre Mecca. La jumătatea drumului dintre cele două orașe, mi-am părăsit straiele ca să îmbrac ihram-ul penitenților, alcătuit din două fâșii lungi de pânză albă fără cusătură, una purtată în jurul taliei, cealaltă pe umeri. Buzele mele repetau neobosite strigătul pelerinilor: „Labbaika Allahumma! Labbaika Allahumma!“ „Iată-mă, Doamne!“ Ochii mei cătau în zare spre Mecca, dar n-am zărit orașul sfânt decât după o nouă zi de drum, și doar când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și o promisiune. Datoria mea era să mă gândesc la el, în acea zi de amintire. Dar, foarte repede, cu mult înainte de sfârșitul ceremoniei, gândurile mele zburaseră către Maddalena. Încercam să mi-o închipui, să-mi imaginez părul ei, glasul, talia; mă întrebam în ce limbă aveam să-i pot vorbi, prin ce cuvinte aveam să încep. Mai încercam și să ghicesc ce anume își putuseră spune Leon al X-lea și vărul său înainte de a mă convoca. Papa aflase, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de sânge era plină și daga ce-i atârna la centură. De sus, celtul se uita la Valerius. Ca să-și scuture zăpada de pe umeri, trecu scutul peste blana pe care două curele de piele - una peste piept și alta în talie - o țineau lipită de trup. Făcu câțiva pași, fără să bage de seamă zăpada care i se topea pe brațe și pe coapsele goale. În spatele lui, răsăriți parcă din pământ, veneau ceilalți războinici. Încălțările lor de blană lăsau urme mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
trebuie să îndoi genunchii, să treci pe sub furcă și să străbați repede culoarul, din doi-trei pași mari. — De ce trebuie să mă las în jos? întrebă Valerius arătând spre scutul de antrenament, concav, îngust și înalt, care-i ajungea până aproape de talie. Voi purta coif, iar piciorul drept îmi va fi acoperit de jambieră... Cum să mă aplec, cu un asemenea scut? Proculus ridică scutul. — Un secutor luptă cu un rețiar, după cum știi. Rețiarul are tridentul, care e o armă lungă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
stângă a gâtului până la șoldul drept, pentru a putea scoate repede arma pe partea stângă, deoarece partea dreaptă a corpului era acoperită de scut. În epoca republicană, nu exista balteus-ul, teaca gladius-ului fiind atârnată de cingulum, o centură legată în talie. Odată cu balteus-ul, în epoca imperială (a doua jumătate a secolului I d.Hr.) apare și focalis, o eșarfă datorită căreia se evitau rănile care puteau fi provocate la gât de cureaua din piele când soldații erau susținuți sau trași în spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
opera ei. Trebuie să fie asortate din punct de vedere al culorilor și să aibă modele cu fructe și flori. Nu trebuie să fie grasă. Trebuie să fie durdulie în mod plăcut, cu șolduri late și sâni mari, dar cu talie mică. Deși generoasă și bine-crescută, fata asta trebuie să fie econoamă, genul care nu irosește averea familiei. O fată care, deși tăcută, să poată să strige cu glas tare prețurile legumelor și să se târguiască abil cu toți vânzătorii, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cu nasuri ca ciocurile păsărilor, oameni cu gâturi de lebădă, cu ochi de vacă, cu teroarea din inima păsărilor sau cu iubirea delfinilor pentru ocean. Oameni cu lacrimi din apă de mare, cu pielea de culoarea scoarței de copac, cu talii ca tulpinile și cu echilibrul florilor, cu urechi ca frunzele pufoase și guri moi precum. — Chiar să faceți liniște, spuse Sampath somnoros. Mă enervați cu săritul vostru. Numai că, strâmbându-se și țipând, ele săreau prin copac și acopereau pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
varianta prescurtată a unei uniforme școlare... Bărbații se trag înapoi și se uită, se înfioară și privesc. Se răsucesc după ea. Închid ochii, ducându-și mâna la prohab. Uneori, când mă văd în spatele micuței mele prietene, strecurându-mi mâna în jurul taliei ei zvelte și elastice, se uită la mine, vrând parcă să-mi spună: — Dar fă ceva, omule, da? Nu-i mai da voie să se învârtească pe aici în halul ăsta. Ce naiba, doar tu ești răspunzător. Am discutat cu Selina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Autocrat cu șase uși, lung cât o jumătate de stradă, prevăzut cu un șofer echipat la culmea extravaganței și un bodyguard negru, care ocupa locul mortului. M-a dus la un restaurant din Heights, specializat în biftecuri pentru gangsteri de talia lui. A fost extraordinar. Am discutat despre bani. Totul părea atât de în ordine cu ceata de investitori ai lui Fielding. La naiba, mi-am spus eu: în cel mai rău caz, tatăl lui va prelua întreaga afacere. Pe tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cont în bancă. Am completat formularele sub supravegherea atentă și calmă a neclintitei Selina. În dimineața aceea a venit în pat cu ciorapi negri, centură dantelată, sandale de satin, bolero de mătase, mănuși de muselină, un lănțișor care îi cuprindea talia, și colier de aur. Trebuie să recunosc că m-am purtat ca un porc. O oră și jumătate mai târziu se întorcea spre mine cu piciorul încă agățat de căpătâiul patului. — Fă-mi orice, oriunde, mi-a spus ea. Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
frumos? — E superb, am spus eu. — Arăți groaznic, îmi spuse ea. Îmi pare rău. Săracul de tine. — Mda. Am avut o săptămână proastă. De la ultima mea vizită, Martina își luase un idiot de câine (sau un idiot de cățel de talie mare), un alsacian negru, cu o vestă gălbuie și sprâncene galbene care i se încrețeau peste ochii rugători. Îl găsise țopăind și rostogolindu-se pe Eighth Avenue, fără stăpân, leșinat de foame, rupt de luptele cu alți câini și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de soare, trăsăturile bronzate, criminale. Am băut ceva împreună, bătrânul Alf și cu mine, și m-a tratat foarte de sus. Cât se poate de măgulitor. Pe coridoare, în lifturi sau în sala cu jocuri mă întâlnesc cu oameni de talia unui Day Farraday și Connaught Brooadener, Cy Buzhardt și Cheryl Thoreau. Ar trebui să vezi cu cât sârg îi comand pe toți, de la portari și curieri până la scenografi, decodatori, ca să nu mai vorbesc de vedete, producători, sponsori. N-o să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cumpărături de pe Fifth Avenue, ambalate în pachete luxoase. Selina purta echipamentul ei de vreme călduroasă: un tutu împodobit copilărește cu volănașe, plus o semibluză sutien, punctată ici și colo de transpirația ei parfumată. Începuse oare să se rotunjească ușor în jurul taliei? Poate, doar o idee. — Sunt uimită, spuse ea. Arăți cu totul altfel. — Cum așa? — Te-ai lăsat de băut? Pari mult mai stăpân pe tine. — Și tu. Tu arăți la fel, dar mai stăpână pe tine. Dar arăta, într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
lui s-au ivit deasupra mea. Își închise ochii, lăsându-și capul să-i cadă pe spate. Am privit curbele desenate de gâtul ei, lentilele holbate ale sutienului, mari cât farfuriile, un ochi închis, unul deschis, dar amândoi privind fix, talia încinsă cu un lanț subțire de aur, șoldurile bune de expus în vitrină prinse în panglicile și fundele lor. Pielea îi este precum calota ce îmbracă un singur mădular. E ca o erecție, ca o sulă așezată pe mine... Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în timp ce se învârtea încet în cerc. Aruncă osul spre el. îi căzu drept în mână. Dintr-o crăpătura a lui creștea un trandafir. Vultur-în-Zbor și-l îndesă în pantaloni. Prepelicatul stătea întinsă batjocoritor pe stâncă ridicându-și fusta zdrențuită, până la talie, desfăcându-și picioarele și arcuindu-și spinarea. — Intră, frățioare, îi zicea ea. Vino și îngroapă-l. Vultur-în-Zbor se târî slăbit către ea și cu cât se apropia mai mult, cu atât Prepelicarul devenea mai mare. Când ajunse la o distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
călare, cu doamna Gribb în față; și o porniră pe Drumul Pietruit către locul care-l bântuise pe Vultur-în-Zbor ceva mai devreme în seara aceea: acasă. Atunci când au trecut pe lângă Casa Fiului Răsare, Vultur-în-Zbor dormea, cu un braț petrecut în jurul taliei doamnei Gribb, ca să reziste călare, și cu capul odihnindu-se pe ceafa ei. Măi, măi, s-a gândit Elfrida Gribb. Asta da aventură. Noaptea cea lungă era aproape pe sfîrșite. TREIZECI ȘI ȘASE La piciorul patului stătea un gnom. — Remarcabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
bărbat de o eternitate, suficient de mult timp pentru ca Vultur-în-Zbor să-și poată duce la bun sfârșit evadarea plănuită încet și minuțios. Virgil Jones a părăsit bordelul chiar înainte de ivirea zorilor, cu melonul pe cap, cu lanțul fără ceas în jurul taliei și fredonând nevinovat. Gloata se împrăștiase în cea mai mare parte la culcare, dar nemilosul Peckenpaw stătea ca un urs în pragul ușii. L-a privit furios pe Virgil, însă l-a lăsat să treacă. Virgil a pornit-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
că mă distrez în toată povestea asta. Brusc, mâna mi-a căzut pe rochia cea nouă, ceea ce o făcea să fie și cea preferată, aceea pe care fusesem sigură că am să o port mereu. Era fără mâneci și cu talia înaltă; corsetul era din bouclé, negru, iar partea de jos, care avea o pensă discretă cât să nu se lipească prea vulgar de coapsele mele, era din latex negru. O bată lată, făcută tot din latex negru, urmărea linia gâtului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
avut o urmă din ceea ce dușmanii ei ar numi îngâmfare, iar prietenii într-un fel mai indulgent, o îngâmfare care se ghicea în zâmbetul atotștiutor mascat și într-o imperceptibilă atitudine de superioritate. Avea părul drept, blond șuvițat, până aproape de talie; ochii albaștri, pielea roz pal. Purta un costum Chanel de un roz deschis (o femeie cunoaște detaliile astea) cu un body negru decoltat pe dedesubt, ca să nu arate ca o doamnă care ia prânzul. Era evident că va fi membră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
îngrijorare, fără tonul de fluturaș de societate. Se aplecă spre ea repede, împiedicându-mă să o mai văd pe fată. —Biata de tine! Poți să te ridici? O ajută să stea în picioare, sprijinind-o protector cu o mână în jurul taliei, și o scoase din toaletă. Poate dacă ți-ai stropi pe față cu puțină apă... —Doamne ferește! Nu vreau să-mi distrug machiajul. Sunt bine, Suki, serios. Nu te mai agita fără rost. Ea e sora mea, Belinda, îmi explică Suki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
această lucrare, Planeta plutitoare, domnișoarei Sam Jones. Domnișoara Jones se află aici în această seară și cu toții credem că merită aplauzele noastre. Spre oroarea mea, David Stronge a continuat să înainteze de-a lungul camerei și m-a luat de talie. Mi-am ridicat capul. Toate privirile erau îndreptate către mine politicos și un ropot de aplauze le însoțea. David Stronge era deja transpirat și emoționat. Era scârbos. —Să mergem afară, îmi șopti familiar la ureche. M-am desprins din strânsoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]