2,472 matches
-
stabili noi recorduri), Dan Își trage hainele pe el și iese pe ușă, ducîndu-se după curry. Eu rămîn Întinsă În pat, știind că tocmai mi-am mai cîștigat o săptămînă de grație. 13 Acele momente de dragoste, de grijă și tandrețe, cînd știam exact de ce ne-am căsătorit și motivele pentru care plănuim să fim Împreună pînă cînd moartea ne va despărți, par atît de rare zilele astea. Nu m-am așteptat ca primele luni de după nașterea copilului să fie atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și adorm cu lumina aprinsă. Puțoii ăștia cu economiile lor la ore suplimentare mă omoară. Am nevoie 00 Întotdeauna ai simțit prezența mamei tale, dar tatăl tău era o umbră când erai copil. De la el nu simțeai deloc căldură sau tandrețe. Când Încercai să te apropii de el, te dădea deoparte. Uneori Îl vedeai cum se uită la tine, când te jucai cu jucăriile tale pe covor. Se uita În tine, peste tine. Tu te Întorceai și zâmbeai pentru că erai un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
letală. - Nu îți face griji, scumpo, îi spuse el pe când unul din medici îi lua tensiunea, o să te faci bine. Răspunsul veni sub forma unui scâncet tăcut. O privi pe furiș pe mama lui Chrissy, pe fața căreia se citea tandrețea, însă aceasta nu putea masca o furie inimaginabilă față de cea a lui Bell. Detectivul solicită centrala prin stația radio și i se făcu legătura la secția de urgență a spitalului spre care se îndreptau. Îi spuse șefului de secție: - Ajungem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
naiba, la naiba... Își mușcă buza pe interior. Închizând dosarul, Marlow o privi cu un aer patern, care o liniști; i se părea că pedeapsa care îi fusese aleasă era atât de severă, încât era nevoie să fie calmată cu tandreți paternale. - Pe oameni ca Ramos, agent... nu ai cum să îi înfrângi. Nu la ei acasă. Ai câștigat bătălia, punându-i cătușele la locul faptei. Dar el a câștigat războiul. Oamenii ca el câștigă întotdeauna - Adică oamenii proști? Oamenii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și iertării. Și cine nu simte în ochii lui arzând o lacrimă de emoție și recunoștință, când pronunțând cuvântul Mama, evocă ființa iubită ce se apleacă înfrigurată de griji peste leagănul copilului, sau deznădejdile adolescenței? Vis tainic de lumină și tandrețe, mama trăiește în fiecare trandafir deschis dimineața sub boabele de rouă, în fiecare floare de la fereastră, în gândul și inima mea. Bunătatea și dragostea ei mă impresionează. Chipul i se luminează într-un surâs plin de candoare, sugerând acea sinceritate
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de la tine. Ultima ta scrisoare e de acum trei săptămâni. Sper că nu suferi prea mult, în ciuda frigului. Aici, se aud zi și noapte bubuiturile de tun. Întreaga mea ființă tresare. Mi-e teamă. Te iubesc și te îmbrățișez cu tandrețe. A ta, Lyse 23 decembrie 1914 Dragostea mea, Sunt atât de îngrijorată: încă nu am primit nici o veste de la tine și mai e și tunul ăsta care nu se oprește niciodată. Se spune totuși că războiul nu va dura mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
bătrân și rece. Soția lui a murit când erau încă foarte tineri. În curând e Crăciunul... Amintește-ți ultimul nostru Crăciun, cât de fericiți eram! Să îmi scrii repede, dragostea mea, să îmi scrii... Te iubesc și te îmbrățișez cu tandrețe. A ta, Lyse 7 ianuarie 1915 Dragostea mea, În sfârșit scrisoarea de la tine! A sosit astăzi, deși tu ai scris-o pe 26 decembrie. Deși suntem atât de aproape unul de celălalt. Tristețe mi-a adus-o personal. Probabil bănuiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Bieții de ei sunt într-o stare inumană, unii nu mai au chip, alții gem de parcă și-ar fi pierdut mințile. Ai grijă, dragostea mea, gândește-te la mine, te iubesc și vreau să fiu soția ta. Te îmbrățișez cu tandrețe. A ta, Lyse 23 ianuarie 1915 Dragostea mea, Îmi lipsești. Câte luni au trecut fără să te văd, fără să-ți vorbesc, fără să te ating... De ce nu obții o permisie? Sunt foarte tristă. Încerc să mă țin tare când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
acolo cât pot de mult, până când nu-mi mai simt nici picioarele, nici mâinile, atât este de ger, dar vreau să-ți împărtășesc o parte din suferințe. Dragostea mea, bietul de tine... Cât timp va mai dura? Te îmbrățișez cu tandrețe. Îți aștept scrisorile. Lyse a ta, care te iubește XXV În carnețelul cu coperte de piele roșie, erau o sumedenie de pagini acoperite cu un scris înclinat, ce semăna cu o friză delicată. Multe pagini ce reproduceau numeroasele scrisori trimise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
vei vedea... Au mai lungit preludiul cu vreo zece minute, apoi s-au oprit, s-au sărutat iar și iar, îmbrătișându-se pătimaș. Lăură îl săruta cu disperare coborând pătimaș porțiune cu porțiune până când își simți dintr-o dată sexul mângâiat cu tandrețe de buzele ei. Avea parcă o tandrețe nemaiîntâlnita până atunci, iar mângâierile ei exact în zonele cele mai intime îl scoteau din minți. O urmărea cu atenție, gâfâind de plăcere și încordându-se din răsputeri să-și stăpânească erecția. -Ești
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
vreo zece minute, apoi s-au oprit, s-au sărutat iar și iar, îmbrătișându-se pătimaș. Lăură îl săruta cu disperare coborând pătimaș porțiune cu porțiune până când își simți dintr-o dată sexul mângâiat cu tandrețe de buzele ei. Avea parcă o tandrețe nemaiîntâlnita până atunci, iar mângâierile ei exact în zonele cele mai intime îl scoteau din minți. O urmărea cu atenție, gâfâind de plăcere și încordându-se din răsputeri să-și stăpânească erecția. -Ești fericit, dragul meu ? îl întreba ea. Asta
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
și de aceea izbucni în hohote de plâns. El a strâns-o tare tare în brațe, sărutând-o pe frunte, dra a lăsat-o să plângă mai departe ,,ca să se răcorească’’. -O să treacă, o să treacă, îi zise el cu tandrețe. Lăură ofta, incapabilă să înțeleagă un optimism atât de simplu. O jumatate de oră mai tarziu, Lăură se află deja în avion, cu gândul dus departe, acolo, la țară ei. Era singura care se întorcea de fiecare dată cu mare
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
lui, mă îndepărtez pas după pas, până ce spinarea mea se lipește de ușa de la intrare, o deschid și ies, mă așez pe scările reci, numai în cămașă de noapte, privesc ziua aceasta învăluită în lumină aurie, cu adieri pline de tandrețe legănând frunzele și adunând în trena ei rămășițele miresmelor de flori colorate, nori de miere mângâindu-se unii pe alții de dor. Întotdeauna urâsem zilele precum aceasta, intram în existența lor ca un oaspete nepoftit, exact în asemenea zile ieșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și dragoste ce plutea în jur. Eram asemenea unor oglinzi care își reflectau una alteia dragostea pentru ea, dublând-o și triplând-o, sclipeam și noi de scânteile acestei iubiri, iar eu eram atât de copleșită, atât de recunoscătoare pentru tandrețea lui de tată încât devenisem cu totul dependentă de el, când ieșea din casă mă simțeam neajutorată, aproape că mă transformasem și eu într-o copilă în primele ei luni de viață, iar el era fericit, plin de viață, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
delicată, pare că soarele vrea să apună înainte de venirea amiezii, ceața densă ne îngreunează drumul, iar noi șerpuim pe șoseaua îngustă, printre munții ascunși în norii ce coboară asupra noastră ostili și stranii la curbele cele mai strânse, lipsiți de tandrețea la care ne-am fi așteptat. Udi conduce cu mare dificultate, aproape atingând parbrizul cu capul, cu privirile concentrate, umerii i se mișcă necontenit dintr-o parte în alta, unul după altul, semnele de circulație se încing în fața noastră, asaltându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îmi este greu să îmi imaginez ce face la ora aceasta, pentru că întotdeauna fuseserăm foarte aproape unul de celălalt în momentele acestea, îmi strâng și mai tare pleoapele. Îmi este greu să îl privesc din afară, pot doar să simt tandrețea pe care o emană în clipele de apropiere, o căldură surprinzătoare și prețioasă, asemenea unei raze de soare într-o zi ploioasă, cum face dragoste, încerc să îmi amintesc, îi întind trupul alături de mine pe canapea, cum facem dragoste, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
era decât o povară pentru el. Când ajungeam la ea, ura se risipea, îmi era mai ușor să o urăsc de la distanță, decât de aproape, chiar și acum, când doarme în camera de alături, îmi inspiră o liniște ciudată, o tandrețe ascunsă în pivnițele ființei, în cuiburile porumbeilor, în țiglele acoperișului, care îndrăznește deodată să iasă la lumină. Ani la rând o acuzasem de moartea tatălui meu, refuzasem să o iubesc, rezistasem acestei tentații chiar și după moartea lui, totuși îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pături. Mă simt bine în compania tăcerii sale somnambule, atât de tare mă tem să fiu părtașă la durerea ei, sunt uimită să îmi văd mama întâmpinând-o în scurtele ei momente de trezie, perfect capabilă, firească și plină de tandrețe, într-o noapte, în timp ce întindeam un cearșaf pe canapea, mama se apropie de mine cu o țigară în mână, ești nedreaptă față de copilă, spune ea, încetează să o mai compătimești, din prea multă compasiune, te îndepărtezi de ea, eu încuviințez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
un hohot de râs, atât de amuzant mi se pare că cineva ar putea crede asta, eu chicotesc, ce bine ar fi fost să fiu Hava, toată viața mi-am dorit să fiu ca Hava, iar el spune cu o tandrețe surprinzătoare, sunt sigur că Hava își dorește să fie ca tine. Cum adică, protestez eu încântată, după ce o vei vedea, vei înțelege cât de mult greșești, este destul de mulțumită de ea însăși, nu își dorește să fie ca nimeni altcineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
extaz sau oroare. Ci cu blândețe și curaj. Doar astfel, ele, fantasmele, pot fi îmblânzite și atinse măcar parțial. Firește, Navagio este un loc desăvârșit și din altă pricină: există aici un soi de libertate lăuntrică explodată vaporos și cu tandrețe. Este un fel de triumf suav (iar nu tensionat și frământată al libertății de sine. rockin’ by myself Dumitru UNGUREANU Zappoliphonia (4Ă Ca modalitate de exprimare a „energiei liniare degajate de mai multe monodii simultane“ (cum spun teoreticieniiă, polifonia este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
infantilă a unui băiețel care nu urăște, ci doar observă, ascultă, e nedumerit sau pur și simplu fascinat. Iar direcția fascinației sale e una singură: mama. O mamă cu totul controversată, extrem de frumoasă, nepăsătoare și, în același timp, de o tandrețe cu totul aparte, o femeie văzută din unghiuri multiple și contradictorii. Pentru că, dacă de suprafața unor personaje nu se trece, așa cum se întâmplă cu tatăl vitreg, Juan Lucas, perfectul jucător de golf, Susan defilează în toate ipostazele, mereu frumoasă, insuportabil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
Kakar cultivă detalii de epocă și nu grăbește ritmul povestirii pentru ca cititorul să poată zăbovi asupra fiecărei dezvăluiri în parte, imaginând, aprofundând, exersând. Lumile dragostei diferă în funcție de interiorul lumii fiecărui personaj, dar în acest roman toate „categoriile“ sunt tratate cu tandrețe, de la curtezanele abile și la femeile-zeițe, până la bărbații virili ori timizii „începători“. Spusele și acțiunile lui Vatsyayana au tâlc: alegerea de a se retrage în meditație exprimă serenitatea la care ar trebui să râvnească și pentru care ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
unul opozabil, reprezenta, la sfârșitul unei zile extenuate de muncă singura poartă deschisă spre orizontul cunoașterii semenului și deci al cunoașterii de sine, pentru faraonul de mai târziu, pentru împăratul aztec sau chiar pentru soldatul roman mângâierea și, în genere, tandrețea nu reprezentau mare lucru în sisteme socio-economice care nu se mai bazau pe cunoașterea aproapelui, ci pe exploatarea lui. Nu alta era situația la începutul secolului al XVII-lea, pe vremea povestirii noastre, așa încât, cu profunda lui intuiție, Broanteș își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
a soțului, hatmanul Potoțki, corpul nu tocmai subțire al doamnei luase dimensiuni și mai îngrijorătoare, oarecum direct proporționale cu creșterea apetitului religios. Căci doamna, căutând să suplinească întrucâtva absența focosului hatman, se întorsese în marea ei nevoie de iubire și tandrețe către Domnul Dumnezeu. Acesta însă, persoană fină și cu mult mai abstractă, nu se arăta, în refuzul său de a potoli gânguritul suspinător al doamnei existând și o bună doză de cochetărie. In fiecare noapte doamna, într-o cămeșuță subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să angajăm un astfel de tip la galerie. Clienții nu ar accepta așa ceva. Am ajuns în fața unui restaurant italienesc la colțul străzii Dover, umbrit de o prelată verde-măr, care părea ușoară, proaspătă și primitoare. Duggie mă pofti înăuntru, sărută cu tandrețe pe cineva pe care mi-l prezentă drept Luigi și ne așezarăm la o masă cu vedere la stradă, cu un aer de mulțumire. Ușile glisante erau deschise pe trotuar, aerul blând ne mângâia fețele și avea doar o ușoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]