2,004 matches
-
de lumină, a zis bărbatul. A doua zi, s-a împărtășit. După aceea, la scurt timp, s-a mutat la Domnul, așa cum ceruse soția lui, mărturisit, împărtășit și împăcat cu Dumnezeu. Toate celelalte le-a făcut după cerințele creștine. Spune tanti Alexandra că îl visează des. Când îi este greu, îi spune lui prin vis: - Sunt singură și îmi este greu, Leonid. - Eu nu te las singură, Alexandra.Te ajut de fiecare dată când îți este greu. Tu ai fost pentru
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de fiecare dată când îți este greu. Tu ai fost pentru mine îngerul meu cel păzitor de pe pământ. Îți mulțumesc mult, Alexandra. Îți mulțumesc pentru tot ce ai făcut și faci pentru mine. Ultima data când am văzut-o pe tanti Alexandra, îmi povesti toate acestea și o altă întâmplare mai recentă, care este destul de interesantă. Părintele din sat organizase o călătorie la mănăstirea Orheiul Vechi din satul Butuceni. Duminică dis-de-dimineață, se adunară toți doritorii la biserică, venise autobuzul și plecară
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
că nu le pot mărturisi nici la un preot. Mi s-a arătat astă noapte Domnul în vis și mi-a zis să mă apropii de tine și să mă mărturisesc ție, că apoi tu le vei mărturisi preotului tău. Tanti Alexandra se sperie: - Ce-i cu mata, mătușă? Eu nu sunt preot ca să mi te mărturisești mie! Eu am păcatele mele, nu vreau să știu nimic de ale altora, pentru aceasta sunt preoții, uite câți sunt. Mergi la care vrei
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
vreau să știu nimic de ale altora, pentru aceasta sunt preoții, uite câți sunt. Mergi la care vrei și-i spune. Bătrâna nu auzea nimic. Începu să-i înșire păcatele pe care, din rușine mare, le ținuse ascunse ani mulți. Tanti Alexandra spunea că nu vroia să o asculte, vroia să plece, dar parcă o putere nu o lăsa și o ținea pe loc. Când terminase bătrâna mărturisirea păcatelor, atunci își veni și ea în fire. - Eram cuprinsă de groază și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
zisei eu. Copilul ascultă și făcu ce-i spusesem. După ce-l spălasem, îmbrăcându-l, el zise trist: - Mamă, astăzi tanti Genia nu ne-a adus pâine și plăcinte. Eu nu observasem aceasta, dar copilul așteptase toată după amiaza ca să vină tanti Genia cu pâinica și plăcinta caldă. Suferea și nu înțelegea cum de putuse uita tanti de noi. Stătea deja în pătucul lui. Îmi plăceau suflețelele lor curate și sincere. Încercasem să-i dau vreo explicație care să-l fi ajutat
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
zise trist: - Mamă, astăzi tanti Genia nu ne-a adus pâine și plăcinte. Eu nu observasem aceasta, dar copilul așteptase toată după amiaza ca să vină tanti Genia cu pâinica și plăcinta caldă. Suferea și nu înțelegea cum de putuse uita tanti de noi. Stătea deja în pătucul lui. Îmi plăceau suflețelele lor curate și sincere. Încercasem să-i dau vreo explicație care să-l fi ajutat să adoarmă mai ușor. - Eu cred că ea nici n-a copt astăzi, că se
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
că se mai întâmplă câte o sâmbătă când nu coace. - A copt, mi-a zis Petrică, când eram la sanie! (Petrică era copilul vecinei) Eram gata să-i zic că aveam, doar, pâine acasă, să-i explic că nu putea tanti Genia de fiecare dată cand cocea să ne aducă și nouă, că poate în acea zi nu uitase de noi, ci era obosită... dar nu reușisem, căci chiar în acel moment auzim boc-boc în geam și cuvintele: - Deschide-mi, sunt
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de noi, venise cu pâinica proaspătă și cu plăcinte. Pe fața copilul o expresie de bucurie se născuse. Vecina se grăbea, își ceruse iertare că venise așa târziu și se îndreptă spre ușă. Copilul îi zise: - Eu te-am așteptat, tanti Genia! Vecina, care avea o inimă atât de bună ca și pâinea pe care o cocea, cuprinse copilul, îl sărută și îi zise: - Știam, puiule, de aceea și am venit. Ieșisem să-mi petrec vecina. Când intrasem, copilul mânca cu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ca pâinea, o fire sensibilă și emotivă, era credincios și foarte muncitor”), Moș Ion Vinaru („caracterul opus al vecinului său; o fire mai dură, lacom și setos de avere, foarte muncitor, dar înjurăturile nu lipseau de pe limba lui”), Alexandra („Pe tanti Alexandra o cunosc toți din sat. Nu pot să spun nici mai mult, nici mai puțin despre ea, decât că este, fără îndoială, un om al lui Dumnezeu, Căruia cu dragoste și evlavie I s-a închinat încă din tinerețile
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
îi e extrem de devotat. Nu va suporta niciodată să-i piardă. Bietul băiat... Când a împlinit 10 ani, i-ai făcut cadou un cal de lemn. S-a ridicat pe vârful picioarelor și ți-a încolăcit brațele după gît: "Mulțumesc, tanti Melania... " În realitate, ideea domnului Ionescu nu e rea. Ajunși toți în străinătate... Desigur, nu i-ai lăsa de izbeliște. Ar fi contrar principiilor tale." ― Dacă problemele de conștiință îți tulbură somnul, spuse încet Ionescu, nimeni nu te va împiedica
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
eram copil, într-un fel fac parte din familie. Profesorul Ioniță Dragu și doamna Melania Lupu. Cristescu tresări puternic. Întrebă încă o dată: ― Cine?! Alexandru, surprins, se bîlbîi: ― Profesorul Ioniță Dragu și doamna Melania Lupu. Niște oameni extrem de cumsecade. Cel puțin tanti Melania... Surâse palid. M-am obișnuit să-i spun așa de când eram puști. O femeie încîntătoare. ― Cum vi s-a părut că privește incidentul? ― Era total distrusă. Ca și ceilalți... A avut totdeauna o viață liniștită, ferită de emoții. Îi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
minute. În acest răstimp, persoana care, în sfârșit, ne poate împrumuta puțină otravă, o va lăsa pe această masă. Totul se va petrece cât se poate de discret. Părăsi cu demnitate odaia. Grigore Popa începu să râdă. ― Aici ai zbîrcit-o, tanti! observă decepționat Matei. * Pe masă nu se afla nimic. Valerica Scurtu se lăsă fără puteri pe marginea patului. Atinse trupul lui Panaitescu și sări în sus urlând. Melania Lupu o dojeni plină de menajamente: ― Ți-am spus, draga mea, să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
luați în seamă, domnule maior. Are reprezentări ciudate despre oameni. Îi vede cu picioarele în sus și capul în jos, fără degete sau cu un singur ochi. Fatal! E trist un pat rece. Aș pastișa: Culcatul solo naște monștri. Cândva, tanti Melania... ― Doamna Lupu? ― Îhî! A încercat un act de caritate. A pescuit un fraier și l-a adus la vedere. L-a vrăjit că fata are zestre, că e gospodină, că face rață pe varză și gogoșari premiați la nu știu ce
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ascultat la ușă. ― Totdeauna am fost sfătuit să urmez exemplul bătrânilor... Melania Lupu îl scrută atent. Nările fine erau palide. ― Și-apoi, reluă adresîndu-se lui Grigore Popa, țineam mult să cunosc părerea dumitale despre doamna Melania. ― Despre mine? ― Foarte originală, tanti. Te asigur! ― Luați loc, domnule Matei, șopti bătrâna. Situația s-a agravat. Trebuie să discutăm... ― N-am nimic de discutat! Eu unul m-am săturat până în gît! își reteză grumazul cu degetul: Sânt obosit, vreau să dorm! Grigore Popa își
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
minte un lucru nu-i nevoie să-l notez în agendă... Se așeză confortabil, picior peste picior. Și-acum să-i dăm drumul la magnetofon! E o istorioară cu tâlc și bineînțeles cu morală. Anul 1943, iarna. Reține te rog, tanti, era tot cam prin decembrie. Se pare că pe frumosul ăsta îl apucă damblaua în luna cadourilor... Așadar, ne aflăm în anul 1943. Maiorul Grigore Popa întreține relații cât se poate de apropiate cu doamna Lola, soția căpitanului Preda. ― Încetează
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să-și împartă patul conjugal cu al treilea individ, un locotenent de cavalerie. Bătrânul fierbea gata să izbucnească. Melania Lupu, intuind deznodământul, încercă să depășească momentul. ― Sânt chestiuni care, credeți-mă, nu mă interesează. Nu interesează pe nimeni... ― Te înșeli, tanti! E o poveste plină de semnificație. Constatând infidelitatea doamnei, Grigore Popa găsește de cuviință să o sancționeze. ― Ce prostie! îngînă nesigur bătrânul. În viața mea n-am auzit ceva mai caraghios. Dar dincolo de cuvinte se simțea altceva. Altceva se citea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Cu dumneata nu discut! Sculptorul se ridică. ― Foarte bine. Țin să vă anunț că după o matură chibzuință am ajuns la concluzia că drumurile noastre trebuie să se despartă. ― Du-te dracului! ― Domnu' Popa, vă rog... ― Nu pune la inimă, tanti Melania, flăcăul e cazon rău! Cum vă spuneam, intenționez să plec, întrucît n-am de gând să împărtășesc soarta celor doi. În concluzie: propun să împărțim bucatele. Nu te holba, papa, ai înțeles foarte bine. E vorba de cele două
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
împărțim bucatele. Nu te holba, papa, ai înțeles foarte bine. E vorba de cele două pânze, firește. Un simplu exercițiu de aritmetică: Două paie la trei măgari... ― Nu-i chiar atât de simplu, domnule Matei, observă bătrâna. Părerea mea... ― Lasă tanti, i-o comunici frumosului mai târziu când veți rămâne în tete-à-tete. Un licăr malițios i se aprinse în priviri. Apropo, știți că ați putea face o pereche cum nu se poate mai potrivită? Doamna cu idei și omul cu carnetul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o octavă mai sus. De mîncare am găsit doar o pizza bănățeană, așa că am plecat mai departe. Chinuiți de foame, ne-am oprit la prima cîrciumă din cîmpia întinsă a Banatului. Am mîncat un platou de pește cum numai la tanti Valentina de la Sfîntu Gheorghe am mai avut parte. Pe înserat, am ajuns într-un orășel ardelenesc cochet. Am tras la un hotel confortabil de multe stele, să ne limpezim gîndurile. Impecabil, ștaif, distincție afișată. Stilul Ludovic al XVII-lea, vorba
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cei din fotografii. Aceasta era interpretarea mătușei. Mama nu avea timp de interpretări. Fiind mai tânără, fără răbdare, ea repede lua jordița și mă articula peste mânuțe. Mama credea că, de flămând ce eram, rodeam poze. Atâta îi trebuise lui tanti Karin să audă, că de foame, copilul fusese în stare să mănânce fotografii, că nici nu mai vorbise câteva zile cu mama. Avea cusurul acesta, de a sta timp îndelung mânioasă, ceea ce trăda un mare orgoliu. Scopul muțeniei era să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
păr au fost anumite scene, mai ales cea cu toastul pregătit anume de Roji, cică.... Poate că și refuzul Iozefinei. Mai știi? Toate îmi păreau acuma, ca scenele unui teatru de păpuși bine jucat de sforar. O, ce serviabilă era tanti Roji! Prea amabilă. Prea cumsecade. Ce frumos sunau vorbele ei și ce mieroase erau: dragilor, porumbeii mamii. În fine, vocea aceea cântată și altele. Și plasarea lui Gicu Sima la zidul infamiei, fusese cusută tot cu ață albă. Și mai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și care se face că plouă. Hai, Pruncule, dă-te cu scaunul mai aproape și îmbucă și tu câte ceva, că oi fi fiind flămând, nu? Ce vezi aici, totul e proaspăt. Nici nu știu cum să-i mulțumesc Coraliei pentru toate astea. Tanti, eu mă retrag. Mai trec pe la amiazi - făcu femeia aflată tot într-o viteză. Pe Gerard îl știi? Nepotul meu de la o verișoară dinspre mamă. Să trăiască! Coralia se grăbea să ajungă la Primărie unde lucra ca femeie de serviciu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
care, căpoasă, învățătoarea le scria mereu altfel decât mine. Tot pe-atunci, dacă îmi amintesc bine, am luat primele lecții televizate de sport. Holbam într-o zi ochii la televizor, când am văzut, într-un film, un nene și o tanti, goi-pușcă, făcând împreună niște mișcări ciudate. Tata, deschis mereu dialogului, a închis televizorul și a răspuns întrebării mele mute explicându-mi că am văzut secvențe dintr-un sport american foarte urât, cu doi oameni care, ieșind de sub duș, au uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ochit o găină, de-a domnului de acolo. Găina se urca la culcare, pe culmea aia. Aici urmăream s-o prindem și s-o mâncăm. Dar nu puteam. De ce? Din cauză că mata, sosind tocmai când urca gobaia la culcare, ca să afle, tanti aia, de la casa din deal,că ai sosit, puneai în funcțiune sunătoarea aia, care, urla de te lua dracul; găina se speria, zbura, se culca cine știe pe unde, pe când,noi, iar ne culcam flămânzi. Na! Îți place? Nu-mi
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
fostă splendoare de comic; un rămas în istorie campion...și tot așa... Deci, flenduri, din toată fosta Epocă de Aur. Acum, însă, după ce, respectiva epocă s-a stins, clienții catedralei intră, câte unul, își sorb zeama cu care-i servește tanti Maria, ies, unul câte unul, și se pierd, asemeni unor umbre, în mulțimea tristă a străzii. Mă cutremur. Mai privesc odată, la cei de pe la, ori de printre, mesuțele tantei Maria. Îi privesc: triști, strâmbi, sfrijiți, rufoși, pe cap cu câte ceva
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]