344,328 matches
-
evoce eternele dispute despre etnogeneza și continuitate, daca nu chiar discursul naționalist interbelic. e de altfel ipostază românească a unui cuvînt internațional; fr. autochtone, engl. autochthonous, germ. autochthon, sp. autóctono, it. autoctono etc. au semnificații perfect echivalente, destul de precise, aproape tehnice; dicționarele indică uneori și folosirea lor în științele naturii: în geologie, despre roci, sau in botanica, despre specii vegetale. Uzul internațional - în măsura în care poate fi verificat, superficial, cu ajutorul citatelor din Internet -, pare să respecte proprietatea sensului inițial. E semnificativ că pentru
Autohton by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16452_a_17777]
-
viața nu are, de fapt, fiindcă altminteri întâmplările cele mai apropiate ar fi întotdeauna cele mai însemnate pentru noi. Nu privesc nici una din tehnicile narative pe care le folosesc ca pe un simplu procedeu și nici nu cred în inovație tehnică de dragul de a inova. Romanele nu sunt simple noutăți. Am sentimentul clar al formei, dar pentru mine forma se conduce după sentiment, după modelarea și ritmul emoției. Văd aici o legătură cu muzica, întrucât muzica are o logică irațională, afectivă
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
a putut fi văzut la unul dintre foarte puținele cinematografe care n-au rămas naționalizate din epoca 1948-1989: Lira. Smuls fiind din inerția tiranica CNC-ONC (că excentric, chiar de la periferia urbei), privatizat, el beneficiază de o politică repertoriala, o condiție tehnică și de civilitate la care nu știm dacă ar ajunge într-un mileniu ansamblul sălilor ținute de mafia subculturală sus-indicată sub sechestrul celor 7+4 ani pierduți, care amenință să se perpetueze. Antiamericanismul, niciodată lipsit de argumente speculative, s-a
Reabilitarea tematismului by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16456_a_17781]
-
30-'40... Cine va deschide această culegere de conferințe radiofonice (21 de conferințe radiofonice) nu va găsi un Noica inedit, ci un conflict interesant între discurs și modul în care e făcut public. Filosoful își exprimă nemulțumirea în legătură cu agresivitatea progresului tehnic și, în același timp, profită de calea undelor pentru a ajunge la urechile "alienate" ale contemporanilor săi. Singura concesie apare la nivel tematic - autorul profită de diverse ocazii pentru a trata sau subiecte preferate, sau subiecte inedite într-o manieră
Noica on air by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16465_a_17790]
-
fi atât de departe. Știința de a fi complex, de a fi "deschis" este, cred, principala lecție a acestui volum. Nu putem sări peste numeroasele pasaje în care Noica își exprimă cu umor incompatibilitatea cu cinematograful sau cu ultimele noutăți tehnice. Ele sînt sarea și piperul acestor conferințe. Expresivitatea puternică confirmă faptul că există și o profundă înțelegere pentru fenomenele disprețuite: Nu vi se pare că existența noastră obișnuită seamănă cu acel produs revoltător al cinematografului, cu acel vis urît, acel
Noica on air by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16465_a_17790]
-
exhibă micimea n-au clasă. Sînt pur și simplu niște dizgrațiați. * O șansă a creației: de-a adînci atît de mult ceea ce e dat, cunoscut, vechi, încît esența să reiasă în chip halucinant, sfidînd inovația, punînd în postură jenantă artificiul tehnic. Opunînd frisonului novator frisonul tragic al organicității (fatalității). * Talentul ținut în cumpănă de Destin. * În unele împrejurări, continuitatea e o frînă. În altele, o eliberare. Depinde de poezia proprie pe care o putem învesti în raportul cu ceea ce ne precede
Din jurnalul lui Alceste (VI) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16464_a_17789]
-
anume mijloacele ei dure! Învățarea de minte! * Virtutea stilistică a omisiunii: Proust elogia la Flaubert mai cu seamă golurile discursului său, capacitatea de-a povesti prin aluzie, "în absență". * Mentalitatea "antimetodologică" a lui Flaubert: "Pe mine nu mă preocupă detaliul tehnic, informația locală, în fine, aspectul istoric și precis al lucrurilor. Eu caut mai presus de toate frumusețea, pe care colegii mei n-o prea caută. Văd că sînt insensibili, în vreme ce eu sînt sfîșiat de admirație și oroare". * Să fie socotită
Din jurnalul lui Alceste (VI) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16464_a_17789]
-
pe care o mărturisești. * Acea gelozie a mediei față de extreme, din care ia naștere dictatura banalității. * Albul unui spital: culoarea inocenței și a fantomelor. * Tot ce se leagă de suferință se deschide înspre artă. Cred că, indiferent de progresele sale tehnice, medicina va păstra de-a pururi o tangență cu arta. * Cursul bolii: prea ampla ei umanitate. * Memoria: cea mai apăsătoare ficțiune a omenirii. Încetînd a ființa în real, trecutul se transferă într-o viziune incontrolabilă, deopotrivă la cheremul gratuității și
Din jurnalul lui Alceste (V) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16482_a_17807]
-
să construiască un Far într-o stîncă aflată pe malul mării și să-și ducă pînă la capăt strădaniile înfruntînd situații limită, cristalizate în mici povestioare ritualice. Nota expresionistă, forța spectacolului realizat într-o viziune expresionistă, descrierile voluptuoase, minuția detaliilor tehnice, deloc sufocante, dau impresia unor strădanii alchimice. Din această perspectivă, spectacolul încleștării personajului principal cu natura, animalele sălbatice și invaziile armate e o performanță. Din păcate există și o voluptate a derizoriului, autorul făcînd deseori risipă de consemnări parazitare: "Rîsul
Forță și prolixitate by Dorin Măran () [Corola-journal/Journalistic/16522_a_17847]
-
reflecțiile la care te îndeamnă: despre identitate și alteritate, despre loialitate și aventură, căutare și acceptare. Susan Sontag este, însă, înainte de orice o excelentă povestitoare. Cartea e construită simplu, din dialoguri și comentarii auctoriale, aparte-uri ale vocii narative, fără tehnice postmoderniste, fără complicații și ambiguități formale. Vocea narativă aparține unei persoane care o cunoaște pe Maryna la o petrecere unde fusese invitată întîmplător și unde aude diverse fragmente de conversație, bîrfă, mici certuri, pe care încearcă să le deslușească. Povestea
O Europă interioară by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16563_a_17888]
-
fi confruntat cu șocul personal al atacului fermei fiicei sale de trei bărbați negri, profesorul David Lurie s-a făcut și el, la rândul său, vinovat de o violență morală asemănătoare. Evenimentul căruia i se datorează concedierea sa de la Universitatea Tehnică din Cape Town, aventura cu o studentă, Melanie Isaacs, îl face pe Lurie vinovat nu numai de o lipsă de simț al realității, o tentativă de a combina viața reală cu opera poeților romantici (pe care o predă și despre care
"Disgrace" de J. M. Coetzee by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/16565_a_17890]
-
decât în alte culturi și de aceea ni se pare acum foarte demodat. Tocmai această prelungire trebuie analizată. E posibil să descoperim că a avut un rost, unul chiar foarte precis, și că răspunde la niște întrebări fundamentale. Dincolo de chestionarul tehnic pe care îl aplicăm în mod curent textului literar, rămâne haloul de semnificații care îl înconjoară la un moment dat, un fel de aură etiologică, partea lui de legendă, puternic codificată psihosocial, cu foarte multe implicații morale, valorice, ontologice. La
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
contemporane, Julian Barnes este ironic înainte de toate, dar sub ironie se ascunde un lirism intens și inconfundabil. Lidia Vianu: Faceți parte dintr-o generație de scriitori care recurg la orice mijloace, fie că e vorba de formă sau conținut (experiment, tehnic și afectiv, cu orice preț), pentru a șoca, năuci lectorul și a-l face neputincios. I-am numit pe acești scriitori Desperados. Vi se pare că vi se potrivește caracterizarea și eticheta? Julian Barnes: Faptul că sunt considerat un Desperado
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
un scriitor cu trăsături ca ale nimănui altcuiva. Prefer să văd situația mult mai concret. Scriu o carte așa cum vine, și în acel moment uit tot ce am scris înainte. Cărțile mele nu seamănă deloc între ele, fiecare are soluții tehnice diferite, problemele ei proprii tematice și formale. Din pleiada de adjective propusă, recunosc că sunt "ironic" (cum aș putea s-o neg?). Aș preciza însă că se face în mod obișnuit greșeala de a deduce automat că ironia duce la
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
de la început faptul că autorul este un experimentat șahist și în același timp pasionat constructor de viole și flaute baroce. Înclinația din urmă poate intra într-o sugestivă analogie cu modul în care își construiește romanul. Operație în care ingeniozitatea tehnică (aproape artizanală, prin plasticitate) are un rol la vedere. Există un fir polițist și un altul - să-l numim cu o expresie cam demonetizată - metafizic. Cititorul le poate urmări cel mai bine în îngemănarea lor concentrată, șahistic premeditată. Și mai
Viole, șah și literatură by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16592_a_17917]
-
desenele, picturile epocii sau după literatura vremii. Aceeași pustietate a spațiului citadin mai ales lipsit de vehiculele inventate abia spre sfîrșitul sec. XIX; aceeași distanță fizică între oameni, mult mai rari; aceeași senzație de "gol istoric" pricinuită de absența civilizației tehnice moderne. Cum va fi văzut, așa dar, acest obsedant finiș al secolului XX la isprăvirea căruia gîfîim cu toții? Cel mai hazliu lucru, probabil, ar fi ca niște cronicari glumeți ai veacului următor să spună cu umorul lor atît de confortabil
Pe brânci by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16578_a_17903]
-
to be sastified. Norme de redactare Keywords: perpetual spiritual progress, infinite God, In Canticum canticorum, satisfaction in God, brides, union, perfection. Epectaza este condiția însăși a sufletului Cuvântul ἐπέκτασις este întrebuințat de Sfântul Grigorie de Nyssa cu un sens quasi tehnic, referindu-se direct la textul Sfântului Pavel de la Filipeni 3, 12-14. Acest text al Sfântului Pavel mai fusese folosit înaintea Sfântului Grigorie pentru a desemna caracterul progresiv al vieții spirituale 1, însă doar la Sfântul Grigorie apare ca fiind constitutiv
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
că a fost un critic de vocație. Fără ea, de fapt, nici nu prea ai ce "trage" în formule. Altfel spus, "Ťmetodeleť trec, iar Ťartať critică rămîne." În aceeași "mahie" dintre poezie și poetică, dintre evenimentul genuin și glosele (prea) tehnice îl găsim pe Valéry. Metoda lui Leonardo da Vinci, despre care a scris, pare să-i domine propria operă: Metterci molta fattica a creare cosa che sembrano fatte senza sforzo (Să trudești să creezi lucruri care să pară făcute fără
Critica în arabesc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11859_a_13184]
-
declarații nepotrivite pentru auzul delicat al forului de specialitate... De aceea, măsura FRG mi se pare absolut corectă și cu perspective frumoase atât pentru Federație, cât și pentru nația română, având în vedere că, în urma calculelor complexe efectuate de directoarea tehnică a federației, Anca Grigoraș și etc., aceasta a descoperit că o creștere de zece kilograme/gimnastă/an, va duce la o generație de gimnaste obeze. Și n-ar fi deloc frumos! La drept vorbind, până și Haralampy se săturase să
Stoica, Grigoraș și Vieru sau distrugerea lotului feminin de gimnastică al României by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11892_a_13217]
-
tăiat craca de sub picioare. În mod evident, Vadim nu are nici abilitatea lui Voiculescu, și nici mijloacele financiare (cel puțin la mijlocul anilor nouăzeci) ale lui Sârbu. Această situație obiectivă se va răsfrânge în previzibila calitate proastă a emisiunilor, în subdotarea tehnică și în tot ce decurge din lipsa de profesionalism. Important, însă, e ce se va întâmpla cu voturile ex-PRM-ului. În ce direcție se vor scurge ele? Cine va beneficia de pe urma prăbușirii de imagine (vorba vine, imagine!) a PPRM-ului? Ce
Lumea după Vadim by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11895_a_13220]
-
situație: când s-a scris despre Oscaruri, s-a făcut mare tapaj pe faptul că filmul lui Scorsese, deși a obținut cinci premii, a luat unul pentru distribuție (Cate Blanchett, "Cea mai bună actriță într-un rol secundar") și patru "tehnice". Acest termen indică o prejudecată cu care mi-e imposibil să fiu de acord, care arată o bistratificare nejustificată a oricărei pelicule: sus e stratul rafinat, cu regie, actori și scenariu, iar jos se găsește insignifianta producție și detaliile tehnice
Doi mari regizori (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11938_a_13263]
-
tehnice". Acest termen indică o prejudecată cu care mi-e imposibil să fiu de acord, care arată o bistratificare nejustificată a oricărei pelicule: sus e stratul rafinat, cu regie, actori și scenariu, iar jos se găsește insignifianta producție și detaliile tehnice. O astfel de prejudecată mi se pare inadecvată și deficitară. Mai mult, poate altera serios percepția unui film. Să mă explic. Știm cu toții că mediumul cinematografic e responsabil pentru cea mai sintetică dintre arte, pentru cea care solicită cele mai multe simțuri
Doi mari regizori (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11938_a_13263]
-
în brațe, deoarece, pe ultima sută de metri, dăduse în boala drogurilor), să-i dea apanajul victoriei vizionare și nouă un sfârșit fericit. Ce rămâne din acest film? Scenele panoramice, cinematografia, designul producției, costumele, montajul inspirat, doar detalii așa-zise tehnice. Ele nu doar salvează ce se poate salva din acest lungmetraj, ci creează secvențe care, fie doar și pentru flerul vizual și compoziția cadrelor, merită urmărite. Mai mult, ele vă vor scuti de plictiseala inerentă vizionării acestei pelicule.
Doi mari regizori (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11938_a_13263]
-
vine o clipă a marii dezamăgiri, un moment al adevărului în care constați că de visele tale s-a cam ales praful, indiferent dacă ai fost virtuos sau ticălos, intelectual rafinat sau ignorant grobian, ai avut ambiții literare sau veleități tehnice, dacă ai avut casă în Queens, în Manhattan sau în București. Visăm o bună parte din viață să trăim în poezie, dar, inevitabil, ajungem să recunoaștem pînă la urmă că existența noastră se transformă, pe zi ce trece, într-o
Clipa dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11898_a_13223]
-
este comunicarea. Mai precis, lipsa comunicării dintre cei doi parteneri. În povestirea A doua viață, potopul conjugal se declanșează în momentul în care "scriitorul" Roscov năvălește în bucătărie pentru a i se plînge soției de faptul că, în urma unei defecțiuni tehnice a calculatorului a pierdut 40-50 de pagini din romanul la care lucra. Enervat de faptul că femeia își vede netulburată de gospodărie și nu participă așa cum s-ar fi așteptat la drama sa, "scriitorul" apasă pe un buton care declanșează
Clipa dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11898_a_13223]